Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 3741 - 3750 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Cincinat Pavelescu - Unui scriitor fără succes
Cincinat Pavelescu - Unui scriitor fără succes Unui scriitor fără succes de Cincinat Pavelescu dar a cărui amică avea prea multe Poete, -n valuri de cerneală Îneci ideile-ți mâhnite; Dar, dacă muzele te-nșeală, Amica vor să ți-o
Cincinat Pavelescu - Unui tânăr confrate
Cincinat Pavelescu - Unui tânăr confrate Unui tânăr confrate de Cincinat Pavelescu ce depășise marginile eleganței într-o polemică Rime-nnoroite, flori de bulevarde, Când mi-arunci în față, plâng naiva-ți muncă. Sufletul meu este focul care arde Și îmbălsămează tot ce i s-
Cincinat Pavelescu - Unui tânăr pletos
Cincinat Pavelescu - Unui tânăr pletos Unui tânăr pletos de Cincinat Pavelescu Ți-e mare părul, n-am ce zice, Și poate place la femei, Dar ca să fii poet, amice, S-ar cere și ceva
Cincinat Pavelescu - Unuia care-mi citise niște versuri
Cincinat Pavelescu - Unuia care-mi citise nişte versuri Unuia care-mi citise niște versuri de Cincinat Pavelescu din albumul său Ce zici de versurile mele? De, nu pot zice că sunt rele; Pe care însă le-am brodit? Pe care nu mi le-ai
Cincinat Pavelescu - Voiesc să cânt
Cincinat Pavelescu - Voiesc să cânt Voiesc să cânt de Cincinat Pavelescu Voiesc să cânt! Pădure scumpă, leagăn sfânt, Tu, ce-ai scăldat în poezie Apusa mea copilărie, Din nou redă-mi avânt! Voiesc să cânt! Să fiu ce-am fost să uit ce sânt... Cântarea e re-ntinerire, E un ecou de fericire, E cerul pe pământ. Voiesc să cânt! Să uit că totul e cuvânt, Vis, nălucire trecătoare, Că viața este ca o floare Ce crește pe-un mormânt. Voiesc să cânt! Voiesc să cânt! Sinaia,
Cincinat Pavelescu - Voind chiar moartea s-o răpuie
Cincinat Pavelescu - Voind chiar moartea s-o răpuie Voind chiar moartea s-o răpuie de Cincinat Pavelescu Voind chiar moartea s-o răpuie, Din viața lui p-acest pământ, Poetul face o statuie Ce și-o ridică pe
Constantin Alexandru Rosetti - A cui e vina %3F
Constantin Alexandru Rosetti - A cui e vina %3F A cui e vina ? de Constantin Alexandru Rosetti Informații despre această ediție 1839 Tu-mi ziceai o dată cum că pîn' la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra ; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta. Tu-mi ziceai odată, ah ! al meu iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da : Toate sînt uitate, toate sînt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Cînd vărsai, știi, lacrămi și-n genunchi la mine Îmi ziceai : o dragă, nu te voi uita ! Mă uitași îndată, mort fui pentru tine ; Vremea șterge toate, nu e vina ta. Cînd te-aveam în brațe, buza ta cea dulce Roa fericirii pe a mea lăsa ; Dar acum otravă și venin mi-aduce Astfel ți-este sexu, nu e vina ta. Aurul și slava îți goni amoru, Și-ți văzui credința că în vînt zbura, Ți-ai închis și rana, îți peri și dorul Astfel ți-este sexu, nu e vina ta. Cinste și iubire, dragoste, credință, Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntîmpla ; Nu cunoști ...
Constantin Alexandru Rosetti - Dorința (Rosetti)
Constantin Alexandru Rosetti - Dorinţa (Rosetti) Dorința de Constantin Alexandru Rosetti De ce nu sânt dumbrava, ce seara pe răcoare De braț cu un prieten ți-e drag a vizita? De ce nu sânt o roză, de ce nu sânt o floare C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt zefirul ce sânu-ți răcorește, De ce nu sânt parfumul ce pui pe haina ta! De ce nu sânt eu valsul ce șoapta îți lesnește C-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt sticluța cu apa înflorată Ce-n toată dimineața îți spală fața ta, De ce nu sânt oglinda frumoasă ce te-arată, C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita! De ce nu sânt eu luxul ce sufletu-ți iubește, De ce nu sânt podoaba ce pui pe fruntea ta! De ce nu sânt eu slava ce inima-ți dorește, C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita! Dar vai! Nu sânt nimica! Sânt, simplă, o ființă Ce-a te iubi din suflet amorul m-a-nvățat; Eu nu am ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
Constantin Cantacuzino - Istoria Ţării Rumâneşti Istoria Țării Rumânești de Constantin Cantacuzino Istoria Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci și apoi cine o au mai descălecat și o au stăpânit până și în vremile de acum s-au tras și stă Cuprins 1 Predoslovie 2 Numele aceștii țări den vechi cum îi era și cine o stăpâniia 3 Stăpânitorii și lăcuitorii aceștii Dachii. Cine au fost întâi 4 Traian Ulpie. Puindu-se împărat romanilor, au supus Dachia desăvârșit 5 De Dachia pe scurt iar voi mai arăta, cât zic că au fost de mare și cu ce părți s-au hotărât 6 Dupe ce au așezat Traian pre romani în Dachia, cum s-au ținut și pănă când tot așa au stătut 7 Vlahii de unde să zic vlahi, sau alt nume iar mai tot așa, căruia scriitoriu cum i-au plăcut puindu-le numele și mai ales de unde să trag ei 8 Dupre ce au rămas rumânii în dachia moșnĂ©ni, cât supt ascultarea împăraților romani au stătut și apoi la ce au mai ajuns 9 Hunii, au cum le zic alții unii, den cari ungurii să ...
Constantin D. Aricescu - Părul lăudat
Constantin D. Aricescu - Părul lăudat Părul lăudat de Constantin D. Aricescu Publicată în volumul Flori de la Tușnad , București, 1872 P-o poiană mare, Și frumoasă tare, A crescut odată un păr minunat, Ce de toată lumea era lăudat. Popolul grămadă, foarte curios, Alerga să vază părul cel frumos: Și fieștecine cîte-un sac ducea, Cu pere alese crezînd a-l împlea; Însă, o mirare ! Văzu fiecare Că părul măreț Era pădureț; Ba și scorburos, Sterp și nodoros; Și din păr cădea Cîte-o pară-abia; Și aceea... rea ! ( bis ) Iar vestitul nume De părul mănos Îl didese-n lume Un român drăcos: Voind cu aceasta a ridicula Pe cei ce cred toate fără-a cerceta. D-atunci s-a născut Proverbul știut: Nu te du cu sacul la părul lăudat, Că te-ntorci cu dînsul gol și rușinat.
Constantin D. Aricescu - Un privighetor în colivie
Constantin D. Aricescu - Un privighetor în colivie Un privighetor în colivie de Constantin D. Aricescu Publicată în volumul Flori de la Tușnad , București, 1872 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I "— O bard al armoniei Cu cîntec îngeresc, Simbol al poeziei, Misionar ceresc, II Cum poți în colivie Să cînți tu tot mereu? N-ai tu copii, soție? Îți place lanțul tău?" III "— Nu cred a fi sub soare Vre o ființă vie Să-i placă a sale feare, S-adore-a sclavie. IV Lipsit de libertate Și eu la început Am fost ca tine, frate, Mult timp trist și tăcut. V P-o noapte înstelată Cînd luna lumina, Durerea-mi comprimată În cînturi s-exala. VI D-atunci a mea durere Prin cînturi o alin, Cînd cînt, tu simți plăcere; Iar eu gem și suspin. VII Gîndesc l-a mea soție, Și la copiii mei, La cuib, și la cîmpie Știi tu ceva de ei?" VIII "— Decît miere și lapte, Sub jugul de despoți, Mai bine-n libertate Să viețuiești cum poți. ...