Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIU
Rezultatele 3431 - 3440 din aproximativ 3762 pentru FIU.
Gheorghe Asachi - Amorul arător
Gheorghe Asachi - Amorul arător Amorul arător de Gheorghe Asachi Astă toamnă-Amorul-Zeu, Cercetând imperiul său, Trecu a Moldovei țară, Unde oamenii mult ară, Dar nu seceră d-agiuns. Acel sprinten călători, Ce ne arde-adeseori, De brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, Și credința-n astă țară S-a făcut o marfă rară. Ca albina și Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzând grasă-acea țărână, Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, Strămurariul ia în mână, Pare-n port și la cuvânt. Lucrători chiar de pământ. Că-n această nouă mască, Cântând doina românească, A lui tauri asudau Și tot brazde răsturnau. Abie câmpul a arat, Ce n-a fost sterp din natură, Din cucură a luat De semință o măsură, Într-ales, fără neghină, Din a căreia tulpină Răsar inimi credincioase, Simțitoare și duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalțat: Să reverse-a lui favor Pre tomnaticul ...
Gheorghe Asachi - Amorul plagat
Gheorghe Asachi - Amorul plagat Amorul plagat de Gheorghe Asachi Dupre Anacreon Culegând Amor odată Flori de roze în grădină, N-au văzut că tupilată Era-n frunze o albină, Ce cu ghimpul ei ascuns La un deget l-a împuns. Întru cruda sa durere Începu cu plâns să țipe; Cătând balsam, mângâiere, Se grăbea cu ambe-aripe Drept la Vinerea să zboare, Plin de frică cum că moare, Amar mie, zis-au, mamă, Aleu, mamă, iacă mor! Cu o dardă-mi face samă Acel șerpe zburători, De corp iute, deși mic, Țăranii albină-i zic. Însă Vinerea-i răspunde: Dacă-albinei micul spin De atât rău te pătrunde, O, Amorule, ce chin Simte-o inimă-ncruntată, Ce o-mpunge-a ta
Gheorghe Asachi - Anul nou 1843
Gheorghe Asachi - Anul nou 1843 Anul nou 1843 de Gheorghe Asachi Când alții cad eu încă stau de față, Moartea pre frații mei a săcerat, Lumini s-a stâns, eu încă în viață Pre anul nou astăzi iar l-am urat. Ori cine sum, oare de ce-mi păstrează Domnul viața încă pre pământ? Și din tuneric grația-mi scânteiază, Ori cine-s de nu sum azi în mormânt? Nimică sum, de n-oi lasa în lume Un fir mănos din acest trai al meu, Patriei folos, familiei un bun nume Și al meu suflet drept lui Dumnezeu. Ca să nu treacă, Doamne,-a mele zile, Rog dă uitărei cele ce-am pierdut, Îndreaptă-mi cele care voi trăi-le, Ca să fiu ție și la frați
Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova
Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova Anul nou 1857 în Moldova de Gheorghe Asachi Auguștilor suverani subscriitori Tratatului de Paris dedicat Lâng-a Dunărei verzi râpe maiestoasă vezi matronă, Pre scutu-i semnul lui Gioe, pe cap are o coroană. A ei față și vestminte uric poartă vederat Că ea-i fiia cea mai giune a lui Traian împărat. Soarta gintelor schimbat-au ale ei trofei antice Din semnale de vinceală în cununi de flori, de spice, Ma din ochii scânteiază încă focul cel nestâns Ce arată că-n vechime combătut-au și-a învins. Aștepta, ma suferindă, în a soartei ei asprime, Că ursita-i prezisese o ferice viitorime. Iacă ora de pe urmă, miezul nopții a sunat, Anul vechi, ce-i plin de sagne, ostenit și detunat, Încărcat cu mii de grije, s-acufundă-n vecinicie; În loc d-amare suspinuri în giur sună armonie, Nu mai tremură pământul, mările s-a limpezit, Preste valul a lui Traian șepte Stele a răsărit, Anul giune, blând la față, având tâmple-ncununate. Noua viață ni-asigură și guvernul de dreptate. ...
Gheorghe Asachi - Aurul și fierul
Gheorghe Asachi - Aurul şi fierul Aurul și fierul de Gheorghe Asachi Un blanc galbăn scânteios, Gemând sub ciocan vârtos, Plângea soarta sa odată: Ori să poate să mă bată Înghiositul crud metal Care-l calcă păn ș-un cal? Dar ciocanu-i zice: Frate, Este vechi ist adevăr Că pre aur fierul bate. Un popor ce n-are fier, Curaj n-are, n-are armă, Să defaimă și să
Gheorghe Asachi - Cântul cignului
... Asachi Ființa cea mai aleasă care Zeul a creat A răspuns la a sa menire de a fi lumei împărat, I-au deschis adânci secrete, i-au supus elemente și cele Ce pământul în sân ascunde, ce se operă sub stele. Asta ființă ...
Gheorghe Asachi - Călătoriul și cânii
Gheorghe Asachi - Călătoriul şi cânii Călătoriul și cânii de Gheorghe Asachi Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat, Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat. Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre; De asemene și alții, din bordeie și din șatre, Păzitorii câni de stână, cu dulăi ș-ogari urla, Cât de vuietul sălbatic toți munceii răsunau. Asurzit, plin de mirare, întrebă pe câni nu-s cine: Zgomotul și astă larmă, spuneți-mi, de unde vine? Însă nimene putut-au ca să deie vrun răspuns, Că lătra cânii, cățeii, din tunericul ascuns, Făr-a ști, cu toți, de ce În lătrat se întrecĂ©! A deșertului om asta este chiar icoana vie: Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie, Strigă, flacăra învită, Făr-a ști de ce-i stârnită! Focul din scântei precum, Născând, toate le preface În cenușă și în fum, Așa-a oamenilor pace O minciună au surpat Și pe frați au dezbinat. Deseori virtutea sântă prin intrigă s-au pierdut, Socrat pentr-o calumnie cupa morței au băut, Aristid s-au disțerat, Sțipion s-au defăimat, Staturi mari, ce-au ...
Gheorghe Asachi - Cătră un patriot filantrop
... cărui Pronia cătră darul luminos O semință au adaos de a ei sântă virtute Nu vra altă faimă, decât de-a fi altui de folos. De asemene, dorite, tu virtuți ai înnăscute: Cuget drept și patriotic, cu talent suflet duios, Ce-ntrunesc a lor putere ...
Gheorghe Asachi - Clironomii lui Epamenonda
Gheorghe Asachi - Clironomii lui Epamenonda Clironomii lui Epamenonda de Gheorghe Asachi Defăimând cele la care gloata oarbă se apleacă, Omul, în a cărui suflet a virtuței dor n-apune, Numelul său și-amintirei trainic monument rădică, Cu folos ce-aduce lumei prin virtute,-nțelepciune. Ca pe râpele lui Nilu piramida cea antică, Ce-n nori creștetul ascunde și se luptă cu furtune, Așa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiica, Timpu-nfrână și cu soarta pe invidia răpune. Când pe câmpul a victoriii înota în a lui sânge, Epaminonda la amicii ce-l plângeau cu duioșie, Pentru că cu a lui moarte și-a lui vițe se stângea, Înfrânați, zis-au el, plânsul, vă las două-a mele fiie, Nemurindele trofee: Leuctre și
Gheorghe Asachi - Consacrat memoriei de leufca
Gheorghe Asachi - Consacrat memoriei de leufca Consacrat memoriei de leufca de Gheorghe Asachi născută Bianca Milesi, moartă în Paris, la 1849 Doamno, ce întru mărire, în aurora vieței tale, De frumsețe-ncântătoare și de grații erai plină, Defăimând deșert onorul cărui gloatele se-nchină, Ț-ai ales pentru urmare a virtuței greua cale. Dănuitul al tău suflet de-nsușimile morale A sacrat doritei patrii sânte-altare de lumină, Ca prin fapte strălucinde, preste țara cea latină Să răsară de nou timpul a triumfurilor sale. Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iară la-obârșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămâne-n suflet vie, Cea scânteie care-aprins-ai nu s-a stânge niceodată Și-a trăi cu tine-unită în a ceriului
Gheorghe Asachi - Corbul și vulpea (Asachi)
Gheorghe Asachi - Corbul şi vulpea (Asachi) Corbul și vulpea de Gheorghe Asachi Preste ramul unui sorb S-așezasă domnul corb, Țiind în plisc o bucată De caș, ce-o avea furată. Vulpea, cum l-au mirosit, Sub acel sorb au venit Și-n sus căutând, i zice: Buna ziua, venetice! Cât ești mândru și frumos! Dacă viersul cel duios Ți-i c-a penilor odoare, Tu-ntreci pe privighitoare. De mândrie îngâmfat, Corbul pliscul au căscat, Și vrând viersul să înceapă, Cașul pe pământ îl scapă. Atunci vulpea brânza apucă După ce o și îmbucă, Cătră corb, spre mângâiere, Zice: En ascultă, vere, Cel ce știe lingușala Să îndoapă-n socoteala Celuia care-l ascultă. Astă daună nu-i prea multă Pentru-un adevăr curat. Atunci corbul rușinat Giură că minciuni c-acele Alte dăți n-or să-l