Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3351 - 3360 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Vasile Cârlova - Înserarea Înserarea de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în Curierul românesc (29 iunie 1830) de Ion Heliade Rădulescu Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea vedere în urmă, înainte, În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăși jos, Ș-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros. Pe de o parte iarăși o gîrlă șărpuiește, Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos Și ...
Vasile Cârlova - Marşul Marșul [oștirii române] de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1831 cu ocazia înălțării steagului național. Versurile au circulat tipărite pe foi volante, cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839 în Curierul Romanesc . Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați, Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați, Strigînd toți c-o glăsuire, Spre a mumii fericire S-alergăm de obște frați. Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat, Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat. Vie-vă, copii, aminte Că Europa însuși simte În ce cale ați intrat. Glasul patriii să sune în auzul tutulor, Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt piciorâ€�, Toți acuma c-o mișcare, Spre a voastră înălțare Să dați mînă de-ajutor. Acea armă ruginită și ascunsă în mormînt Brațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt. Tinerimea s-o-ncunune Cu izbînde foarte bune ; Pe ea facă jurămînt. Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit, Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit. Acea soartă fără milă, Sau de voie, sau de silă, În sfîrșit v-a slobozit. Priviți slava ...
Vasile Cârlova - Rugăciune Rugăciune de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Rugăciune , de Vasile Cârlova Rugăciune , de Ștefan Octavian Iosif Rugăciune , de Naum
Veronica Micle - Și cum s-a stins...
Veronica Micle - Şi cum s-a stins... Și cum s-a stins... de Veronica Micle Și cum s-a stins fără de veste Amorul cel nemărginit De-ți pare că e o poveste Ce alții ți-ar fi povestit. Și cum mereu în cale lungă Trec norii peste mări și țări, Astfel simțirile s-alungă Și moare dragostea de ieri. Și vecinic altă e simțirea În sân de oameni muritori, Schimbată e întreagă firea Din ceas în ceas până ce mori. Iată de ce gândind la tine Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Căci astăzi, știu atât de bine Că dorul care te-a cuprins, Se va sfârși, fără de urmă, S-a stinge ca și cel dintâi, Iar moartea patimile curmă Și-o biată pulbere
Veronica Micle - Și ura și iubirea
Veronica Micle - Şi ura şi iubirea Și ura și iubirea de Veronica Micle Convorbiri Literare , XI (1877), nr. 2 (1 mai), p. 73-74 Și ura și iubirea acuma de la tine Făr' de însemnătate vieții mele-ar fi, Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răsplăti. Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă Și vecinic sfâșiată să vezi inima mea, De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă Cu glas făr' de mânie să-mi spui că mă-i
Veronica Micle - Șterge-ți lacrima...
Veronica Micle - Şterge-ţi lacrima... Șterge-ți lacrima... de Veronica Micle Lui X Șterge-ți lacrima din gene, lasă-ți ochii tăi senini Și nici urmă să nu fie c-ai fi plâns sau că suspini. Zâmbetul de ironie pe-a ta față să se vadă, Preț să nu pui pe nimica ea și lumea să te creadă. Nu cată prin duioșie, nimicindu-te pe tine, Să`mblânzești oameni și soarta și s-ajungi la vre un bine; Geniul ce domnește-n lume este geniul cel rău Și decât să fii victimă mai bine să fii
Veronica Micle - Ah! Du-te... Ah! Du-te... de Veronica Micle Ah. du-te, tu suspinul meu, Departe să te duci mereu; Și de-a mea jale nimănui Pe unde-i trece să nu spui. Pe lume să nu te oprești, În vânt să nu te risipești; Te du-n întinsul nesfârșit De dorul meu călăuzit Și acolo rămâi pierdut În lume de nimeni
Veronica Micle - Ca astăzi... Ca astăzi... de Veronica Micle Ca astăzi nu mai sunt stăpână Pe mine, pe sufletul meu, numai c-o strângere de mână îndeajuns ți-am spus-o eu. Și ca o slaba jucărie Sunt astăzi înaintea ta, privirea mea ți-ar spunea-o ție în ochii mei de vei căta. Și c-a mea singură dorință E roaba ca să-ți fiu în veci, ți-o spune `ntreaga mea ființă când tu pe lângă mine treci. Însă tu treci cum trece-o rază Din soare, pe un biet pribeag, - Ce-i pasă ei că-l luminează... Ce-ți pasă ție că-mi ești
Veronica Micle - De-ai şti... De-ai ști... de Veronica Micle De-ai ști, iubite, cât de mult Mi-i dor ca glasul tău s-ascult, Ai veni pe-aripi de vânt Și mi-ai spune un cuvânt. Vorba fie rea sau bună, Am vorbi-o împreună, M-ai vedea, eu te-aș privi, Vorbele s-ar înmulți. Tu mi-ai spune una mie, Eu ți-aș spune multe ție Făr-de rost și chibzuire, Însă toate de iubire. Vino dar pe-aripi de vânt, Vin de-mi spune un cuvânt, Că mi-i dor atât de mult Glasul tău să-l mai
Veronica Micle - Drag mi-ai fost...
Veronica Micle - Drag mi-ai fost... Drag mi-ai fost... de Veronica Micle Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată, Dar ce-a fost n-a fost să mai fie, Am văzut c-această lume Făr-de tine nu-i pustie. Și luceafărul pe ceruri Place mult cum strălucește, Dar apune și dispare Soarele când se ivește. El cu discul său cel falnic Te deșteaptă la viață Și te face să uiți iute Steaua cea de dimineață. Tu luceafăr mi-ai fost mie Ce în zori de ziuă luce, Și-ai apus, - acum la soare Eu privesc cu mult mai
Veronica Micle - Lac oglindă Lac oglindă [1] de Veronica Micle Informații despre această ediție Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce, Pe-al tău sîn ca de mătase nemișcat și pacinic luce Lac-oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal, Vecinie limpezi a lui ape, vecinie făr' de nici un val. Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată, Resfrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată, Fără ca de când e lumea cine-va să-i fi zărit Apa tulbure vre-odată și-al său luciu încrețit. Lac-oglindă 'n nepăsare și 'n eternă liniștire! Cred, că tu ai văzut multe și-ai rămas în neclintire, Dar o clipă de-ai răstrânge starea sufletului meu, Te vei tulbura îndată și-ai fi tulbure mereu. Note ↑ În valea Yozemiti din