Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU��IT
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 2139 pentru CU��IT.
... descântăm Ș-în fântână să cătăm. Dacă-a fi să ni se prindă, Om vedea ca-ntr-o oglindă De-om avea sorți cu noroc Și ursiți cu ochi de foc. Cum bătu vântul de seară Prin ogorul de secară, De trei ori au descântat, În fântână au cătat, Și pe-a ... la privit. Iar aceste umbre nouă Nu erau ca cele două, Albe ca floarea de crin, Blânde ca cerul senin, Ci erau de vânt pișcate, Cu păr negru, sprânceni late Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Ian vezi, soro, ce minune! (Zis-au fetele nebune) Dorul nostru-i împlinit... Mult e mândru la privit! Vezi ... fuga de arnăut, Că de când pe frunți, pe plete, Au simțit mândrele fete Câte-un dulce sărutat, Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprânceni late, Cu fețe de vânt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Note [1] Fetele românce întrebuințează deosebite mijloace de a cunoaște ursiții ce vor avea. Unele descântă izvoarele ...
Zilot Românul - Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care
... în lume Atît să scază : Supt dachi să cază. Dar nu-i minune Dacă vei pune Nainte ție Acea frăție, Acea unire, 'Ntr-o glăsuire, Cu vitejie Cu vrednicie, Fără trufie — Numai prostie Ce-avea firește Cu care crește Și se mărește Or mic or mare De vei ce stare. De vei răspunde Că acum unde Dachii s-ascunde ? Ei ar răspunde ...
... împietrite Câte-au mai văzut și ele  ce-ar vorbi de-ar avea glas. Când posomorâtul basmu  vechea secolilor strajă  Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc  Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu ... cântarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă, Raze moi în ochii negri  el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur  vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata, și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În ... În pustiu se-nalță-n soare desfrunziții palmieri... * O, lăsați să moi în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... împietrite Câte-au mai văzut și ele  ce-ar vorbi de-ar avea glas. Când posomorâtul basmu  vechea secolilor strajă  Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc  Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu ... cântarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă, Raze moi în ochii negri  el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur  vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata, și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În ... În pustiu se-nalță-n soare desfrunziții palmieri... * O, lăsați să moi în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... alta, bestialitatea unei reci înflăcărări. O! și cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite Care nu pot ca să aibă nici voință de-un minut, Cu blestemele pe buze de-alte buze-năbușite, Cu palpite pentru-oricine — cunoscut — necunoscut; Seara este-o îngrozire pentru unele din ele, Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de cele care-au lacrimi sub al genelor umbriș... Lacrimi?... Nu mai știu să ... frate, care vine când îl chemi, Sau mângâietoarea voce a prieteniei sfinte, Cu povețile-nțelepte din risipa-i de cuvinte, Spuneți-mi, e cu putință să te-oprești să nu blestemi? V Lumânările scăzute șovăiau — și prin odaie Focul ce murea în sobă c-o albastră vâlvătaie Flutură ... virginal, Sau să facă să tresară patimile-n amorțire Dintr-un suflet peste care, ca un vânt de pustiire, A trecut desfrâul rece cu instinctu-i bestial. Însăși fetele pieirei o priveau cu îngrozire, Sau cu scârbă, de la dânsa, întorceau a lor privire, Nevorbindu-i timp de ore, și de zile, și de luni; Ea-nfrunta ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... spre râs și bucurie; De ce dar să o facem din cât e și mai scurtă? Să ne lăsăm plăcerea, și ochii să stricăm, Șezând cu ne-ncetare în cărți acufundați? Mai bine cu paharul să trecem nopți și zile; Căci rodul viței este lăsat spre veselie, El vorba învioșează, pre oameni învoind, A gândurilor grele împrăștie ... nou vor reveni, Când va mânca monahul în post numai scrumbie, Atunci lăsând paharul m-oi apuca de carte. Medor se jeluiește hârtia că stricăm Cu scrisul și tiparul ce nu sunt de folos, Încât îi este teamă că n-a să mai rămâie Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mândri. El nu dă pe Seneca un funt de pudră bun, Virgil un ban nu face mai mult ... Ea-n haine aurite, sub mitră se fălește. Ea judecă norodul și oștile comandă; Iar biata-nvățătură în stremțe îmbrăcată, Din orice casă este gonită cu ocări; De-a ei prietenie cu toții se feresc; Ca cei care pre mare au suferit furtună Și nu vor să mai intre în slujbă marinară Toți strigă: rod nu mai ... ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... nu găsești plăcere în versuri de-acest fel, Aruncă o privire și vezi trecuta-mi viață. Deși întâi norocul mi-a fost mai cu priință, Dar pân-în sfârșit aspru el tot m-a părăsit, Și încă nu-ncetează de a mă prigoni. Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori plăcere. Tristețea este dată la omul muritor, Căci el pe tot ... Eu însă știu că dacă m-apuc de lăudat, Ș-al tău nărav, o, muză, voiesc de a-l preface, Oricât mă lupt cu gândul, asud, mă frec pe frunte, Abia scot două versuri, ș-acele încă sunt Neroase, șchiopătânde și aspre la auz, Asemene cu cele ce-a scris un oarecare, Pe sfinții toți puindu-i în șirul alfavitei [1]. Al tău duh este trândav, produce foarte greu ... deprinși, Nu izbutim în altă; iar după firea mea, Cu tine făr-a scrie nu pot trăi în lene. Cârtească cui nu place; cu mână îndrăzneață Noi să-nfruntăm în față năravul prihănit. În adevăr greu este de a ne stăpâni, Când cel ce ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... i om! Din cremene-i o plantă, din plantă-i animalul, Din om un înger naște, din înger un Isus...!" Și cufundat în gânduri, privind cu zăpăcire O peatră la picioru-mi rostogolită jos, Eu o luai în palmă ș-o netezii cu milă, Zicându-i: chiar în tine-i un punct din infinit! Prin punct se-ncepe lumea. Un punct dimensii n-are, Nemic mai fără formă ... nepipăit; Dar pune-l în mișcare, și linia se-ntinde, Și linia-ți dă totul: deci, totul e-ntr-un punct. Natura, firmamente, sistemele solare, Cu toate câte-n ele și printre ele sunt, Cu-ncetul se dezvoltă din puncturi ce se mișcă, Din puncturi ce se mișcă plecând din Dumnezeu. Din Dumnezeu plecate, și ele-s infinite: Un punct ... leneș; o umbră de impuls; Dar când se redeșteaptă, mijește-n peatră mușchiul, Iar de la mușchi la Spirit — se-ntinde scara-n timp. Cu cât voința este mai forte, mai călită, Cu-atâta se iuțește s-ajungă mai curând, Căci orice punct se-ntoarce pe sânu-Mi: să se-nșire În salba de luceferi un nou mărgăritar ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... ați minuna întotdeauna Cum globul ăsta de noroi Se vede luminos ca Luna...) Și-aveam de gînd — ca un simbol De milenară simpatie — Cu cel din urmă-al meu ocol Să ne unim pe veșnicie Într-un fantastic carambol. Și măritându-i neagra humă Cu luminosul meu adaos, Într-un aprins vîrtej de spumă Să ne rostogolim în haos. Dar cînd văzui ce... porcărie (Să-mi ierți cuvântul) ați făcut ... ai apleca ușor pe balustradă Ca să trimiți în vînt o sărutare." El speră încă... Poate, cine știe, De la distanță, prin telepatie, Va-nfiripa cu ea un dialog. Dar inima-i se strânge ca-ntr-un clește, Pe când vardistul trece și-i șoptește C-un zâmbet straniu: — Circulați ... minții mele. Sahara!... Uite, vreau să fac o probă, S-aduc Sahara chiar la mine-acasă: Mut scaunul beteag de lângă masă Și stau așa, cu spatele la sobă... S-a ridicat grozav temperatura!... Pe galbene nisipuri arzătoare Un palmier încremenit în soare Visează lung... Abia suport căldura. Mi ... Pustiul pare mort. Cămilele și-au pregătit siesta Și rumegă culcate lângă cort. Iar noi, în tihnă binecuvântată, Gustăm, de formă, câteva curmale. (Sunt învățat
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... ți sunt supărătoare a celor săraci lacrimi? De ești drept, nezavistnic, îndurător și blând, De crezi că e ca tine fieștecare om, Atunci cu bună seamă poți zice că ești nobil, Poți crede că cu Ector și cu Ahil ești rudă; Cezar și Alexandru și toți bărbații mari Că-ți sunt strămoși socoate-i de-ți plac și de-i voiești. Dar nu ... lucrarea versurilor sale. „Ca nu defăimând aspru năravul acel rău, Să dezvelesc că singur sunt rău și pătimaș.“ Satiristul se aseamănă însuși cu un chirurg când sloboade sânge unui bolnav. „Văzut-ați, zice el: . . . . . . . . . . . . . . Cu ce luare-aminte La mâna cea legată tot pipăie cercând Să afle unde-i vina, apoi lovește-ncet. Păzind cu scumpătate ca rana să nu fie Mai mare decât trebuie. Această îngrijire Și eu când scriu la versuri întocmai imitez: Îmi pare că iau sânge ... le-a fost asemene deplină. Volumul în întregime înformează o carte neprețuită și vrednică de a deștepta interesul românilor; ea este îmbogățită cu portretul prințului Cantemir, litografiat la Leipțig, și cu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... ș-a sângelui dreptate. Pe când cucoșul cântă la revărsat de zori, Când soarele pe dealuri începe-a străluci, Strămoșii tăi cu oastea ieșeau la câmpul slavei, Iar tu subt adamască cu sufletul, cu trupul, Acufundat în pufuri sălbatic horăiești, Și tocmai dup-amiază deschizi umflații ochi, Tragi o căscare lungă, mai dormi înc-o bucată, Te scoli, te ... au vrut să-ntemeieze, Atâta osteneală eu cred că n-au avut, Cât cei ce au s-aleagă colorul hainei tale, Caftanul cum să fie cu moda potrivit, Cu vârsta și cu locul, cu timpul ce va fi. În târg nu suferi verde, nici vara catifeaua, Nici iarna să lucească nu vrei mătăsăria, Ci toate să-și păzească a ... Pătruns de-a sa blândețe, norodul mulțumit Părinte să-l numească, de binefăcător; De el să se-ngrozească ai țării numai dușmani. Împodobit cu minte, știință, vitejie, Să fie cu răbdare un lucru începând Pre care să-l sfârșească cu grabă și curaj, Precum din fulger cade înflăcăratul trăsnet. Smerit în norocire, statornic în nevoie, Nădejdea să nu-și piardă când soarta-l va lăsa ... ...