Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DE FRUNTE
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 574 pentru CEL MAI DE FRUNTE.
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu) Mama de Cincinat Pavelescu Cea mai mare parte din comoara sensibilității și imaginației poeților este moștenirea directă a sufletului delicat, blând și iubitor al mamelor. Dar care poet, cât ... modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoțiune și de recunoștință când, pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care n-au trăit ca să împărtășească gloria voastră ... lor neștiute sufletele și victoriile voastre de azi. Toată ziua cosea și lucra pentru copii. N-am văzut-o niciodată ieșind din casă decât însoțită de tata sau de unul din noi. N-am cunoscut în casa noastră alte distracții decât muzica, citirea, declamarea. Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâția copii, a murit într-o zi discret, cum trăise, și mi-a îndoliat ... ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viața ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... și sentimentală a doinelor ce se cuvine să fie notată, că este o muzică eroică a baladelor ce se cuvine și mai mult să fie scrisă". Dar eu întreb: de ce "și mai mult"? Pentru Alecsandri, ca și pentru unii din noi, se cuvenea tot așa de mult să fie păstrată sentimentalitatea doinelor, căci deși - după luminoasa d-tale cercetare - partea eroică și cumințenia politică sunt mai ales semnele moștenirii etnice, aceasta nu exclude partea sentimentală nici la romani, și cu atât mai puțin la descendenții lor după o evoluțiune culturală de atâtea veacuri. Îndeosebi elementul eroic în poezia popoarelor din Orient, devenite pe atunci așa de "interesante", era cunoscut, de mai nainte, pentru albanezi, prin imitările - fie și meșteșugite - din Guzla lui Prosper MerimĂ©e, pentru sârbi, prin minunata culegere de poezii populare publicată de Karagici între 1823 și 1833 și prin alte lucrări. Aici e multă voinicie, tot atâta cruzime, uneori și brutalitate. Cine însă își dă seama de ... mai conformă cu geniul poetic al poporului. În această alegere și consolidare de formă, Alecsandri, cu deplină bună-credință, s-a lăsat condus ...
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
... Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile. A fost odată un împărat mare și tare. După ce bătu pre toți împărații pămîntului și ... le luă împărățiele, se însură și făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineață iarăși în frunte; și toate erau mai frumoase decît zînele munților și ale pădurilor. Aceste fete se duseră la scăldat și intrară într-o baie de marmură; dar deodată se ridică o furtună pe cer și le răpi pe cîtetrele. Ajungînd la urechile împăratului această întîmplare, i se tăie inima și ... sună iarăși frîul; dar d-astă dată veni un cal ca un zmeu și-i zise: — Ian încalecă acum pe mine și atinge-mă de trei ori cu scările. Făt-Frumos împlini voia calului și, după ce se plimbă puțin cu dînsul, îl atinse de ...
... vedeți, mă rog, zicea ea în dreapta și-n stânga, ce mare și frumușel s-a făcut? I-au răsărit mustețele, nu fie de diochi! Toate slugile din casă, și feciorul, și bucătarul, și chelarul, și moș Toma grădinarul, îmi ieșiră să mă ureze de bună venire; unul îmi apucă pălăria din mâni, altul mantaua de pe umere, un al treilea gemandanul; era în casă o adevărată răscoală. — Hai la boierul cel bătrân, îmi zise baba Ilinca că, Doamne, de mult v-așteaptă! Cu strângere de inimă intrai la tată-meu care mă sărută pe frunte, îmi vorbi puțin după obiceiul lui, dar vedeam eu cum se lupta să învingă o lacrimă ce i se strecura de sub gene. Iar după ce ieșii de la dânsul, baba Ilinca care se ținea grapă de mine, mă duse în camera cu merinde, unde ședeau grămădite pe polițe, cutii cu rahat, șiraguri de smochine, cozonaci, păstrămuri, sticle cu vutci și vișnapuri, și câte și mai câte, de care duceam dorul la școală. — Na, gustă de ici, cuconașule, gustă de dincolo!... că la școală știu că vei fi mâncând pe sponci... Ce-i drept, gândeam eu în mine, mușcând când din
George Topîrceanu - I. U. Soricu: Închinare
... George Topîrceanu - I. U. Soricu: Închinare I. U. Soricu: Închinare de George Topîrceanu Mărire ție! Îngeri și imnuri de urare Străbate-vor văzduhul gătit de sărbătoare Și firea picura-va din larg de zări albastre Prinos de bunătate pe sufletele noastre. Te văd biruitoare, minunea mea senină, Și trâmbițe și harfe în drumu-ți de lumină, Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri, Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri Cântări de biruință spre-a cerului solie. Au cine fuse omul ce plânse în pustie? Mărire ție, albă și palidă crăiasă! Din slavă, heruvimii s ... ta de rază, Și-n ceasul înfrățirii te binecuvântează. De unde vii și cine cărările-ți arată? Văzduhul se-nfioară și fruntea-nseninată, În valuri de lumină acoperind trecutul Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul, De
... tot ce zboară, Cum zice un adagiu, — se mănâncă? Fiindc-ai scris o cronică ușoară, Nici superficială, nici adâncă, Vrei să-ți servesc acum de cicerone?... — Nici tu, Maestre, nu scriseseși încă La început, decât vreo cinci Canzone, O carte plină de elucubrații Și câteva sonete monotone. Dar lui Virgiliu i-ai intrat în grații (Adăugai, văzându-l că rezistă), — El se purta mai bine cu confrații... — Epoca voastră materialistă Mi-a zdruncinat credința de-altădată, — O-ntoarse el. Infernul nu există, Sau cel puțin eu unul niciodată Nu l-am văzut decât cu ochii minții, Orbit de-o superstiție uzată. Eu, lui: — Acestea-s roadele Științei! Concepția lui Strauss și-a lui Nietzsche, De care mi s-au strepezit toți dinții! Dar cel puțin te-ai întrebat ce-ar zice În clipa asta, dacă fără veste Te-ar auzi divina Beatrice? El mi-a răspuns placid ... tem de moarte, dimpotrivă, Răspunse el, — când ai murit o dată E foarte greu să cazi în recidivă... Această vorbă îmi păru ciudată. Cuprins de ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... unde lâncezește o risipă de flori rare. Nu deștepta oare vedenia unui asemenea decor, singură numai, pătimașa mireasmă ce răspândea el în juru-i, atât de îmbătătoare că treaz te făcea să visezi? Aubrey de Vere. Când mă gândesc... Ne-am vorbit într-o zi așa, parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Numele lui normand — și până astăzi nu știu dacă astfel se cheamă întradevăr — nu-mi era străin, fiind numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerk de Stuarții de mâna stângă, ducii de SaintAlbans. Să se fi tras cumva din aceștia, nu i-ar fi făcut mai multă cinste ei lui decât el lor. Deși englez până la măduvă, în vorbire se slujea obișnuit de franțuzească și așa cum rar mi-a fost dat să o aud. Cu timbrul grav al glasului său mlădios și pur, ea era ... și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, în cari, când la una când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate — șapte safire de Ceylan. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă
Gheorghe Asachi - Muza cătră poetul "Panoramei Moldovei"
... Gheorghe Asachi - Muza cătră poetul "Panoramei Moldovei" Muza cătră poetul "Panoramei Moldovei" de Gheorghe Asachi La 1850 înturnat din străinătate Când sufla o grea furtună Preste patria dorită, D-unde fost-ai departat, Tu erai de voie bună; Ca s-o vezi mai fericită, Azi și mâine-ai așteptat. Sunetele lirei tale D-aurită viitorime Aveau dulce argument; Iacă se deschisă-o cale Pentru-a patriei ... S-o agiute prin talent. Revăzut-ai al tău munte, Turma cu păstori și fete, Ce te-ndeamnă la cântat; Di ce porți o tristă frunte, De-a ave de lacrimi sete Di ce tot n-ai încetat? Unde-i ecatombei sfară, Cântece de bucurie Ce triumfului convin? Înturnatu-te-ai în țară S-o nutrești melancolie? Ea-i sătulă de suspin. Oare zâna amoroasă Ce-ai găsit-o-n văduvie Azi credința ț-a călcat? Ori odoară prețioasă Furul cel cu ghibăcie Din comoară ț-a prădat? Dacă zâna cea frumoasă Ce prin ochi și dulce buză N-a-ncetat a ... i place-a apara. Tronu-i este-n sferi senine, El pe domni în mână ține Și le-nsuflă voia sa; El, precum ...
Cincinat Pavelescu - Veneția (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Veneţia (Pavelescu) Veneția de Cincinat Pavelescu Veneția adoarme-n valuri... Pe când amurgul trist răsfrânge, Pe mare-n larg și spre canaluri, O lată purpură de sânge, Brodată-n aur și lumină Ca vechea-i mantă de regină! Nimic nu mai ne-aduce-aminte De viața ei de glorii plină, Decât bătrânele morminte Și catedralele-n ruină; Și glasul mării ce străbate Pustiul vechilor palate. Și când Veneția blajină Duios se tânguie de ...
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... astăzi? DESPA: Care? că-s multe de toate ca semința de ardei. NĂUCESCU: Ziarul cel cu... VÂNZĂTORUL (strigă): Alune prăjite! șeapte de o para. NĂUCESCU: Cel cu alune... asta... cel cu anonțuri prăjite... DESPA: Și ce mai spune el în limba lui? NĂUCESCU: Spune că astăzi Ciubar-Vodă a să se urce în naltul cerului. DESPA: Care Ciubar-Vodă, cel ... un proces cu statul... și am să-l câștig. HAZLIU: Nici vorbă nu-i... Statul n-are noroc la procesuri. NĂUCESCU: Ce-i pasă? Are de unde plăti. HAZLIU: Negreșit... e bute de bani. PANGLICĂ: Nu mai încap în el... îi crapă pielea. NĂUCESCU: Asta o să zicem cu toții și... ca patrioți… cătăm să-l mai ușurăm. HAZLIU: Ce bun suflet de om! Mă rog, sunt mulți ca d-ta prin provincie? NĂUCESCU (mândru): Mulți!... și tot oameni... nu glumă!... VÂNZĂTORUL (strigă): Șeapte de-o para! NĂUCESCU: Domnule Hazliu, să te întreb un lucru, dar, mă rog, să mă pliroforisești ritos... Ce să fie balonul ăsta? HAZLIU: Ți-oi ... și, slavă Domnului! iată-mă-s tot grasă și frumoasă... (Se păunește.) Dar mi-ți zice, poate, că balonu-i altă gâscă... mi-ți pomeni de trăsnete, de
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea È™i urmele acelei străluciri ar fi muiat È™i-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, È™i numai Nilul îÈ™i leagănă miÈ™cătoarele È™i lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului È™i parecă apele lui, miÈ™cându-se una peste alta ca linÈ›olii ... fruntea grădinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu È™iruri de coloane sure, cu bolÈ›i urieÈ™eÈ™ti... Erau atât de mari acele zidiri încât regele păru un gândac negru, ieÈ™it în lumina nopÈ›ii, care suia scările È™i trecea prin bolÈ›ile palatului ... sub picioarele zeilor È™i se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roÈ™ie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deÈ™ertele hale, prin arcadele sumbre È™i sure, prin columnele reci... È™i nimeni, nimeni în acest lăcaÈ™ al morÈ›ii. Deodată ... erte a morÈ›ii... Dar mai ...