Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE PE PLAC
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 580 pentru FACE PE PLAC.
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... Turgheniev, nu rămâne decât să notăm această memorabilă ciudățenie. De altfel, îmi pare că istoria literaturii ruse a casat de mult formula indistinctă pe care o repetam aproape toți acum patruzeci de ani: Turgheniev-Tolstoi-Dostoievski. În fond, Taine n-a acceptat niciodată pe Flaubert, de exemplu... De ce oare, în necrologul asupra marelui critic, Anatole France a scris vorbele: îl navait pas lesprit literaire? Memoriul acesta ... se studiază versificația. Cel mai vechi și mai obișnuit constă în inventarierea curat fonetică a structurii versurilor. Așa fac filologii de când lumea: pe dânșii îi interesează doar gramatica; și versul este pentru ei un izvor al istoriei sunetelor, și atât. Așa se învață și în școală, așa-numita ... numit-o cu un cuvânt deosebit: ethos. Numai studierea versului din acest punct de vedere interesează interpretarea și istoria propriu-zisă literară. Cealaltă privește numai pe grămătici. Cercetarea caracterului etic al metrilor este centrul de greutate al metricii, căci prin aceasta numai metrica intră în cuprinsul stilisticii zice Boeckh. Patruzeci de ... adică a actualiza valoarea lui muzicală, deci expresivă. Poate că aici, că și în alte părți ale studiului limbii, literaturile vii vor aduce servicii ...
Enric Winterhalder - Dîmbovița
... Enric Winterhalder - Dîmboviţa Dîmbovița de Enric Winterhalder Informații despre această ediție Pusă pe muzică de d. profesor I. Wachmann Sus din munte curge-n vale Apă dintr-un mic izvor, Care șărpuind pîn țară Murmură încetișor : Dîmboviță, apă ... uite Un străin și călător. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Rîu, cu unda sa cea dulce, Cu dreptate lăudat, Tu pe
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... ChiÂnei. Și umbra acestei mâini, așternându-se pe nemărginitele pusÂtiuri, ține în respect hoardele războinice ale sălbaticilor...“ Aceeași comparație poetică o face și marchizul de Chiustin, însă cu totul în alt sens. Iată ce zice el: „... Și acest uriaș cu piÂcioarele de lut își ... indusÂtriile și manufacturile cele mai alese ale Europei. Aici aflăm cea mai pestriță adunare de popoare, cu diferite idiomuri: cinciÂsprezece limbi vorbite pretutindene: pe străzi, prin localurile publice și pe piețele comerciale. Petrecerile cele mai variate au aici loc, și tot ce în Europa, relativ la arte, apare înalt și perÂfecționat își face debutul său în acest oraș unde plăcerile sunt bine remunerate de galantomii ruși. Artiștii străini scurg anual sume mari de bani de la ruși. Dar ... loc se și închide după ea. — În sfârșit, slavă Domnului, mămucă, că te văd iar acasă, îi zice o tânără fecioară blondă, punând sfeșnicul pe masă, apoi cu amândouă mâinile scuturând omătul ce se așezase pe gulerul jubeicei bătrânei. Vino, mamă, vino degrabă de te încălzește bând un pahar de ceai, samovarul clocotește pe
... schimbare în șase ani! LIZA ( mergând în fund să ia geamantanele ca să le ducă în odaie ): Și zi, sunteți român, domnule? FURTUNESCU: Da, fată, pe cât mi-aduc aminte. LIZA ( urmându-și treaba ): Semănați mult cu un englez din Viena pe care l-am avut noi în otel pe vremea muscalilor: ce bărbat frumos! FURTUNESCU ( râzând ): Știi că ești politicoasă... Merci! LIZA: Zău, domnule, semănați cap tăiat cu el... și-avea o groază de ... stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și peria îi scapă din mână și cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică degrabă, ia pălăria; o îndreptează cât poate, strânge, cu ajutorul Lizei, hainele, se răpede la ușa din stânga, pe care o găsește încuiată, apoi la ușa din dreapta, o deschide și aruncă, printr-însa, hainele, pălăria și peria. ) FURTUNESCU ( de afară ): Ia seama ce ... cu hotărâre. ) Da! Când fatalitatea ne împinge, cată să mergem înainte. Da! Trebuie să sfârșesc astăzi cu soacră-mea... O soacră... vitregă... tânără... idealistă... care face teorii... care scrie poezii sentimentale de pe lumea cealaltă, care detestează sexul bărbătesc... și care îmi ...
... este o portiță. S-o descui și să mergi cu Dumnezeu. Cată să nu cazi în șanț (hândichi). Da acolo, după țintirim, să mergi tot pe câmp, pe câmp, pân' ce nu-i ieși la drumul haznalei. — Să-ți dea Dumnezeu sănătate, dragă. Să te mântuiască împărăția cerului și să te miluiască ... of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da tot trebuie să mori. — Asta-i, că trebuie. — Un ... așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare și portița. Chiar așa, îi ea. Ian deschide-o, dragă! Păzitorul pe pipăite deschide portița, îl scoate pe drumeț afară de-o mânecă și zice: — Aici se și sfârșește țintirimul. Acu să mergi tot pe câmp și pe câmp pân' ce nu-i da de drumul haznalei. Numai tot acolo o să fie șanțul hotarnic, să nu dai în el... Da dacă-i ... ...
... este o portiță. S-o descui și să mergi cu Dumnezeu. Cată să nu cazi în șanț (hândichi). Da acolo, după țintirim, să mergi tot pe câmp, pe câmp, pân' ce nu-i ieși la drumul haznalei. — Să-ți dea Dumnezeu sănătate, dragă. Să te mântuiască împărăția cerului și să te miluiască ... of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da tot trebuie să mori. — Asta-i, că trebuie. — Un ... așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare și portița. Chiar așa, îi ea. Ian deschide-o, dragă! Păzitorul pe pipăite deschide portița, îl scoate pe drumeț afară de-o mânecă și zice: — Aici se și sfârșește țintirimul. Acu să mergi tot pe câmp și pe câmp pân' ce nu-i da de drumul haznalei. Numai tot acolo o să fie șanțul hotarnic, să nu dai în el... Da dacă-i ... ...
Titu Maiorescu - Observări polemice
... de inimici, nu de adversari, "oameni corupți, trădători de patrie", în timpul din urmă "conspiratori austro-maghiari", sunt epitetele obișnuite cu care un partid atacă pe calălalt, și, fiindcă acesta răspunde tot așa celui dintâi, publicul cu bun-simț a sfârșit prin a le crede pe amândouă și s-a depărtat cu oarecare dezgust de la asemenea polemici fără demnitate. În sfera literară procedarea este tocmai contrară. Aci toți ... literatura română nu se află decât poeți și prozaiști admirabili — în genere, capete de geniu. Și fiindcă toți se ilustrează cu atâta mărinimie unii pe alții, publicul cu bun-simț a sfârșit prin a nu crede pe nici unul și a se depărta cu același dezgust de la o asemenea "societate lăudăcioasă", cum o numește dl I. Negruzii în "poeticale ... este o figură tipică pentru mai toți. Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali, însă cam ciudați în felul nostru. Pe lângă acest faimos literat aflăm pe dr. Vasile, sau cum zice dl Pumnul: Văsiliu , Pop, "un bărbat deștept și plin de zel..." apoi
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)
... cunună Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afară-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonând cântări de dor. —"Aduceți îndată-aice Pe drumașul lăutar!" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. Lăutarul se aduce, Coamele-i voios se joc; Fața-i palidă și dulce; Ochii-i varsă ... voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezvelește Cu-al său fraged sărutat Crinul care-mbobocește, Dar nu crinul cel uscat!" Zice și pe loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeții, cu-nfiorare, Auziră ăst blestem: ,,Voi, ce tartĂ¡rul v-a revărsat În nopți fatale ... cerbice, Și pentru omul cel neferice Aveți disprețuri crude barbari; Fără de cuget, nici Dumnezeu, Fii de minciună și înjosire, Astăzi cu cruda-mi disprețuire, Pe voi să cază blestemul meu! S-aveți repaos într-un mormânt Numai când corpul ars de durere Răci-va-n lume orice plăcere Prin desecatul ... osământ! S-aveți vedere; rău să zăriți! Auz, ș-auzul să vă înșale, Gură și vorbe fără de cale; Inimi, și numai chin să simțiti. Pe cât trăi-veți p-acest pământ, Fapta cea bună ce-ți ...
Grigore Alexandrescu - Buchetul
... Grigore Alexandrescu - Buchetul Buchetul de Grigore Alexandrescu Dorită odată era a lui soartă, Pe când altă mână de el îngrijea; Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă Și piede colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl ... de iubire, O lungă viață e nenorocire. Când florile-acelea în mână-mi căzură, Favor ce-n credință eu n-am meritat, Trei tinere nimfe pe rând mi-l cerură, Și mult se rugară... iar eu... nu l-am dat. Îmi pare că încă le văz, câte trele, Jaluze, privindu-l ...
... odaia mea. Ce mică îmi părea odaia de când mă făcusem mare! Mă primblam acum cu pași largi printr-însa ca un adevărat stăpân, stăpân pe faptele mele, pe timpul meu, pe somnul meu, căci eram departe de clopotul cel supărător de la școală și de pedagogii cu ochi pânditori. Era tot la locul lui patul cel ... Dar ca omul ce poartă grija pornitului, în loc să mă scol la ceasul trebuitor, mă deșteptai în puterea nopții când stelele luceau mai ochioase pe ceri. Îmi aruncai torba în spate și pușca pe umăr și ieșii tiptil pe ușa din dos, spre a nu face vuiet. Întunericul nopții, tăcerea adâncă, mă tulburară puțin; însă, gândindu-mă la vânătorii din Africa, care și ei merg noaptea la lei, îmi făcui curaj ... Cânele lui Axinte, între noi fie vorbă, era un câne neprețuit, și se vede că știa deosebi oamenii buni de cei răi. Când am trecut pe dinaintea jităriei, el a prins să se gudure, să ne lingă pe mâni, să ne sară cu labele pe piept, încât moș Toma grădinarul a trebuit să-l probozească de prea necumpătatul său prieteșug, și am avut multă greutate de a
... Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe răcoare, cătră sară, Cu soția-cel castor, Și primblându-se prin lac Scotea-n aer a lor cap. Lua aminte și vedea Ce ... mai bună. Pentru ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei reglement, La copii de pedagog Pe o vită cu talent! Când în astă sfătuire Stă să deie-o hotărâre, Li s-arată lângă mal Veneticul papagal, Având pene verzi și mure ... advocat, Învoiala au urmat Ș-un contract s-au iscălit, Unde chiar s-au lămurit: Datoria Și simbria Celui ce pre fii învață, Hotărându-i pe viață Și o pensie prea bună De castană și d-alună. Iată curs-acum începe În principii să-l adăpe Guvernorul papagal, Dizvălind a ...