Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIU
Rezultatele 3471 - 3480 din aproximativ 3762 pentru FIU.
... Sorescu, poezii Poeziile.com - Marin Sorescu, poezii Fundația ‘’Marin Sorescu’’ Opera acestui autor intră sub incidența drepturilor de autor. Ea va putea fi
Haralamb G. Lecca - Dona Clara
Haralamb G. Lecca - Dona Clara Dona Clara de Haralamb G. Lecca Spun poveștile că-n țara, Țara-n care primăvara, Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid Cum că la Valladolid Un paez înnebunise numai pentru că privise O brunetă… Dona Clara Sărea zidul singur el, În grădină la castel, Și-atingînd ușor guitara Ca vrăjitul Apolon prins cu lira-ntre naiade, el în ritm de serenade O chema pe Dona Clara „Vino… Vino să fugim din țara Țara-n care primăvara, Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid… Vino… Vino din Valladolid unde poate-o vrea norocul să m-asculte, Dona Clara…â€� Spun poveștile că-n țara, Țara-n care primăvara, Doarme beată de miros cu zefirul somnoros cărui pleoapele se-nchid Spun că la Valladolid Amorez un don amarnic a cîntat un an zadarnic… Era surdă Dona
Haralamb G. Lecca - William Shakespeare
... Stratford-upon-Avon, Warwickshire, Anglia d. 23 aprilie 1616 , Stratford-upon-Avon, Warwickshire, Anglia Dramaturg, poet și creator de sonete englez, considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Cuprins 1 Comedii 2 Istorice ...
Heinrich Heine - În saloane de pictură...
Heinrich Heine - În saloane de pictură... În saloane de pictură... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 22 octombrie 1895 În saloane de pictură Vezi pe omul care-a vrut Ca să lupte cu bravură, Înarmat cu lance, scut... Amorași însă-l răsfață, Pîn' ce-i fură scut și armă, Și, cu lanț de flori pe brațe, El stă dîrz, ei tot nu-l sfarmă. Astfel lîncezesc și eu, Cu tot focul tinereții, Iară alții luptă greu În războiul mare-al
Heinrich Heine - Arborii-nfloriți răsună...
Heinrich Heine - Arborii-nfloriţi răsună... Arborii-nfloriți răsună... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 16 aprilie 1895 Arborii-nfloriți răsună, Cîntă cuiburile-n slavă... Cine-i oare capelmaistrul În orchestra din dumbravă? Pițigoiul care-ntr-una Dă din cap cu-atîta fală? Ori pedantul cuc ce-și strigă Numele fără greșeală? Este oare cocostîrcul, Care, tacticos la pasuri, Calcă-nfipt pe lungi picioare, În acest concert de glasuri? Nu ! În inimă-mi trăiește Cela ce conduce corul... Tainic simt cum bate tactul, Și socot că e
... Și sălcii sălbatice, triste. Acolo-ți vei plînge îngustul tău dor, Durerile mici, egoiste. Ci dacă te urci la munți, cu păduri Durerea-ți va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți ...
Heinrich Heine - Din basme vechi...
... țări... Ea cîntă despre-o-mpărăție Fantastică din soare-apus: Flori mari, necunoscute ție, Acolo strălucesc nespus... Toți arborii acolo sună Și cîntă parca-ar fi un cor: Ca muzică de danț răsună Sonore glasuri de izvor, Și doine dragi, cum niciodată Tu n-ai mai auzit, socot, Te leagănă și ...
Heinrich Heine - Loreley Loreley de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi. Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Și cresc ale munților creste Măreț strălucind în amurg. Pe stâncă un chip de femeie S-arată din negură blând, Brățara-i de aur scânteie, Ea-și piaptănă părul cântând. Ea-și piaptănă părul și cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă și te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei! Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică și, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus. Vâltoarea-l izbește de coasta Stâncoasă, și moare-necat: Loreley a făcut-o aceasta Cu viersul ei
Heinrich Heine - Nimfele Nimfele de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Floare-albastră , 10 ianuarie 1899 Bat valuri plescăind în țărmul Pustiu, și luna-i sus, pe mare... Pe dună zace cavalerul Cuprins de leneșă visare. Ies albe nimfe din adîncuri, Un văl ușor e a lor haină; Crezînd că doarme dus voinicul, S-apropie de el în taină. Întîia stă, i-admiră coiful Cu penele strălucitoare, A doua și-află joc cu lanțul Și ciucurii la cingătoare... Și, fulgerînd din ochi, a treia Îi trage spada sclipicioasă: Proptită-n spadă mi-l privește Și-i rîde-n față, drăgăstoasă. A patra drăgălaș s-alintă Pe lîngă el, șoptindu-i glume: — O, de-aș putea să-ți fiu iubită, Drag făt-frumos din altă lume ! A cincea mîinile-i dezmiardă ! A șasea parcă nu se-ndură, Sfios s-apleacă și-l sărută Întîi pe ochi, apoi pe gură... Șiret, el nu deschide ochii, Se simte-așa nespus de bine: Sub farmecul tăcut de lună Se lasă răsfățat de
Henry Wadsworth Longfellow - Glontele
Henry Wadsworth Longfellow - Glontele Glontele de Henry Wadsworth Longfellow Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Publicată în Pagini literare , 9 aprilie 1900 După Longfellow E mort de-acum frumosul tînăr, căzut viteazul neînvins, Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins ! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfățatul de noroc, Pe care cu mîndrie ochii îl urmăreau din loc în loc, A cărui voce mîngăioasă, al cărui zîmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă... Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet, Eram feriți de întuneric; — el călărea cîntînd încet: "Port două roze roșii La pălăria mea, A treia-n vîrful spadei Îmi va-nflori și ea..." Atunci din margine de codru un glonte șuierînd ieși: Cîntarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși, Simții că sîngele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns. Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai ! n-am căpătat răspuns ! L-am rădicat pe cal cu trudă și-ncet, prin ploaie și noroi, Prin noapte și prin ceață, iată-l adus la tabără-napoi ! La raza unei mici ...
... peste mare Fug, alerg neîncetat Ca să aflu alinare Pentru sufletu-mi sfărmat Însă vai! În țări străine În zadar scăpare vreu, Căci oriunde-oiu fi