Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3511 - 3520 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Alexandru Vlahuță - În întuneric
Alexandru Vlahuţă - În întuneric În întuneric de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 7, 26 martie 1895 Pe-o prăpastie mă legăn, Atîrnat de-un fir de păr. Mintea mea se zbate încă Între vis și adevăr: Dar mă-nec în întuneric, Căutînd să mă-nțeleg. Cum aș vrea de tot trecutul Gîndurile să-mi dezleg! Nu-s nebun, căci stau în casă Liniștit, nimic nu sparg. Și mi-i dragă casa asta: E-un mormînt curat și larg, Unde lucrurile mute Ar avea atît de spus !... Ah, a fost aici viață, Dragoste... Unde s-au dus? Nu-s nebun, deși văd bine C-aș avea cuvînt să fiu Sau... nu mai pricep nimica... Poate sunt... și nu mă știu. Cine m-a strigat pe nume? Niminea... Mi s-a părut.... Glasul cui să mă mai cheme? Umbra cui s-o mai sărut? Dar ce tropot se aude? E vrun călăreț grăbit. Drept în fața casei mele Călărețul s-a oprit !... Vine moartea la fereastră, Și cu degetu-i uscat Bate-n geam să mă deștepte... A, de-ar fi
Alexandru Vlahuță - În amurg...
Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...
Alexandru Vlahuță - În fericire
Alexandru Vlahuţă - În fericire În fericire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție I A fost să mi te-arăți în cale, Asupră'mi blînd ochii să'ți pleci, În farmecul privirii tale, Durerile să mi le 'nneci Ș'in trista mea singurătate A fost să te înduri să vii, Vieții mele 'ntunecate Stăpînă pururea să fii: — Din șirul basmelor senine, Mireasa dulce, te-ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre inimi poate, Fără să știm, s'au cunoscut, Căci prea ne-am înțeles în toate, Din clipa 'n care ne-am văzut. Nici mai cercarăm a ne spune Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine, Cînd amuțesc ceasuri întregi, Și cînd te simt, frumos și bine, Cum mă ...
Alexandru Vlahuţă - În iuliu În iuliu de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 5, 12 martie 1895 Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit, subt arșița de vară; Pustii sunt străzile și mute — Un cimitir într-o Sahară. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe călendarul din părete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri, Ca niște păseri călătoare. Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea-ngropată... Mi s-ar părea un vis, iubit-o, Cu tine să-l mai văd o dată. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse; Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape, Și lanuri lungi de grîne coapte Sclipesc ca aurul în soare. Domnește-o liniște de noapte Peste-ntunericul de codru: Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. Acolo-s visuri fericite, Răcoare și singurătate: Culcați sub strășini largi de ramuri, În adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii — Foșnitul frunzelor în vînt; Viața, gîndurile noastre Ni s-or părea un basmu
Alexandru Vlahuţă - În pădure În pădure de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca , an I, nr. 38, 3 ianuarie 1886 Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric, Și cît îmi pari de sfîntă !... Tu mă uimești, pădure, Cînd pe sub bolți tăcute și pline de-ntuneric Las pașii să mă poarte și gîndul să mă fure... Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric ! Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Ce dulci vedenii tainic subt ochi mi se strecoară !... Se-ntorc morții din groapă și vremile din cale, Și iar mă simt copilul nebun de-odinioară, Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne. Din vremi renvie basmul, și-mi torn palate iarăși Din aurul luminii ce printre crăngi se cerne... Veniți, crai din poveste, ne-om prinde iar tovarăși, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne ! Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte Căta-vom Cosinzene, ascunse prin palate, Iar zmeii, pe la poduri, de-or sta cu noi să lupte, I-om birui, și-n alte tărîmuri vom răzbate, Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte. Încet... din fund de vremuri un ...
Alexandru Vlahuță - În zile grele
Alexandru Vlahuţă - În zile grele În zile grele de Alexandru Vlahuță Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, Și nu mai știm de-ai noștri, nici ei de noi nu știu... Cu gândul doar, pe negre întinderi de pustiu, Ne căutăm, ca orbii, în volbura urgiei. Citeam, și-mi păreau basme, cum se lăsau pe țară Întunecate oarde, ca norii de lăcuste. Vuia-n văzduh năvala puhoaielor din puste, Cum răpăie pământul sub ploile de vară. Citeam de lanuri arse, de sate pustiite, Femei, cu prunci în brațe, prin codri rătăcind, Câte-un bătrân ce cată, din vârful unui grind, Cum trec, mânați în cârduri, ca turmele de vite, Cum trec, duși în robie, subt bici, feciori și fete, Și carele-ncărcate cu bogăția țării, Și-n urmă, cât bat ochii, în limpezișul zării, Grămezi de scrum din toată strânsura pe-ndelete... Citeam și-mi păreau basme. Și iată că destinul Vru să trăiesc aievea acele zile grele; Și văd cum calcă lifta pământul țării mele, Cum tot avutul nostru ni-l bântuie străinul: Să nu mai știu nimica de cei rămași acasă, Decât că e vrăjmașul stăpân pe soarta lor... Gândindu-mă la dânșii, muncit de ...
Alexandru Vlahuță - Și mă-ntrebi...
Alexandru Vlahuţă - Şi mă-ntrebi... Și mă-ntrebi... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880 Și mă-ntrebi de te-am iubit? Spună-ți cît mi-ai fost de dragă bolțile cerești și sfinte, Martori dezmierdării noastre. Plîng cînd îmi aduc aminte Cît am fost de fericit. Și mă-ntrebi de ce-am fugit? Spună-ți cît ai fost de crudă bolțile cerești și sfinte, Martori infamiei tale... Plîng cînd îmi aduc aminte Că odată te-am
Alexandru Vlahuță - Țara de pripas
Alexandru Vlahuţă - Ţara de pripas Țara de pripas de Alexandru Vlahuță Un vechi tolbaș de vorbe late, Om norocos din cale-afară, S-a pomenit pe neașteptate Stăpân peste întreaga țară. Din ea-și făcu o prăvălie, Și ca un negustor de treabă, Pentru ca-n lume să se știe, Prinse-a striga de la tarabă Poftiți aici! Oricine are Obrazul fără de rușine Ș-o conștiință de vânzare... Poftiți să faceți târg cu mine! Prostie, lene, lingușire, Eu cumpăr tot. Veniți aici! Și cei mai nărăviți din fire Mi-or fi tovarăși și amici. Eu dau tot felul de noroace, Căci sunt atoatețiitorul, Măriri, averi... Să vie-ncoace Toți trântorii ce le duc dorul!... Așa, sunt zece ani de când Pe norocosul negustor Îl auzim mereu strigând, Și mușteriii vin de zor. În zece ani ce de-a lingăi Nu se văzură-n slujbe mari, Câți oameni fără căpătâi N-ajunseră milionari! Veniți și voi, străini calici, Și strângeți tot ce-a mai rămas!... . . . . . . . . . . . . . . . Ce să mai faci? Ce să mai zici? Sărmană țară de
Alexandru Vlahuță - A mele visuri...
Alexandru Vlahuţă - A mele visuri... A mele visuri... de Alexandru Vlahuță Convorbiri literare, an XVIII, nr 11, februarie 1885 A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale, Le văd în frunzele pălite Și-n pustiirea de pe vale. De-a pururi sta-vor troienite, Sub vremea ce s-așterne-n pale, A mele visuri risipite, Ce-mi umplu inima de jale! Copac, când zile fericite Îți vor întoarce iar din cale Podoaba ramurilor tale, În noapte-or sta mai adâncite A mele visuri
Alexandru Vlahuță - Când n-am ce scrie
Alexandru Vlahuţă - Când n-am ce scrie Când n-am ce scrie de Alexandru Vlahuță Ce v-eți fi mirând de mine? Scriitor sunt, vedeți bine, Și pot spune cui mă-ntreabă Că și eu mă aflu-n treabă. Cronici, critică, nuvele Sunt la mine bagatele: Dă-mi subiectul, spune-mi plata, Și articolul e gata. Parcă cine știe ce e... Fur de colea o idee, Mai un calapod de colo, Și-s și eu de-ai lui Apolo. Ș-apoi sunt atâtea-n lume, Că, să stai, să scrii volume! Stil? Grămatică?... Gogoși, Pentru cei neputincioși. Astea-s spuma, gându-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plină, clară, elegantă Pentr-o virgulă pedantă! Am subiectul? Restu-i gata: Ți-aștern proza cu lopata. Iar când n-am și n-am ce scrie, Atunci... torn o
Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...