Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
George Coșbuc - Dragostea păcurărească
... Și n-au seamăn pe pământ: Turnuri mari până la stele, De te pierzi privind la ele! Și pe-acolo-s numai mări, Și corăbii și ostroave, Potcoviți cai cu potcoave De argint; și-n alte țări Umblă cel din urmă faur, Îmbrăcat în strai de aur! Și spun cum că poți vedea Alte lumi, și-acolo, Doamne! Într-un an sunt două toamne Și nu cade iarna grea; Ba mai spun că este-o țară, Unde-i de-a pururea vară! Poate fi, căci ce folos! Pentru ... Știu că plânge-voi mereu; Vai, putea-voi trăi oare Fără miei, fără mioare? Tot cu dorul eu să fiu? Tot cu jale fără seamă Și de tată și de mamă Eu nimica să nu știu? De părinți, de frați, sărmanii, Să port dor, sa-l port cu anii? Vai, și-n sate până când Hori de brâu se vor întinde Și cu fete se vor prinde Veselii flăcăi jucând, Singur eu în altă țară Să mă lupt cu jale-amară? Și la clacă și la nunți
Antim Ivireanul - Rugăciunea care au învățat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos %E2%80%9ETatăl
... 4 zice: Nu numai cu pâine va trăi omul, ce cu tot cuvântul ce iase din rostul lui Dumnezeu. Și iartă noao greșalele noastre, cum și noi ertăm greșiților noștri. Această rugăciune ne îndemnează mai mult să ertăm greșalele celor ce ne greșĂ©sc noao, ca și Dumnezeu să iarte păcatele noastre cĂ©le ce / în toată vrĂ©mea greșim de pre cum la Matheiu în 6 capete zice: Lăsați și să va lăsa voao. Și nu ne duce pre noi în ispită. Prin rugăciunea aceasta cĂ©rem de la Dumnezeu să nu ne ducă la ispita lumii și a diavolului și a trupului, pentru că într-acĂ©ste trei ispite să cuprinde tot fĂ©liul de ispită. Ci păzindu-ne de acĂ©stia, vom ... toată altă ispită. Ce izbăvĂ©ște pre noi de cel rău. Cu această rugăciune cĂ©rem de la Dumnezeu să ne mântuiască de tot răul și de tot păcatul; și mai ales ne rugăm să izgonească / de la noi tot vrajmașul sufletesc în vrĂ©mea morții. Că a ta iaste împărățiia și putĂ©ria și slava în vĂ©ci. Amin. Cu
George Coșbuc - Crăciunul în tabără
... George Coşbuc - Crăciunul în tabără Crăciunul în tabără de George Coșbuc (Pe Cîmpia Smîrdanului, 1877) Și-acei ce de-a pururi au glume, Azi tremură muți și-nghețați În jalea cea fără de nume; Pustii ei simt, și-aruncați Departe la margini de lume. Iar codru-ngropat e-n zăpadă; Nu-i ușă, nu-i cale, nu-i loc. În haine ca-n ... Stînd unul într-altul grămadă. E freamăt în zare: e tunul, Ori cîntec de clopot din sat? Crăciunul e astăzi, Crăciunul. Flăcăii țin capul plecat, Și plînge-necat cîte unul... Ard vesele flăcări pe vatră; Și-ai casei, la masă, gătiți. Vin oaspeți, și canele latră; Le ies înainte grăbiți Ai casei pe pragul de piatră. Iar pînea pe masă, vecină, Pe neted-întinsul ștergar, Cu vinul din oala cea plină; Și însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. Cu cîrpa la spate legată Nevasta se-nvîrte, avînd Spre toți cîte-o vorbă-mbunată Și, locuri pe laviți făcînd, E suflet și inima toată. Din leagăn îi bîlbîie-odorul, Se luptă din mîni și e-n zor Să-și ducă la gură piciorul, Afară e soare sub nor, Dar haină de aur e norul. Și-i hohot de rîset în stradă, Și însuși bunicul acum Se-ndoaie spre geamuri să vadă Amestecul vesel din drum Și ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... oasis; Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare Cu nici o altă țară? Loc curios în care Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii Contrastă cu evrea cu ochii azurii, Și palida arabă, cu fruntea visătoare, Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare? Pământ ce fecondează în fiecare lună, Și nici un timp n-abate splendida sa cunună! În care frunza cade sub soarele de foc, Și alta vine-ndată de ține al său loc. Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; Un cer senin și splendid adapă cu-a sa rouă Pământul ce rodește și apele din Nil Îneacă în tot anul acest fecund argil. Acolo noi vom merge... dar vasul fugător Pe brazdele perfide alunecă ușor. Conrad! veghezi tu ... o urmă! Nimic nu mai e viu: Abia în suvenire, de ele se mai știu. Acolo fu necropol, morminte strălucite, Palate elegante de preoți locuite, Cu verzi grădini de arbori și cu parteri de flori, Mărite monumente, de marmur cu colori. Azi locul e ruină și malul cu-ntristare Se-nclină și
Mihai Eminescu - Oricare cap îngust
... Mihai Eminescu - Oricare cap îngust Oricare cap îngust de Mihai Eminescu Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, zgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în ... iambi turnata limbă: Ici va mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu-a gândurilor mele navă merge Și al ei suflet pe al meu și
Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului
... pe fața răbdătorului pămînt, în care să arunce sămînța, cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme și să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine, cu atîta va rodi și el mai mult. Poate că era greșit și că vechilul său avea și el dreptate cînd spunea că pămîntul nostru nu-i încă destul de obosit pentru a-l hrăni pe cale artificială și a-l lucra cu atîtea mașini, cînd ai destule brațe de muncă pentru un preț așa de derizoriu. Dar proprietarul fiind un spirit tiranic, ținea să facă după cum ... o mutelcă, sau să taie o curea, așa că în zori nici o mașină nu mai putea să urnească din loc. Alb apoi de nesomn și
Ion Heliade Rădulescu - Areopagul bestiilor
... un frate . Și n-o mai poate duce cu portu-i cilibiu , Căci marea-i pațiență îl bagă-n iad de viu. Făcu, dar, peticiune , Cu foc și rugăciune, P-o limbă reformată, Și trase-n judecată Și el, ca năciunal , Pe vulpe-n tribunal, Compus, ca niciodată, D-un urs cu brânca lată, D-un bucefal-pardos, D-un zripțor și cocoș; Era ș-un 'rangutan, Era și un curcan: Toți judeci ca aceia, înalt areopagiu, De bestii arbitragiu. Petiția pornise pan lupul, sa se plângă, Și-n dreapta-și luă locul, iar vulpea — în a stângă. Procesul era-n forme, avea și avocați, Tot zmei de doctorați P-o limbă bestială Ce-i zic și năciunală , Erau și speptători , Aptrițe și actori ; Vorbea d-un reglemânt , Scotea ș-un testământ Pe limba bestială, P-atuncea năciunală . "Princip! proprietate!" nea lupul nainta; "Frăție! libertate!" lea vulpea declama ... fi văzut Ce nu s-a mai văzut! Scot dreptul natural, Scot dreptul criminal, Ba dreptul zoologic, Ba cursul patologic Frăției medicale ... scotea și la patente, Din cele mai potente, Și dezvolta amarnic știința economică Și
... mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori și dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam; Și n-o să-mi meargă neam de neam. Stă-n drum de vorbă cu vecine Și bate-n pumni: Să mor îmi vine, Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! Știi, ieri, la moară, ce spunea? Că-s proastă foc și gură rea! Și-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce șorț! Nu-ți ... îi vin călduri Să moară. Să vezi tu, mamă,-njurături! Că ea cu mă-sa-s zece guri. Cu gura, mă-sa bate-o gloată, Și-i de otravă Leana toată Mi-ar pune capul sub picior, Să poată. Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că n-am ... mult, eu cum să-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa lor intrând O dată? Și dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blastemă de nu- ...
Mihai Eminescu - Pajul Cupidon...
... Mihai Eminescu - Pajul Cupidon... Pajul Cupidon... de Mihai Eminescu Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și ... toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și zgârcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntâlnești lipită-n file Vița-i galbănă de păr. El dă gânduri nențelese Vrâstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngână-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. E sfios ca și copiii, Dar zâmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde El le ține-mbrățișate Și cu
Mihai Eminescu - Gelozie (Eminescu)
... șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mângâiere? Putut-a împotriva atâtora să steie Când e așa de dulce și nu-i decât femeie? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și zborul cugetării-mi, mândria din cântare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gându-mi eu fălcile-ți dezbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea ... Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atârnă trist de stânci. Se nalță ...
... Ori iarba nu-ți place, Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară? — Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câne, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! — Oiță bârsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor În câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii, Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraș de fag, Mult zice cu drag; Fluieraș de os, Mult zice duios; Fluieraș de soc, Mult zice cu foc! Vântul, când a bate, Prin ele-a răzbate Ș-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă, A ... A căzut o stea; Soarele