Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DE MULT
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1381 pentru NU DE MULT.
... el se zărea Mai întâi ca un porumb, Apoi numai cât un plumb, Pân' ce-n zare ajungea Și din zare se ștergea. Două zile nu trecea, Corbușorul se-ntorcea Și cu pliscul aducea Cinci fuioare de mătasă Cea mai bună și aleasă, Ș-încă iarba fierului Din codrul Neferului. ,,Alei! corbușorul meu! De-a vrea sfântul Dumnezeu În cea lume să scap eu, Jur să mi te înfrățesc Și să mi te tot hrănesc Nu cu carne păsărească, Ci cu carne păgânească, Nici cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbea timpul nu pierdea, El mătasea o torcea, Lungă funie-o făcea Și de gratii o prindea, Apoi când noaptea cădea, El cu iarba-cea-de-fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ca de foc, Se topeau toate pe loc. Numai una rămânea Care funia ținea. Dacă vedea și vedea, Corbac timpul nu pierdea. Funia și-o apuca, Pe funie luneca, Legănat mereu în vânt Până ce da de pământ, Apoi el se depărta Și din gură cuvânta: ,,Corbe, corbe, frățior, Mergi la maica cea cu dor Și-i du veste c-am scăpat ... și, pe cât presupun, ea este numai o parte din vreo altă baladă ce s-a pierdut. ↑ În povești se pomenește ades de
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... aspre, trebuie să fac o sforțare; uneori uit să fac sforțarea. Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest lucru ar fi foarte ușor, mi-ar fi un lucru natural, fără nici o cheltuială de energie. Bineînțeles e vorba și de temperament. Acesta ar străbate prin educație, tot s-ar cunoaște firea înnăscută violentă. Din viața de la Roman, mi-aduc aminte puține lucruri hotărâte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, știam unele lucruri greu de înțeles și pentru o vârstă mai înaintată. Știam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic ...
Ion Luca Caragiale - O conferință
... Muzelor Daco-Romane". Amica mea, madam Parigoridi, este viceprezidentă la S.P.M.D.R.; dar, la drept vorbind, este chiar prezidentă, fiindcă titulara, venerabila madam Trahanache, trăiește mai mult la Paris, și afară de asta este, cum zice viceprezidenta, „ramolisită"; și, dacă madam Parigoridi nu s-ar ocupa de toate, „s-ar duce dracului S.P. ..." Și dacă s-ar duce S.P., ce s-ar face M.D.R.? Două săptămâni, de când afișe, gazete, scrisori, persoane, anunță mereu că eu am să țin la S.P.M.D.R. o conferență: Ce este arta?, iar eu parcă trăiesc pe subt ... Dumnezeul meu! ce are să zică amica mea madam Parigoridi când va citi în Universul tragica sinucidere a lui nen'su Iancu?! — Nu!... Să ai așa curaj va să zică să fii laș! și, pentru nimic în lume, nu vreau să zică madam Parigoridi că nen'su Iancu a fost un laș! Țiu la opinia amicei mele mai mult chiar decât la moartea mea, dacă mă pot exprima astfel... Nu! omul nu trebuie să abdice de la viață; el este regele creațiunii; trebuie să aibă răbdare, să aștepte cu demnitate până va fi detronat. Sunt șase ceasuri dimineața... în sfârșit, Aurora ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... umbrelor, în oglinzi, tainic, treceau fiori. Acesta era ceasul pe care-l așteptam ca să admir colțul cel mai frumos al pieței — un petec de pădure rămas neatins în plin oraș — câțiva bătrâni copaci frunzoși și sumbri, vrednici să slujească de izvod celor mai cu faimă meșteri ai zigrăvelii. Îi regăseam chiar, la Muzeul Frederic, într-o cadră de RuysdaĂ«l, aceiași copaci stufoși, adumbrind lângă o cădere de apă un castel în ruină. Odată nu puteam trece pe dinaintea ei fără a mă opri îndelung. Privind-o, gândul mi se pierdea fără sfârșit în fărâma-i de cer vânăt cu zare adâncă. E înnăscută în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii bătrâni. Lor le datoresc inspirații mult nobile și grave, fiindcă nu cred să se afle pe lume viers omenesc sau cântare meșteșugită care să mă miște mai viu ca tainicul freamăt ce-l deșteaptă în frunzișul ... cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor. Era și foarte tânăr; să tot fi avut douăzeci de ani. Ce nu se îngăduie la vârsta aceasta, celor bogați mai ales? Lipsa grijii zilei de
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... seța, avuția, nu trec ca al nopței vis? A săteanului vro faptă încă nu s-a lăudat Și al său mormânt de pompă nicicum s-a-ncungiurat; Dar în locul unei pompe, din a lui soți fiecare, Nu de-afară, ci în cuget poartă semn de întristare. Oare mirosul de smirnă, oare cântecul cel sânt, Pulberea ce este stânsă pot să-nvie din mormânt, Dacă fapte de virtute, care legea ni învață, N-or meni și după moarte celui drept o altă viață? Lacrimile ipocrite, mincinosu-acel suspin, Decretările nu schimbă care de la Pronie vin. Preț nu are nici o pompă ce prin aur se adună, Tânguirea-adevărată pe mormânt de nu răsună; Precum când un unchi răpune, clironomul însătat Binecuvintează ziua întru care-a răposat. Poate că sub astă țărnă este-o inimă-ngropată ... înaripat, Ca Ființei rugi s-aducă care lumea a creat. Alteori sub acel frasin cu întinsa rădăcină, Care-umbrează cu mii ramuri ce de zefir se închină, A căzut pe la amiază, întristat și singurel, Țintind ochii plini de lacrimi în plăcutul râurel, Și trezit apoi din visuri murmura niște cuvinte. Uneori fugea la codru, sămănând smintit ...
Nicolae Gane - Stejarul din Borzești
... din zile i se aduce veste că o mulțime de oaste tătărască a năvălit în țară peste apa Nistrului, pustiind pământul, răpind cârdurile de vite, dând foc satelor și girezilor de pâne, robind femeile și copiii. Iute Ștefan își întocmi oastea și le ieși înainte la satul Lipinți. O! de astă dată, nu mai era ca acum treizeci de ani, pe șesul Trotușului, la stejarul din Borzești; era o adevărată bătălie cu tătarii. Ștefan cel blond cu ochii albaștri gânditori, călărea, nu ca atunci pe o nuia de alun, ci un cal aprig de soi moldovenesc [3] și alerga ca un fulger la toate punctele de bătaie, vârându-se unde primejdia era mai mare. Și-n loc de săbii de lemn, se-ncrucișau acum săbii de fier, și-n loc de puști de soc, detunau tunuri de schijă, încât se-nnegrea văzduhul de fum, de uneori nu se mai vedea om cu om. Pănă-n ceri se înălța răsunetul restriștei de pe pământ; iar tătărimea, cuprinsă din două părți, se măcina și se mistuia ca pleava într-un vârtej de două furtuni ce se ciocnesc. Roș era soarele sus ca în timp de
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții, somnul oferă de toate, asemenea vieții pe care ne-am deprins a o considera ca propriu-zisă. Realitatea lui e mai de preț, căci e mai expresivă. Să însemne cititorul bine: e viața somnului. Înțelege și nu uita. Dacă uiți, ai să te superi, și te vei apuca să aperi logica, intempestiv și comic. Dle Rosenthal, amator de rouă, cu pantofi de lac, pe pajiște, la ora asta? 0 trompă de automobil: la o parte, la o parte. Tropicele își reiau abluțiunile torențiale, argint viu pe aripile verzi ale ferigilor uriașe. Rochii roze. Aurelia și copilul ... se ascut. Aceasta e logica acestei arte. Să nu ne irităm, ci, înțelept, să ne pregătim pentru plăceri și înțelegeri nouă. Artistul Vinea ne vorbește de dificultatea de a smulge și a închega în potriviri de cuvinte, în ciuda șerpilor sintaxei, fermecați cu degete și descântece ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV Abătuți cu totul din calea cea dreaptă, Și de-ale lor patimi oamenii orbiți, Fără osebire de loc sau de treaptă, Toți în întuneric umblau rătăciți. Picioarele multor au alunecat În adânci prăpăstii, și rari au scăpat. La unii Norocul brațul său puternic Tinzând spre ... a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adevăr încă nepovățuit, Fără a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O! cât de plăcută și împodobită E fiica Acelui de sus împărat În față-i blândețea este zugrăvită, Cuvântul ei dulce, lin și măsurat! Virtutea și cinstea pre ea o slăvesc, Căci fiii dreptății dreptatea ... războaie mergem în oști regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pereți de aramă cu pumnul sfărmăm, Și după voință focul prelucrăm. Mâinile lui Joe nu ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... ție pân-în seară, Ci unul cu barba ca fusul, Să ne deie curând răspunsul. Răspunsul nostru este-așa: Șase pahare de vin, Șase mahrame de in De care se găsesc aici, Cusute cu fluturi și cu arnici. Las' să fie și de mătasă, Numai să fie de-aici din casă, De la cinstita mireasă, Să nu fie de la vecine, Să pățim vreo rușine, Că atunci va fi cinstea noastră Și ocara dumneavoastră. Socri-mari, ascultați Și în urechi băgați: Când va da ... mpresoară. Să lărgiți casa, că vine împaratul Îndată cu oștirea lui toată: O sută cincizeci și cinci Din cei mai voinici Cu fețele alese. Noi nu suntem ciobani de la oi, Să descălecăm în gunoi, Nici morari beți, Să descălecăm prin scăieți, Ci suntem boieri mari, Ghenerali, De lângă mare, De unde soarele răsare. Nouă să ne aduceți scaune de argint, Să descălecăm aici pe pământ Sau să întindeți covoare, Să descălecăm în pridvoare. La cai să dați fân, Zizdeu verde, Cosit din noaptea Sfântului ... Ține, socru-mare, Îți dau plosca, Ia astă rădăcină uscată, La șezut crăcănată, Pe-aicea lată, pe-aicea lată. Ia închina, soacră, o dată, Să nu o săruți tare, Că și căciula din cap îți sare. Să o săruți mai binișor, Să-ți paie mai dulcișor. Poftim ...
Ion Luca Caragiale - Deziderate legitime
... din inițiativă parlamentară să vină cu proiect de lege prin care statul să se oblige a face în sfârșit ceva și pentru Târgul de Munte, ridicând un pod de piatră peste Dâmbul Sec, dacă nu de piatră, macar de lemn, dar să fie solid. Târgul de Munte numără între cetățenii săi 39 de alegători de colegiul I și 390 de al doilea. Mai toți au la școlile locale copii, cari termină în anul acesta cursurile primare și cari trebuiesc de acolo să intre în liceu, pentru ca de acolo să intre în Facultatea de drept, pentru ca de acolo să intre în Cameră și de acolo în diplomație ori în minister: trebuie să faci copiilor o carieră. Ei! e greu unui părinte să se despartă de copii așa de fragezi; nu-i vine ușor unei mame să trimită între străini pe copilașul ei de la vârsta de 10-11 anișori. Să-l bagi în pensionat! Ce educațiune poate căpăta un copil într-un pensionat, unde s-amestecă la un loc cu atâția ... s-ar găsi pensionate, în capitala districtului sau la București, convenabile, garantând o excelentă educațiune. Cât costă însă?... Cui îi dă mâna, pe vremea aceasta de criză, să plătească atâta, fie chiar alegător ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... Anibal Ionescu (făcând zgomot în bancă, cu tonul înfundat cătră camaradul său Otopeanu) : Astâmpăr'te, dom'le! Profesorul (tunător) : Ce-i acolo, animale? (Ia rigla de la tablă și o joacă-n aer.) Ionescu : Domnule ! Otopeanu nu mă lasă-n pace. Profesorul: Otopene! socotești că nu ți-s urechile destul de lunji? Otopeanu: Nu... domnule! nu i-am făcut nimica... el nu mă lasa pe mine. Ionescu : Nu, domnule! Profesorul (cu toată asprimea): Silențium! No!... uitați-vă numa vitele, cum nu știe asculta cu atențiune când le vorbesc de un așa lucru, m' rog, care ar trubui să provoace o emulățiune... Pântru aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urmă metoade nu mi-au succes! (Se emoționează treptat.) Pântru aceea doară ieri ș-alantăieri am simțit acel simțămint carele se numește, m'rog, penetrățiune, când am văzut ... profesor mare, l-a decorat regele, că zice că el... Profesorul (cu humor) : Ce e tată-tău? Ionescu: E de aici, domnule! Profesorul: Nu te-ntreb de unde-i, prostule! te-ntreb, ce-i? Ionescu : Ce să fie, domnule! Profesorul : Ce meșterșug are, boule? Ce-i? popă? negustor? hengher? Ionescu : Nu ...