Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3391 - 3400 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Ștefan Octavian Iosif - Chef pe lună
Ştefan Octavian Iosif - Chef pe lună Chef pe lună de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 7 octombrie 1907 După un poet chinez Stau în chioșcul luminat de lună, Înainte-mi un ulcior cu vin. N-am tovarăș, dar ce-mi pasă mie ? Singur eu cu mine am să-nchin. Haide dar ! ridic voios paharul, Lună, tu, să-mi ții de-urît nu vrei ? Iată, măi, și umbra mea de colo ! Hai, acuma sîntem tocmai trei ! Dar cu vinul parcă nu-i deprinsă Drăgălașa mea amică, luna. Umbra mea în schimb e bun tovarăș, Cel puțin o văd că bea într-una. Eu încep să cît de voie bună, Luna saltă-ncolo și încoace... Prind să joc, și iată că începe Umbra mea pe loc și ea să joace. Luna trece peste chioșc acuma, Norii-ncet-încet îi dau ocol, Umbra, nu știu unde-a dispărut, și singur Înainte-mi stă ulciorul
Ștefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg
Ştefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg Clopotele din NĂ¼rnberg de Ștefan Octavian Iosif La NĂ¼rnberg, în vechiul castel, Stăteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și purpur plutea în fâșii Prin negura vânătă-a serii, Pe uliți străvechi și pustii Robite de vraja tăcerii. Și cum rămăsesem visând, Un clopot începe să sune Așa de duios și de blând De parcă o rugă ar spune... El sună, și alte-i răspund Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-aude, din fund, Și clopotul domului mare! Și valuri de-adânci armonii Plutesc în fantastice zboruri, Părând că sunt sute și mii De îngeri ce murmură-n coruri... Dar eu, ca furat de un val, Pierdut în concertul haotic, Mă văd într-o sală de bal, O sală-n mărețul stil gotic. Și albă ca albul din crin, Ca umbra din umbră ușoară, De mine s-apropie lin O falnică, blondă fecioară. Eu stau și de-abia mai respir, Cuprins de-o sfială stângace, Dar ochii ei mari de safir Îmi spun că dorește să joace. Și-ajunge doar brațul să-ntind, Ea brațu-i pe ...
Ștefan Octavian Iosif - Copil sărman...
Ştefan Octavian Iosif - Copil sărman... Copil sărman... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Din raiul mîndrilor Bucegi Ce te jelesc de ani întregi, Ce dor atît de nențeles Te-a îndemnat să vii la șes ? Credeai c este la oraș Norocul tău, biet păstoraș... Ca un copil nepriceput, Amar de tine, n-ai știut Ce griji, ce patimi, ce nevoi Ne bîntuie în veci pe noi... O, n-ai știut, biet, păstoraș, Ce tristă-i viața la oraș ! Și ne-ai venit așa curat Ca gîndul care te-a furat, Și-atît de blînd te-ai încrezut În toate cîte le-ai văzut. Că nu știai, biet păstoraș Ce lume rea e la oraș ! La porți închise ai bătut, Pe căi greșite te-ai pierdut. Și steaua fără de noroc Te-a urmărit din loc în loc. Străin de toți biet păstoraș, În goana oarbă din oraș... Acum în darn plîngi nopți întregi De dorul mîndrilor Bucegi ; Te-ai reîntoarce, și-i tîrziu, Tot e-ntuneric și pustiu... Ce-ai căutat tu la oraș, Sărmane
Ștefan Octavian Iosif - Copila din străini
Ştefan Octavian Iosif - Copila din străini Copila din străini de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 12 martie 1895 Într-un cătun, pe la Florii, Venea în orice primăvară, Cu cele dintîi ciocîrlii, O mîndră, tainică fecioară. Ea nu era născută-n plai, Nu se știa de unde este, Și urmele i le pierdeai La despărțire, făr' de veste. În sfînta ei apropiere Era atîta-nsuflețire, Dar o nobleță, o putere O-ndepărta de iscodire. Venea cu fructe și cu flori, Le aducea din depărtare, Din cîmpii cei mai roditori, De rouă plini și plini de soare, Cu drag le împărțea apoi, Unuia fructe — altuia flori: Bătrîni în cîrji și juni vioi Mergeau spre casă zîmbitori. Și toți erau bineveniți, Dar cînd să plece din cătun, Ea dete darul cel mai bun Unei perechi de-
Ștefan Octavian Iosif - Credință
Ştefan Octavian Iosif - Credinţă Credință (Baladă din Litvania) de Ștefan Octavian Iosif De cîntece răsună codrul În faptul mîndrei dimineți; La casa mică din poiană Descalecă un călăret. „Hei, bună vremea, mătușică. Drăguța unde mi s'a dus? — Pe pat de moarte-i, sărmănica, Acolo 'n cămăruță, sus. Voinicul urcă scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă, Mireasa'ți va dormi 'n sicriu, Și n'o vei duce tu la nuntă, Și nici acasă, mai tîrziu. M'or duce cioclii să mă 'ngroape, Vei plînge tu nemîngăiat, Apoi te-i logodi cu alta Căci sînt destule fete 'n sat...â€� „Tu ce mi-ai fost de-apururi dragă Și'n veci de veci nu mă 'ntristai — De-ai știi în inima'mi, sărmană, Cu vorba ta ce rană tai!â€� Lung se priviră plini de jale, Așa duios, cei doi iubiți Cu mînile înpreunate — Copii de moarte logodiți. Atunci ea lin închide ochii; El ...
Ștefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin...
Ştefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin... De cîntece Parisu-i plin... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De cîntece Parisu-i plin Ca marea de sirene, Și nu mai pleacă cei ce vin Pe țărmul mîndrei Sene. La Napoli, grădinele Nu știu ce e zăpada, Și-n golfuri mandolinele Îngînă serenada. Suspină țitera-n Tirol Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag în capul gol Pe prispă stă și cîntă. Zănatec țipăt de viori E-n veselele ciarde, Cîntarea asta-ți dă fiori Și tremură, și arde... Dar creadă cine cum o vrea, Cum crede să-și aleagă ; Nu-s doine ca în țara mea Pe lumea asta-
Ștefan Octavian Iosif - De sărbători
Ştefan Octavian Iosif - De sărbători De sărbători de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Afară-i noapte neagră ; vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane : Adoarme-acum, ca un copil cu toane, Acum pornește iar, plin de mînie. Eu stau la foc, trudit de insomnie, Ascult cum bate ploaia în obloane ; Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane Din țara Doinei, dulce Românie ! Văd copilași pe ulițele ninse Umblînd cu steaua și cu Moș-Ajunul Și-aud departe-un cor de glasuri stinse... Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul... Și-o lacrimă mi-alunecă pe
Ștefan Octavian Iosif - Dedicație (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Dedicaţie (Iosif) Dedicație de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție M-apropiu din nou de dumbrava cea sfîntă, Să cad în genunchi la străvechiul altar, O dragoste veche din nou mă frămîntă : Îmi freamătă frunza, iar apele-mi cîntă, Și toate ca-n vis îmi apar. Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată ! O floare, un flutur m-oprește din mers. Tot gîndul mi-e farmec, simțirea mi-e beată, Căci inima iarăși pornește să-mi bată, Și bate-n cadență de
Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Despărţire (Iosif) Despărțire de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Voința națională , 19 noiembrie/12 decembrie 1903 Daină din Litvania O, uite, draga mea copilă, La poartă cine stă și scrie? Sunt ofițeri cari vin să-l ducă Pe fecioraș în cătănie. Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni, Cînd îl vedea, rîdea cîmpia; Și, ridicîndu-se-n văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ce-i stă acum alături? Stă mîndra. Plînge și suspină: — Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare de grădină. Ți-oi scrie un răvaș, mîndruțo; Rămîi acasă tu și toarce, Căluțul meu ți-l va aduce, De cumva nu m-oi întoarce. În ladă să-mi grijești răvașul, Drăguța mea, frumos mi-l strînge, Și-ades cînd vei deschide lada, Gîndind la mine, tu vei
Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se stinge-n rînd cu florile-n
Ștefan Octavian Iosif - După boală
Ştefan Octavian Iosif - După boală După boală de Ștefan Octavian Iosif Atâtea nopți de zbucium și veghere Ce slab și palid te-au făcut la față! Ca un drumeț din văi pierdu-te-n ceață Te bucuri azi, că vezi că noaptea piere, Și cum întâia rază te răsfață Pe frunte, dulce, sfântă mângâiere A celui ce dă tuturor putere Din nesecatul lui izvor de viață! Ascultă ciocârliile departe Cum trâmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feții. Sus! Sus! Îmbracă platoșa credinței Și-aruncă-te viteaz în toiul vieții: Iubește, cântă, luptă — pân' la