Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru S��I

 Rezultatele 3231 - 3240 din aproximativ 3413 pentru S��I.

Mihai Eminescu - Luna iese dintre codri

... toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceară învăscută. Ce gândește? ­ numai norii Lin se-mbină, se dezbină Ca fășii de gaz albastru, Ca și aburi cu lumină ...

 

Mihai Eminescu - Maria Tudor

... cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur ­ tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai ...

 

Mihai Eminescu - Murmură glasul mării

... Numai singur asupra lumei în pace Nepăsător tămâii și laudei voastre, Învăluit în maiestatea tăcerei        Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i

 

Mihai Eminescu - Noi amândoi avem același dascăl

... râs și de ocară c-au ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere, El ar primi tot astfel de răspuns, Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est si duo dicunt idem . Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură din al meu amor. Tu ai vrea tot să meargă ...

 

Mihai Eminescu - Nu voi mormânt bogat

... flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri greu zburând La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Lucească ...

 

Mihai Eminescu - Numai poetul

... Mihai Eminescu - Numai poetul Numai poetul de Mihai Eminescu Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se trec și mor Ca și miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treierând necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ...

 

Mihai Eminescu - O, chilia mea sărmană...

... ucid. Dar voi, cei ce-ați fost de față Când vărsam lacrimi fierbinți, Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci ce-i

 

Mihai Eminescu - O, mamă...

... s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi o dată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim, Mormântul să ni-l ...

 

Mihai Eminescu - O arfă pe-un mormânt

... vodată Că te-a iubit acela, ce zace în pământ, C-un rai întreg de visuri, cerimea înstelată De cugetări înalte cu dânsu-i îngropată, Că acea lume-ntreagă ție-a fost închinată ­ Tu inocentă, albă, ai trece surâzând... Doar luna-n cer atuncea s-ar ...

 

Mihai Eminescu - Odă

... Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții                       Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate                       Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu ...

 

Mihai Eminescu - Odă (în metru antic)

... Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții                       Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate                       Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>