Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PÂNDI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 154 pentru PÂNDI.
Mihai Eminescu - Maria Tudor Maria Tudor de Mihai Eminescu De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur  tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii junghiați a face Lui Fabiano a mărirei scară. Tu ești regină și astfel îți place. Cine te vede, slab obraz de ceară, Știind furtuna vieții tale
Mihai Eminescu - Părea c-așteaptă...
Mihai Eminescu - Părea c-aşteaptă... Părea c-așteaptă... de Mihai Eminescu Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Și fața mea cu mânile-i s-o ieie, Ca să mă pierd în ochi-i de femeie, Citind în ei întreaga mea viață. Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față; Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață: Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie? De-astfel de toane vecinic nu te saturi, Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. Împrotiviri duioase-a frumuseții În lupte dulci disfac urâtul vieții, Ce n-au amar, fiindcă au
Mihai Eminescu - Terține (Eminescu)
Mihai Eminescu - Terţine (Eminescu) Terține de Mihai Eminescu Tinzându-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză  Abia-nțelese, pline de-nțeles  Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul haos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos. Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula orișicărui emul: Primește-l dar c-un zâmbet
Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...
Mihai Eminescu - Tu mă priveşti cu marii ochi... Tu mă privești cu marii ochi... de Mihai Eminescu Tu mă privești cu marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză  Abia-nțelese, pline de-nțeles  Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaos Pătruns-au trist și dulce în cântare-mi. Ființa ta gândiri-mi am adaos. Căci numai tu trăiești în cugetare-mi. A ta-i viața mea, al tău poemul, Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă: Acuma- ...
Urmuz - Algazy %26 Grummer Algazy & Grummer [1] de Urmuz Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejumuit cu sârmă ghimpată... Algazy nu vorbește nici o limbă europeană... Dacă însă îl aștepți în zori de zi, în faptul dimineței, și îi zici: „Bună ziua Algazy!" insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să-i tresalte de bucurie barba un sfert de oră... Deșurupat, grătarul îi servea să rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curățirea și liniștea casei... Algazy nu ia mită... O singură dată s-a pretat la o asemenea faptă, când era copist la Casa bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de străchini, din dorința de a face dotă unor surori ale sale sărace, cari trebuiau să se mărite toate a doua zi... Cea mai mare plăcere a lui Algazy - în afară de obișnuitele-i ocupații la prăvălie - este să se înhame de bunăvoie la o ...
Vasile Alecsandri - Briar Ghioaga lui Briar de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I În mijlocul câmpiei întinsă ce se pierde Sub zarea albăstrie cu-a ei comoară verde, Culcat pe spate șede voinicul bivolar Briar, ce n-are-n lume decât un gros stejar, Un bun și scump tovarăș de lupte crâncenite, Cioplit în chip de ghioagă cu falii oțelite. Alesu-l-au el singur în codrul îndesat, Jupitu-l-au de coajă, prin foc el l-au uscat, Apoi, ieșind în vale cu ghioaga subsoară, Acum se simte vesel că are-o sorioară. Știu bivolii de dânsa și-n laturi se feresc, Și, cât stau la pășune, cu ochiul o pândesc, Căci dacă-n depărtare se răzlețesc de turmă, Cumplita ghioagă zboară vârtej pe a lor urmă. Și bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin la cârd în fugă, supuși ca niște miei. Știu lupii, hoți de noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, ...
Vasile Alecsandri - Cucoarele (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Cucoarele (Alecsandri) Cucoarele de Vasile Alecsandri Din cea zare luminoasă vine-un lung șir de cucoare Aducând pe-aripi întinse calde raze de la soare; Iată-le deasupra noastră, iată-le colo sub nor, În văzduh călăuzite de-un pilot, bătrân cocor. Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India Brahmină, unde fearele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în jungli tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trombe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpigiune ale Africei misteruri, Lacul Cead și munții Lunii, cu Pustiu-ngrozitor, Nilul Alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce
Vasile Alecsandri - Făt-Logofăt
Vasile Alecsandri - Făt-Logofăt Făt-Logofăt de Vasile Alecsandri O! Făt-Logofete, Cu netede plete, Cu părul de aur! Stai, te odihnește, Că-n deal te pândește Un negru balaur. Frumoasă fetiță, Cu lungă cosiță, Cu mândru colan! De dânsul n-am teamă, Căci am pe-a lui seamă Al meu buzdugan. O! tânăr semețe, Cu blânde mândrețe, Cu ochii de foc! Balauru-i mare Și milă nu are... Stai, ah! stai pe loc. Luceafăr din stele, Cu dulci porumbele Pe față de crin! Toți zmeii din lume Se-nchin l-al meu nume, Tremur și se-nchin. Viteze vestite, Cu arme-aurite, Cu dulce cuvânt! El peste munți calcă Și-n cer are-o falcă, Ș-una pe pământ. Păsărea de munte Cu salbă pe frunte, Cu salbă de flori! Murgul meu, când sare, Trece peste mare Și zboară prin nori. O! Făt-Logofete, Cu netede plete, Cu glasul ceresc! Nu te du de-aice, Nu te du, voinice, Că eu te iubesc! Frumoasă fetiță, Cu lungă cosiță, Cu sân fecioresc! Pentru-a ta iubire Fală sau peire Vreau să dobândesc! Note [1] Făt-Logofăt este eroul poveștilor poporale; el se luptă cu zmeii ...
Vasile Alecsandri - Frații Jderi
Vasile Alecsandri - Fraţii Jderi Frații Jderi de Vasile Alecsandri I E ger, e întuneric! Nori negri duși de vânt Se târâie pe șesuri, se lasă pe pământ Ca aripi urieșe de paseri nevăzute Ce curăță de sânge văi, șanțuri și redute. E vânt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. Nu-s însă focuri nalte de-a cerului furtună, Dar fulgeri mii de tunuri ce-n zare crunt detună. L-a lor lumină roșă în clipă se ivesc Mari tabăre de oameni armați ce se pândesc, Și crâncene redute, și-n dos de parapete, De Văpăi de ochi sălbatici, luciri de baionete. Românii uzi la pele, flămânzi, lipsiți de foc, În șanțul lor, sub arme, stau gloată la un loc, De moarte și nevoie râzând cu nepăsare ... Voinici ei sunt la luptă, voinici și la răbdare! „Măi, oameni! zice unul, un șoim de la Bicaz, De mult ne spală cerul cu ploaie de obraz! Mâni, când s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste, Frumos a să ne-apară cât Albul din poveste.“ „Urât, frumos, alb, negru, eu nu știu, ...
Vasile Alecsandri - Jianul N-ați auzit de-un Jian, De-un Jian, de un oltean, De un hoț de căpitan Care umblă prin păduri Cu doisprezece panduri, Cu ghiebe și cu poturi? El ia miei de la ciobani, Armăsari de la mocani, Fără plată, fără bani! Și pândește la strâmtori De despoaie negustori, Și tot prinde la boieri De-i curăță de averi! Toți de dânsul că fugeau, Toți de el se jeluiau La domnul, la Caragea. Domnul potiră-aduna, După hoț el o mâna. Iar Jianu-nțelegând Cele ce-i treceau prin gând Se-ndruma spre Olt fugând. Când la Olt, Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat: ,,Măi române, măi podar, Trage podișca de car Să mă treci la cela mal Cu viteazul ist de cal. Trage podul mai de-a drept Pân' nu-ți pun un glonte-n piept, Nu-mi fii dușman și-mi fii frate De nu vrei un glonte-n spate." Dar podarul se gândea Și cu lene se-ntindea. Dacă vedea și vedea, Jian rostul nu-și pierdea. El se aruncă înot Cu suflet, cu cal, cu tot. Calu-n apă se lupta, Iar Jianul cuvânta: ,, ...
Vasile Alecsandri - Pasăre galbenă
Vasile Alecsandri - Pasăre galbenă Pasăre galbenă-n cioc, Rău mi-ai cântat de noroc, De ți-ar pica ciocul tău Precum mi-ai cântat de rău! Tra, la, la, la, la, la, la, Nu vedeai inima mea Cât de fierbinte iubea, Dar acuma-i sloi de gheață, Rece și fără de viață, Tra, la, la, la, la, la, la, Glasul tău cu amărâre Mi-a cântat de despărțire. Să mă duc în cale grea, Departe de puica mea! Tra, la, la, la, la, la, la, Căci nu sunt un vânător Să pândesc când ai să zbori, Și să-ți dau eu ție plată Cu un fulger de săgeată! Tra, la, la, la, la, la,