Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIU
Rezultatele 3481 - 3490 din aproximativ 3762 pentru FIU.
... peste mare Fug, alerg neîncetat Ca să aflu alinare Pentru sufletu-mi sfărmat Însă vai! În țări străine În zadar scăpare vreu, Căci oriunde-oiu fi
Iacob Negruzzi - Adio (Iacob Negruzzi)
... adio amor fierbinte Eu mă despart de tine Cu sufletul sdrobit, Cu mai puțin amor, dar cu mai multă minte Un altul decât mine Va fi
Iacob Negruzzi - Doue vieţe Doue viețe de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Doue viețe omul măsoară Cât timp urmează cărarea lui, Una în lumea cea din afară Alta-n adâncul sufletului. Cea din afară blândă, senină Mi-a dăruit-o al meu destin Dar cea din suflet de lupte plină De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării puternici valuri Adânc din funduri s-asvârl spumând Ș-apoi sfărmate de nalte maluri Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase, Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase De-a lumii proză crud se zdrobesc. Nimic de-aceste nu știe însă Vârtejul lumii nepăsător, Jalnice cânturi, lacrimi ascunse Singuri sunt triștii martorii
Iacob Negruzzi - După furtună (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - După furtună (Iacob Negruzzi) După furtună de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Pe cer s-adună nor peste nor Furtuna muge spăimântător, Vâjâie vântul, trăsnetul pică, Pământul geme și se despică! — Dar totul trece, furtuna zboară Liniștea morții jos se coboară Și după trăsnet, fulger și vânt Urmează groaza unui mormânt. — Și-n al meu suflet nor peste nor Se grămădise spăimântător, Amor și ură crud vâjâiau Inima 'n două mi-o despicau. Dar astăzi toate, toate-au trecut Și-n groaza morții s-au prefăcut. Nici o simțire nu mai e vie Inima-mi este goală, pustie, Cutreier lumea rătăcitor Fără de ură, fără de
Iacob Negruzzi - Durere Durere de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Era atât de frumoasă Și-așa dulce îmi vorbea, Cu ochirea sa duioasă Pân-în suflet mă privea. Și cu mintea-n rătăcire Eu la dânsa mă uitam Și-un vis lung de fericire Lângă dânsa eu visam. Într-o sară-ntunecoasă Ah! i-am spus cât o iubesc. Cum o viață-n veci frumoasă Eu în ochiul său citesc. De-atunci gura-i surâzândă De-atunci nu mi-a mai vorbit Și ochirea sa cea blândă Crud și rece m-a privit. Și de-atunci durere-amară Ce mă arde ca un foc, Duc cu mine-n orice țară, Duc cu mine-n orice loc. Și cu mine orișiunde Am s-o duc pe-acest pământ Pân' cu mine-o voiu ascunde În adâncul meu
Iacob Negruzzi - Jurământ Jurământ de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție E destul! Prea multe chinuri Și dureri am suferit De mult plâns și de suspinuri Sufletu-mi e amărât. E destul! De-acum-nainte Eu deplin mă hotăresc Să n-o mai văd niciodată, Niciodată să-i vorbesc. Ca să fiu mai sigur încă C-oiu ținea acest cuvânt În secret, în mine însu-mi Jur un sacru jurământ. Jur!... Vai mie! Iat-o vine Singură în calea mea Am să fug... dar ce mă ține De nu pot fugi de ea? Am să mai cerc înc-odată Poate astăzi m-a privi Cu amor ș-a sale buze Cu blândeță-mi vor
Iacob Negruzzi - Prigonire Prigonire de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Prigonire 'nverșunată Ah! ca mine niciodată Om pe lume n-a simțit De-un chip mândru și iubit De m'afund în cugetare Înainte îmi apare — Nesfârșit îl văd în gând Cum surâde dulce, blând; De mă primblu prin grădine Eu îl văd în jur de mine Printre stele, printre nori Și prin aer și prin flori, De ieu cartea, pe-orice pagini Văd aceleași dulci imagini Iar de scriu, eu scriu cu dor Numai versuri de amor. Și când noaptea se coboară Ș'a mea minte împresoară Eu văd iar acel surâs Zioa 'n visuri, noaptea 'n vis. Chipul, știu, e nălucire, E părere, amăgire — Însă este o părere Ah! și dulcea mea
Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - Sonet (Iacob Negruzzi) Sonet de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție În somn grădina pare cufundată N'auzi pe ramuri nici o păsărică, Încet din flori parfumul se ridică Și al meu suflet dulce îl îmbată. Și gândul meu se 'ntoarce 'n vremi trecute Imagini vechi nainte-mi se arată Atât de vii precum au fost odată Și ce credeam din minte-mi dispărute. Văd oare dulci și seri încântătoare Văd zile negre, chin și desperare Și printre ele-un chip de mândrie Zâmbesc acestor visuri de juneță Ș'apoi m'afund cu 'ncetul în tristeță Gândind l'a lumii
Iancu Văcărescu - Ielele Ielele de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Ielele , de Ștefan Octavian Iosif Ielele , de Iancu
Ienăchiță Văcărescu - Amărâta turturea
Ienăchiţă Văcărescu - Amărâta turturea Amărâta turturea de Ienăchiță Văcărescu Format:Diacritice Amarâta turturea Când ramâne singurea, Caci soția s-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Cât traiește, tot jălește, Și nu se mai însoțește. Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede. Trece prin pădurea verde Și sa duce, de se pierde; Zboară, până de tot cade, Dar pre lemn verde nu șade. Si când șade câteodata Tot pre ramură uscată; Umbla prin dumbrava-adincă, Nici nu bea, nici nu manâncă. Unde vede apa rece, Ea o turbură și trece; Unde e apa mai rea, O mai turbură și bea. Unde vede vânatorul, Acolo o duce dorul, Ca s-o vază, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească. Când o biata pasarică Atât inima iși strică, Incât dorește să moară Pentru a sa soțioara, Dar eu om de-naltă fire Decât ea mai cu simțire, Cum poate sa-mi fie bine ? Oh ! amar și vai de
Ienăchiță Văcărescu - De-a avea milostivire
... De-a avea milostivire, Nu-i lucru pâste fire, Și cei ce au simțire Nu pot tăgădui. Iar firea arată D-a fi