Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIU
Rezultatele 3401 - 3410 din aproximativ 3762 pentru FIU.
George Topîrceanu - Biografie Biografie de George Topîrceanu (Replică) A fost un om ca orice om de treabă Ca tine și ca mine bunăoară, Și care niciodată nu se-ntreabă Ce interes au oamenii să moară. Așa, fiindcă s-a trezit pe lume Ca omul care n-a cerut anume, El și-a făcut în atmosferă loc, Și-a-nfipt în vânt căciula țuguiată Și s-a-ncrustat în spațiu ca un bloc De piatră detunată. Dar într-o zi, căscând prea tare gura, Pe veci i-a-ncremenit făptura. Și sufletul închis în el, săracul, Spre cer a dat năvală, Ca întunericul dintr-o cutie goală Când ai deschis
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 3)
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 3) Cântec de George Topîrceanu Florile uscate Care-mi stau în glastră, Florile uscate Știu povestea noastră. Într-o dimineață Le-ai adus grăbită Și-ntr-o dimineață Ea mi-a fost iubită... Și-a murit iubirea Ca o floare-n glastră, A murit iubirea Înaintea
... i vie; O epigramă inedită; figura unui tip ridicol, Pe care nu-l cunoaștem încă; un titlu mare de articol Asupra unei chestii care va fi de actualitate Cu siguranță, peste-o lună sau peste-un an și jumătate, - Și toate cifrele arabe stau, de la 1 pîn' la 9, Amestecate ...
George Topîrceanu - Chemare Chemare de George Topîrceanu În zadar te ispitește visul vieții nestatornic! Nu vezi tu că-n înțelesul strânsului de mână dornic, Tremură belșugul unei dulci comori nerisipite De dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei, Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei, Dar un gând străin, deodată, ți-a înmărmurit avântul — Și sfielnicele buze n-au putut șopti cuvântul... Unde ți-ai lăsat podoaba sufletului de fecioară, Ca să tremuri înaintea gândului ce te-nfioară? Nu vezi tu că fără veste umbra serii te-a cuprins, Când pe cerul tău văpaia dimineții nu s-a stins — Și comoara ta de visuri vânturile-au risipit-o?... O, -ți cunosc povestea toată, parcă însumi am trăit-o. El ți-a fost ursit pe viață, — dar e-atâta de străin Și de inima ta caldă, și de sufletul senin! Cum să-i treacă lui prin minte Să-ți cuprindă trupul tânăr și cu vorba să te-alinte? Și așa, nedumerită, stai pe gânduri ziua-ntreagă, Nici nu-ți mai aduci aminte de ți-a zis ...
George Topîrceanu - Clipe de zbucium
George Topîrceanu - Clipe de zbucium Clipe de zbucium de George Topîrceanu Iubita mea, te simt așa departe... Mi-ai pus pe frumte mâinile subțiri, — Dar, ca un zid puternic, ne desparte O pânză de cernite amintiri. Ființa mea întreagă când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu ți-i miști, — Și câte taine pline de durere Se pierd în noaptea ochilor tăi triști! Eu chem osânda care mă omoară, — Sălbatic vântul patimii să bată, — Eu cer icoana ta de-odinioară, Pe care n-am văzut-o niciodată. O, cum aș vrea durerea să mi-o-nșele! Atâtea nopți pustii am adorat-o, I-am dat și jertfa tinereții mele Zâmbind... Tu numai inima mi-ai dat-o. Mi-ai dat-o! Floare gingașă de munte Ce stă deasupra unui larg abis... (Și chiar acum, când mă săruți pe frunte, Tu mă săruți cum se sărută-n vis!) Căci sufletul, ca tristele ruine, Păstrează-n el lumina altor vremuri, — Și când o rază-ajunge pân' la mine Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri: Ea luminează-n tine, fără veste, Prăpastia trecutului întreg... Și-atunci duioasa inimii poveste Eu o ascult, — dar n- ...
George Topîrceanu - Dedicație (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Dedicaţie (Topîrceanu) Dedicație de George Topîrceanu 1924 Lira spânzurată-n cui Cam de mult am părăsit-o, De urâtul tău, iubito, Și de dragul nimănui. Degetele-mi amorțite De-abia lunecă pe strune. Toate coardele sunt bune, Doar a' inimii-s plesnite. Pentru tine, adorato, Vreau să-mi cânt de azi încolo Bucuriile-n tremolo Și tristețea-n pizzicato. Și de s-o-ntâmpla ca tonul Ori măsura să nu-ți placă, Vom întoarce patefonul Și vom pune altă
George Topîrceanu - Doamnei Aftalion
... delicată mi-a trimis Țigări și zece lei într-o cutie — Și pentru toate astea dau în scris Că orice floare poate fi plantată Într-un pământ străin — dar, în sfârșit, Ea n-o să-și uite patria vreodată, — Grădina mândră-n care-a răsărit ...
George Topîrceanu - Epitafuri Epitafuri de George Topîrceanu pe mormântul: Unui bețiv De sărăcie și necaz Întâia oară doarme treaz. Unui soț iubit Ici doarme Niță Busuioc, — Și nu mai sforăie deloc! Unui vardist Ce te-ai oprit la criptolog? Hai, circulați, mă rog! Unui prost El doarme țeapăn, doarme drept, — Dar știți voi: când a fost deștept? Lui A. C. Cuza Hei, trecătorule, -napoi! ...Să nu-i miroși a usturoi. Iubitei S-a stins. Dar să n-o plângi, străine, Mai mult pe ea decât pe
George Topîrceanu - Fum Fum de George Topîrceanu Vis albastru al Naturii! Cum se-nalță-ncet din sfera Pământeștilor combustii, spre azur, Spre Infinit, Cu podoabe ireale decorează atmosfera Anunțând Nemărginirii opera unui chibrit. Colonade fără număr leagă cerul cu pământul Și-n ogeagurile albe stau înfipte... Dar acum Peste case, ca o mare de lumină, trece vântul Spulberând arhitectura colonadelor de fum. Din cădelniți și din pipe prin văzduh se întretaie Fum albastru de tămâie Cu fum galben de tutun, Ori plutește-n trâmbe albe peste câmpuri de bătaie Fumul sângelui și-al morții, Fumul gurilor de tun... Alteori, din mari dezastre izvorăște ca un fluviu, Dar cu aceeași nepăsare îl primește cerul trist: Din incendiile Romei, Din Stambul Sau din Vezuviu, Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist. Orientul își înalță fumul greu de mirodenii: Visul pagodelor albe și-al fachirilor gângavi. Miazănoapte, ceața deasă care-nchipuie vedenii, Iar Apusul, fum de fabrici, Jertfa turmelor de sclavi. Sus, în spații reci, adună cataracte de zăpadă. Lungi corăbii, la hotarul infinitului, străbat Altitudini glaciale care-amestecă grămadă Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat. Sunt acolo scări înalte, străvezii ca floarea spumii. Dar cu ochii către ...
George Topîrceanu - I. U. Soricu: Închinare
George Topîrceanu - I. U. Soricu: Închinare I. U. Soricu: Închinare de George Topîrceanu Mărire ție! Îngeri și imnuri de urare Străbate-vor văzduhul gătit de sărbătoare Și firea picura-va din larg de zări albastre Prinos de bunătate pe sufletele noastre. Te văd biruitoare, minunea mea senină, Și trâmbițe și harfe în drumu-ți de lumină, Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri, Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri Cântări de biruință spre-a cerului solie. Au cine fuse omul ce plânse în pustie? Mărire ție, albă și palidă crăiasă! Din slavă, heruvimii s-au pogorât să țeasă Cu fire diafane hlamida ta de rază, Și-n ceasul înfrățirii te binecuvântează. De unde vii și cine cărările-ți arată? Văzduhul se-nfioară și fruntea-nseninată, În valuri de lumină acoperind trecutul Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul, De-a pururi, preacurată, cu raze te-ncunună Sub pulberea uitării. Mărire ție,
George Topîrceanu - Iubitei întristate
George Topîrceanu - Iubitei întristate Iubitei întristate de George Topîrceanu Aș vrea un cer albastru, și pace, și lumină, Ca-n basme să-mi răsară în față o grădină, Cu largi cărări umbrite, și flori de liliac, Și sălcii plângătoare pe-o margine de lac... Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire! Cu ochii mari și limpezi, cu mijlocul subțire, Crăiasa mea iubită — regina florilor — Să-ți dau o veșnicie de nesfârșit amor! Să nu te văd iar tristă, — ci dornică de viață, Cu zâmbetul pe buze și rumenă la față, Să uiți c-ai mers odată pe-al vieții aspru drum, — Să nu te mai ajungă durerile de-