Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE SIMȚI BINE
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 593 pentru NU SE SIMȚI BINE.
Nicolae Filimon - Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti
... degenerat în cel italian modern. Stradele sunt bine construite și se țin în mare curățenie. Are o academie de științe, o bibliotecă publică, în care se găsesc mai multe manuscrise interesante, și o școală de teologie. Populația nu trece peste cifra de patruzeci mii locuitori stabili. Despre originea fondării acestui oraș nu se știe nimic pozitiv; unii din istoricii italiani cred că ar fi fondat de o seminție etruscă, numită orobi; alții din contra susțin că-și are ... nenorocitului Donizetti. — Iubești poate foarte mult pe răposatul? — Sunt unul din cei mai fierbinți adoratori ai săi. — Cunoști istoria vieții sale? — Nu, din nenorocire, dar aș dori prea mult s-o cunosc. — Atunci nu ai decît să ordoni supusului sinioriei voastre, și dorința ți se va împlini. — Te rog, venerabile părinte, narează-mi această istorie și mă vei îndatora foarte mult. Călugărul meu se puse pe un scaun față în față cu monumentul despre care ne este vorba, și începu narațiunea în felul acesta: „Celebrul maestru Donizetti s ... născut în orașul Bergamo, la 25 septembrie 1798. Părintele său, trăind din puținul venit al unui post civil ce ocupa, nu
... nu vor a revedea ceva în privința asta.) Junele meu se apropie de mine. — După d-ta, mă rog, șopti el înclinându-se. Accent curat românesc — nu e ungur. — Poftim, zisei, întinzându-i ziarul și surprins de interesul ce-mi insuflă îndată ce ridicai ochii. Un om pe care-l cunoșteam ... cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de națiune civilizată. — Și... oare sunteți aceea de ce vreți să treceți? — Hm... nu ești de aici... cum se vede. — Nu. — A... altceva... Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, miniștri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de aceea atâta hârtie mâzgălită fără nici un folos, de-aceea atâtea țipete bestiale care umplu atmosfera teatrului, de ... se-ntâmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să se ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... cum să-i pedepsească amarnic, cu foc, apă, cutremure și alte răni, ca să-i aducă la calea pocăinții... Prin urmare, mai plimbă-te... — Bine, a zis Poetul. Și iar s-a dus jos la plimbare... Dar nu s-a mai dus la țară; a mers într-un oraș foarte mare. Umblând de colo până colo, cum umblă omul ... dacă a umblat gură-cască și n-a mers și el la-mpărțeală?... Poate să mijlocim pe pământ pentru vreo slujbă... — Nu e de slujbă el, zice sfântul... e delicat... — Atunci, ceva bani... — Nu-i trebuiesc... e dezinteresat. — Vreo decorație... — Aș! se supără... e și mândru. — Ei! zice domnul; mi-am găsit beleaua cu omul ăsta... — Doamne — zice Petre — eu stiu ce i ... toată ziua-bună ziua, a cam început să mă plictisească. I le-a dat... A plecat Poetul foarte mulțumit. Nu trec nici trei săptămâni, și iar se pomenește sfântul cu el: — Iar, iubitule?... ce mai poftești? — Am isprăvit hârtia și cerneala... — Cum se ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... stinse și această ultimă fantasmagorie. Singurătatea necunoscutului împresura acum, spaima, cu miliardele de guri pe care le au valurile, cînta în jurul șubredei corăbii, înfricoșător se întindea deasupra curba cerului, sprijinindu-se pe abisuri, și mai înfricoșătoare se urca cealaltă, scufundată în adîncuri. Aprige și tumultuoase, aprinzînd fosforescențe, se ridicau valurile să vadă frumusețea Didonei, unul peste altul săreau talazurile fugărindu-se, negre prăpăstii ce căscau o clipă, fluide punți se întindeau și înspumatul norod nu mai avea astîmpăr. Un abis, peste care plutea divina frumusețe a liniilor ce le întrupase întîmplător natura, se răzvrătea în mii și mii de curbe, de vîrfuri și zigzaguri, zuliar de-a nu putea fi niciodată armonios și împăcat cu sine. Capricios zugrăvea noianul contururi, arunca la întîmplare o linie imensă, după care, nemulțumit, trimitea o alta ca ... umbră, se scufunda corabia, ca să se înalțe iar și să plutească în neștire. Ude și rigide, frînghiile atîrnau, neputincios bătrînul pilot cîrma, o stea nu se mai vedea, și întîmplarea singură cîrmuia acum înjghebarea aceasta de scîndură ce plutea pe infinitul mișcător. Zorii nu-și arătară geana lor de lumină, orbitor rotundul disc nu
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... mare și mai tare ca tata chiar... Doamne, dar dacă, în loc să ia pisica de coadă, m-o înhăța pe mine d-un picior?... Se ducea chieful pe copcă, și mă întorceam acasă, înșirând pisicii vorbe de mângâiere: - Lasă, Mărtinică, nu fi fricoasă că Domnul e bun... nu bate la palmă... nu pune în cârcă ca să tragă la spete... nici nu te-așterne cu tălpile la falangă, ca Nea Nicuță, când bea ce-a strâns cu discul. Mai erau cinci zile până la Școala ... Nicuță apucasem să citesc pe silabisite. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La "când cu ciuma lui Caragea, se răspândeau orășenii prin sate și sătenii prin pustii", nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. Ba uneori uitam să întorc foile și tot nu făceam greșală. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce știam mai bine era tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român neam de arap ... Micului, adică pe 200 de lei. Adun 25 de măgari cu 15 boi, înmulțeasc suma cu 200 de lei și mă întorc spre profesor. El ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... fără margini de sete-arzătoare... Nisip, și deasupra, cer roșu — ș-atât Și toți naintează sub flăcări de soare. Și tot fără margini pustia se-ntinde, Și tot nu s-arată orașul preasfânt Nimic n-o sfârșește în zori când s-aprinde, Și n-o-nviorează suflare de vânt Lucește, vibrează, și-ntruna se ... și colo, găsesc, câteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată... Săgeată, aleargă cal alb și cal murg, Cămilele-aleargă săgeată și ele, La cântecul apei se fac ușurele... Izvor sau citernă în clipă le scurg Dar chinul reîncepe, și zilele curg. Și tot nu s-arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot ... de vise... Merindele, zilnic, în trăiști se sfârșesc... Prădalnice zboruri de paseri, sosesc... S-aruncă pe leșuri cu ciocuri deschise, Cămile, cai, oameni, cad, pier, se răresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulțesc Și tot nu ...
... prelungi, Lasă-mă, te rog, trei zile, să mărit p-orfana soră! Spre credință dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide! Atunci regele-n vendetă, surâzând, cu aer lin, După scurtă meditare au răspuns: Ei bine, fie, Cele care-mi cei trei zile libere îți las deplin, Dar trecând semnalul termin, de pe-acuma să se știe Că-n cea zi, fără cruțare, cu amicul d-închisoare Împărți-s-a a voastră soartă, tu-i fi liber, iar ... se împacă, Iute îndărăt se-ntoarnă, ca terminul să nu treacă. Deodată varsă ploaie cerul încarcat de nor, De pe munți, din râpi, din lacuri se reped mii de povoaie, Râurele se fac râuri, valea s-umple d-unda lor, Și la punte când agiunge călătorul în nevoie, Volbura înfurietă temelia ei o sapă, Surpă bolta cea ... arma de la hoțul, și cu voce furioasă De amic nu te îndura! strig, apoi cu cea măciugă La pământ pe trei i culcă, ceialalți se dau la fugă. Soarele ieșind din nouri săgetează al său foc, De căldură, d-osteneală, a păși el ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX I De ce oare cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereții și ale copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cântă tot aceleași cântece voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros, câmpiile, dulcile priveliști duioase ce aveau? mișcarea vietăților alinitu-s-a? Nu; dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimica în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte. Vântul ce bătea atunce, lacrimile ce se vărsa se uit; din zilele trecute a rămas în închipuire un soare de-a purure cu raze strălucitoare și un miros neșters. Are ... răsar și acum, deși îmi râd încet și cu iubire. Cât de dulci sunt amintirile bătăilor de inimă, cât de învăpăioase sărutările tinereții înflorite... însă nu ...
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... popor?... Trecutul e mort și de tot mort! Dar mai înaintede a arunca țărâna vecinică pe sicriul lui, să-l mai privim puțin...Nu se întâmplă adeseori într-o casă un mort pe care în viața lui nu-liubeau casnicii?... Copiii, însă, rudele, vecinii se strâng, privescîncă o dată la el, își aduc aminte de bunele răposatului și îl petrecla groapă cu un frumos și creștinesc: " Dumnezeu să-l ierte ... idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă și în idei;astăzi îl înțelegem cu inima numai, și trebuie să învățăm limba lui.El nu mai este pentru noi decât un capital sau o studie morală saupitorească. Părinții nu cunoșteau studia pitorească... Avem dar odatorie sfântă, firească și națională a culege odoarele vieții părintești.Nenorocirea literaturii, pedantă în condei, pedantă în forme ... se vor cufunda. Cum vom fabrica atunce drama sauelegia trecutului? Cu ce vom tălmăci istoria dacă nu cunoaștemsufletul mortului?... Ce va putea fi propășirea dacă nu vom ști deunde a pornit? Ce mângâiere putem
... înflorit, Când viața-i un basmu pustiu și urât. - Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică . Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne ... Ș ... harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri, Și multe dureri-s, puține plăceri. A fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală ; Ce ... zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng? La ce?... Oare totul ...
Alexandru Macedonski - Pădurea
... Pădurea de Alexandru Macedonski Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă Și nicăieri nu poți mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele potece sub bolțile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalță spre ceruri fruntea lui semeață ... castele, dar soarele când o izbește O populează cu fantasme, și cântu-o face de vorbește, Ș-aci zărești palate-nalte, ș-aci, când ele se desfac, Ridică vocea orice frunză și-n om se schimbă-orice copac. Și câte gânduri nu deșteaptă câte-un stejar mai vechi, ce știe A veacurilor dispărute povestea cea de bărbăție, El, ce sub umbra lui bătrână s-adăpostească ... mort necunoscut. Pădure, cine nu iubește suava ta melancolie, Tu ce ridici spre ceruri brațe visându-ți dulcea poezie, Și care om venind în tine nu se pricepe înălțat, Cu rănile în piept închise, cu doru-n suflet alinat? Poetul dacă se așează la vreo răspânt'e cu fântână Vorbește cu izvoru-albastru de-a codrului frumoasă zână, Ce se tot face nevăzută de când ...