Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE SIMȚI BINE
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 593 pentru NU SE SIMȚI BINE.
Dimitrie Anghel - Moartea narcisului
... știu taina Narcisului ce moare. Trăiește floarea încă, dar mîne-ncet va plînge Alăturea de cupă, petală cu petală, Și flacăra ce arde în mine se va stinge, Ca focul care-l uită pe vatră o vestală... II Mă urmărește floarea într-una, și mi-i teamă, Iar inima-mi se ... trimite pe urma mea parfumul, Ș-atunci mă-ntorn acasă învins ca de-o mustrare. Învins mă-ntorn acasă, și singur rîd, — dar cine Nu s-ar întoarce oare cu inima-ngrijată, În apa unei cupe dac-ar avea ca mine, O floare dăruită de-o mînă adorată ? III S ... de moarte și uitare, Și cugetă la răul ce-l poate face-o floare. IV În liniștea odăii s-a stins încet-încet... Nu și-a fărmat viața petală cu petală, Ci a murit cu fața din ce în ce mai pală, Ca un bolnav ... s-a strecurat, Și a rămas în casă plutind pîn-în tîrziu. V Și totuși te văd încă, năluca mea, ș-acuma... Se-nalț-un braț în aer, și iat-o că apare: Într-un veșmînt ce-o-nfașă ca un potir de floare, Purtînd în mîna dreaptă ...
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... de cei care umblă cu chebea între umere și poartă căciula pusă de-a cățeaua. Și Ionică cel prost n-avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că ... binișor și intră în ogradă, fără să-i zăpsească cînii, pentru că chiar atunci aveau și ei o nuntă-n sat… Dar cu atîta mai bine. Flăcăii cei patru se pun de pîndă la păretele din dosul casei, după cum le-a fost vorba, iară Ionică se duce la ușă și începe a clămpăni și a bate, strigînd: băică Vasile, băică Vasile, acasă ești? Catrina atunci se trezește din somn și zice: Bădică, bădică! Te scoală că nu știu cine bate la ușă. Vasile atunci se scoală repede, se ...
... grija numai eu le-o port De-acum ei singuri să și-o poarte ! Mi-e milä de durerea lor, De ei mi-e jale, nu că mor. Dar cum e scris Că sunt dator Și eu c-o moarte. EU mă cunosc ; sunt păcătos, Că prea am dus-o-n ... a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. Să văd cum se cotesc șirete Pe-ascuns nevestele, și-aprins Se simt de peste brâu cuprins Trupșorul cel subțire-ncins Al unei fete. Păgân sunt parcă, nu creștin ! Bisericos n-am fost, părinte, Dar rar, când mi-am adus aminte, M-am dus și eu ca să mă-nchin. Eu am pe ... Dumnezeu în mine : Mereu îl simt, și-l văd mereu — Gândesc așa ! Mai știu și eu ! Dar, taică, las' că Dumnezeu Va ști mai bine. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie, Eu n-am putut să țin mänie Că n-am avut, părinte, cui ... mâncare Și-n brazdă plugul l-am lăsat Și ca nebun am alergat Pe dealuri, pe flăcău să-l cat Să-i cer iertare. Și
Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici
... dați afară o cărticică Bună de leacuri și de urât. Ei! Zău!... Voi poate c-aveți dreptate Și puteți plânge, în libertate, Dureri pe care nu le-ați simțit! Le puteți pune și pe hârtie... Lumii ce-i pasă?... Ce-mi pasă mie?... Nu vă voi spune ce-am suferit! Marturi zadarnici nu vă voi face A suferinții care-n piept zace, Adevărata durere tace! Și-ascunde fața și plânge-n umbră, O știe numai noaptea ... cer iertare, Nu pot să umblu pe nori călare Când pot la dânșii a mă uita! Ca să bat câmpii, cum fac nebunii, Nu se mai poate ca să mă-nvăț... Alții să umble călări pe băț... Genul meu este al Rațiunii ! Rima din urmă mi-aduce-aminte C-am ... N-am spus nimica despre delire, Și n-am în versuri nici o simțire, Ba chiar și șchioape, când isprăvesc, Cu foarte multe mă pomenesc. Nu e-ndoială, până la ceruri Nici de-astă dată nu m-am urcat N-am pus enigme de dezlegat! În poezie nu am misteruri... Tot ce-am scris este raționat! Proză rimată, curată proză, Că-n cer aș face stranie poză! Calea de mijloc iar n-am ...
Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului
... vârful plopului. Din albastrul șters al cerului adânc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre; nici o suflare de vânt nu mișca aerul învăpăiat; în fânețe nici un fir de iarbă nu se clătina; chiar plopul neastâmpărat se liniștise și, de pe verdele gingaș al foilor lui încremenite, lumina soarelui se răsfrângea în văzduh ca de pe mii de mici oglinzi aeriene. Întreaga fire răsufla greu... Cel mult dacă cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate ... cu palma-i diafană, o mică perdea trandafirie privirii, se rezemă cu celălalt braț săpat în marmură vie de balustrada cafenie a cerdacului, se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă... O mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui... și, în o clipă, dispăru și se mistui, ca înghițită de privazul întunecos al unei uși întredeschise... Cu atât mai rău sau... cu atât mai bine pentru cine n-a văzut stele căzătoare în plinul miez al zilelor de iulie; și încă și mai bine pentru acel căruia privirea nu ...
Mihai Eminescu - Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!
... Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna? O, tu! tu dumnezeul și viața vieții mele, Privește-amărăciunea-mi și spune, nu ți-i jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă  Să te iubesc atâta, nu e păcat, copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o, Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o, Părea ... aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atât de singur și-atâta de străin, Și inima-mi se strânse și viața-mi sta în gât  Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât. O, demone! viața-mi și sufletu-mi de vrei, De ce mai stai pe gânduri, de ce nu ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... dintâi; dar pentru că lucrurile mergeau altfel, aceste reflecții le-am păstrat pentru noi. Așa, iubite cititor, fără să mai așteptăm dezlegarea, ce putea să nu vie, iată-ne într-o frumoasă trăsură (caleașcă care nu era a noastră), alergând pe drumul cel mare al poștii, trași sau mai bine târâiți de opt cai ce aveau multă greutate să se târască singuri. Ar fi de prisos să vorbesc de starea poștiilor: căci prea puțini sunt care să nu știe de câte ori se deznod ștreangurile, "de câte ori se rup hamurile" și câți cai rămân pe drum de la o poștă până la alta; întru aceasta nu ni s-a întâmplat nimic mai neobișnuit decât altora; dar tăcând despre lucrurile obișnuite, nu mă pot opri de a spune în treacăt câteva amănunte care ne-au interesat. Căpitanul de la a 2-a ... a-l vedea. Pe la anul 1530 trăia în acest oraș un boier, anume Vintilă, ce ocupa postul de jude sau de judecător, după cum se zicea în idioma părinților noștri. Simțămintele lui religioase și patriotice erau în genere cunoscute, căci nu era sărbătoare să lipsească el de la biserică, și ...
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... fiindcă Stavreasca a pretins de la direcție să-i dea ei într-o repriză un rol pe care-l „creaseâ€� Blonda... Asta nu se face: fiecare cu creațiile lui ! QUIPROQUO Într-un an cădea Crăciunul sâmbătă — sâmbăta era ziua operii italiane. Se dedea II Trovatore. De pe la cinci ceasuri galeria gemea de mitocănime foarte veselă. Cântau tenorul Patierno, primadona Bianchi și baritonul, nu mai țiu minte cum îl chema — un nume italienesc strajnic — Crampampolini, cam așa ceva — însă un excelent bariton. Teatrul plin și artiștii ... y, mon petit chien… etc., îi trage un chiot apilpisit și niște tifle... cu piciorul. Toată lumea scandalizată; grecul se reazimă de un felinar să nu cază. Refrenul se repetă cu mai mult brio: lumea începe să murmure și să se ridice. Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă, dar nu-l ajută balamalele. Al treilea cuplet cu vârf și-ndesat! Lumea se scoală, și-n mijlocul protestărilor de indignare s-aude un țipăt sfâșietor — leșinase impresariul... Fiindcă pusese capital în întreprindere și avea contract cu â ... feluri se ...
Ion Luca Caragiale - Deslușire
... Acest organ de publicitate, prin profesia sa de credință, arătase dela început, că va ieși la lumină meteoric, adică în restâmpuri neregulate; apoi, dupe cum se vedea, chiar pe scoarță-i se îndatorise către cititori să apară când va ieși de sub tipar. Cu toate astea, își făcuse obiceiul să nu lase a trece o săptămână fără să supuie pe cetitorii săi la birul de un ban de zece. Din cauză însă, că redactorii ... desinteresat, el își dă porecla de sentinelă neadormită a principiilor eterne înscrise solemn în pactul fundamental;... în sfârșit și mai presus de toate, nu în necunoștință de cauză el se pronunță, categoric, sus și tare de nenumărate ori pe zi în gazeta lui. Nu ! nu ! Doamne ferește ! El a luat nobila misiune, spinoasa carieră de brutar al opiniei publice, numai și numai din pricină că un dor nesecabil ... publicității. Afară de asta el știe toate fără să fie 'nvățat nimic, și are ferma convingere, că pentru România, pe câtă vreme va fi rău nu va fi bine. Cu așa brutari de treabă, bagă oricine de seamă cât de
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... LITERARĂ 4 Capitolul II - PICTURA - SCULPTURA - ARHITECTURA 5 Capitolul III - MUZICA – TEATRUL 6 CONCLUZIE ȘI ENTUZIASM PREFAȚA Ramurile de activitate publică ale unei societăți se pot compara cu deosebitele organe de viață ale unui individ. De exemplu, economia și comerțul se pot compara cu organele de hrană, cu stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii șcl. Literatura frumoasă și artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul superior, aparatul gândirii. Precum un individ nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea-nainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o societate umană se prezintă în fața lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie întreagă sunt literatura frumoasă și artele. Acestea sunt ... Apoi, se înțelege, Concluzie. INTRODUCȚIE Înainte de a intra în materie, cerem voie cititorilor penrru câteva mici lămuriri introductive. Mai întâi două întrebări: nu e așa că decât să ai o mie de cititori mediocri e mai bine să ai o mie și unu de scriitori buni? nu e așa că decât o sută de amatori e mai bine ...
Nicolae Filimon - Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti
... degenerat în cel italian modern. Stradele sunt bine construite și se țin în mare curățenie. Are o academie de științe, o bibliotecă publică, în care se găsesc mai multe manuscrise interesante, și o școală de teologie. Populația nu trece peste cifra de patruzeci mii locuitori stabili. Despre originea fondării acestui oraș nu se știe nimic pozitiv; unii din istoricii italiani cred că ar fi fondat de o seminție etruscă, numită orobi; alții din contra susțin că-și are ... nenorocitului Donizetti. — Iubești poate foarte mult pe răposatul? — Sunt unul din cei mai fierbinți adoratori ai săi. — Cunoști istoria vieții sale? — Nu, din nenorocire, dar aș dori prea mult s-o cunosc. — Atunci nu ai decît să ordoni supusului sinioriei voastre, și dorința ți se va împlini. — Te rog, venerabile părinte, narează-mi această istorie și mă vei îndatora foarte mult. Călugărul meu se puse pe un scaun față în față cu monumentul despre care ne este vorba, și începu narațiunea în felul acesta: „Celebrul maestru Donizetti s ... născut în orașul Bergamo, la 25 septembrie 1798. Părintele său, trăind din puținul venit al unui post civil ce ocupa, nu