Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��PE��EA
Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 912 pentru C��PE��EA.
... ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins ... m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe bolta senină  Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi, casele-n ... unul de altul Și surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm  astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața lui toată? ................................................... Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe
Constantin Negruzzi - Chelestina
... acum bătând 11 ceasuri. Vai! El nu știe nenorocire ci i să întâmplasă! Unul din spadasinii ci fugisă trecusă cu nasul învălit în mantaua sa pe lângă zaluzie Chelestinii. Era o noapte tari întunecoasă: nenorocita amorezată, cari deșchisăsă fereastă și aștepta pe don Pedro, au socotit că esti el, văzând pe spadasin. Ea îi întinde mâna cu o oftare de nerăbdari și bucurie; și dându-i besacteaua: — Țâni diiamanturile noastre, îi zâci ea, păr mă voi scoborâ. La auzul de diiamanturi, spadasinul stă, ia besacteaua fără să zică nimic; și în vremi ce Chelestina să scoboră, fuge cu ... și nu vedi pe acela ce îl socotisă de don Pedro! Ea socotești întăi că s-au depărtat pentru ca să nu dei vreun prepus; ea merge, să grăbești, îl caută cu ochii, îl strigă încetișor: nu vedi nimic și nimine nu răspunde. Frica o cuprinde: ea nu mai știi ci trebui să facă. Să va întoarci ea acasă? Ieși-va din târg ca să-s ducă să caute caii și oamenii lui don Pedro, ci o aștepta? Ea să îndoiești, să îngrijăști, dar tot mergi. Curând să rătăcești ...
... acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată ori verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește — adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scrâșnea pe hârtia vânătă și grunzuroasă ori suna izbită de călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu ... barba cu expresia unei profunde neîndestulări cu sine însuși. Moș Iosif avea un defect foarte mare. Cu o măiestrie rară el știa să se înșele pe sine însuși. Toate dezlegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el gândea că provin numai din combinările astrologice, în care el încifra ceea ce nu era ... bună, nu mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor ... ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... toate țările locuite de români, și care se adresează aceluia ce-și ingăduie prea multe libertăți în public: — Ia ascultă, mă! ce, te crezi pe Bărăgan...? Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! Și de la un puț la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici de foame nu te apără ... ești înarmat contra acestor două nevoi ale gurii și dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ținutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie. O pasăre care zboară între două lanțuri de munți ... viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată să-i arate cum ar putea să muncească mai cu folos pe îndărătnicul lui de Bărăgan. Visări, gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei și unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini. * * Nu e ... Ai zice că Bărăganul se cocoșează, se întinde, după voință, bucuros de toată lumea asta de ciulini, care se dă de-a berbeleacul pe ...
... cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va ... păn în călcăi era el înarmat, Plin de mânii, plin de urgii, cu totul înfricoșat Întâiul lui cuvânt este vre ca să-i prăpădească Și pe-amândoi nicicum nu vrĂ© să-i mistuiască, Cuvântul lui de pe urmă pentru să-l slobozască Memnon trebui destul s-aducă să plătească. Memnon, ca un cuminte, punga sa din sân scoati Și dă în mâna ... Și pentru aceea des păharăle deșartă, Be, mai be și iar be, și încă și mai multe Aduc beție, tulburare în crieri și în minte. Pe urmă, după masă, îl poftesc să voiască C-un gioc prietinesc să să eglendisascâ. Fie, cu prietinii lui cineva de-a păgubi Nu-i lucru fără caii și parcă ce-a ... ...
... cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va ... păn în călcăi era el înarmat, Plin de mânii, plin de urgii, cu totul înfricoșat Întâiul lui cuvânt este vre ca să-i prăpădească Și pe-amândoi nicicum nu vrĂ© să-i mistuiască, Cuvântul lui de pe urmă pentru să-l slobozască Memnon trebui destul s-aducă să plătească. Memnon, ca un cuminte, punga sa din sân scoati Și dă în mâna ... Și pentru aceea des păharăle deșartă, Be, mai be și iar be, și încă și mai multe Aduc beție, tulburare în crieri și în minte. Pe urmă, după masă, îl poftesc să voiască C-un gioc prietinesc să să eglendisascâ. Fie, cu prietinii lui cineva de-a păgubi Nu-i lucru fără caii și parcă ce-a ... ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... cuprins de o femeiască curiozitate și, fără dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jilț elastic, am așezat cutioara lângă mine pe masă și, cu țigareta aprinsă, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum am zis, se jucau pe covorul din odaie, zugrăvind felurimi de figuri, și unele, lunecând pe cristalul călimărilor, tremurau chiar deasupra galbenului și a paralei, la care mă uitam cu ochii țintiți. Aceste două monede se aflau atunci în ... a ființei nenorocite ce se numește monedă . În veci și peste tot locul slăviți și doriți, noi suntem pricina celor mai multe fericiri și nenorociri pe pământ și, cu toate aceste, rareori întâlnim suflete de acele închinate nouă și vrednice de toată lauda, care, cunoscând prețul nostru, ne păstrează ca moaște ... supăra dacă fără voie ideile mele ți-or părea câteodată cam posomorâte. După ce ne-a despărțit căpitanul Costiță la Galați, dându-mă pe mine unui boierinaș ce-i vânduse grâu, am suspinat multă vreme gândind la tine, la fericirile pierdute ale dragostei noastre și crede-mă că dacă ... ...
George Coșbuc - Gramatica și medicul
... George Coşbuc - Gramatica şi medicul Gramatica și medicul de George Coșbuc Odată îmi trimise un medic renumit Pe fiu-său la școală pe două luni, cu dorul Să fac din el gramatic și retor, căci feciorul Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit, Da-n lună cu ... piciorul. În școală eu, firește, voind să-l introduc În taină de gramatici, încep cu poezia; Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia, Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc Să-i spun ce-i prozodia. Deseară, când băiatul se duce la părinți, El spune ce-i prin școală ... din sărite. Atâta i-a fost școala baiatului; de-atunci El n-a venit la mine, căci tată-său pesemne Ținea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne De-un doctor; dar în fine dai versuri unor prunci Ca versul să-i îndemne. Trecură zile multe, și-odată ... bani și bine, Eu resalut, și dânsul cu glasul prietenesc Mi-a zis șoptind în fine: Mulțam de ostăneală! Tu vrei să-nveți pe fiu În ce mod se trimite la iad? Să plătesc taxă La școală? Dar acasă nu pot să-i dau eu praxă?
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... mântuitorul foc. Stinse de strălucire, cuprinse de rugină, Unealtă vicleniei, arma mână străină, Și pământeanu-ajunse străin și călător. A! să lăsăm uitării pe cei ce se-ntrecură Să uneltească răul... iată-i! trecând, trecură Ca visurile nopții, ca pomenirea lor. VIII Ființa ta deșteaptă a noastră ... Tu ni-l întorci și iară la loc tu îl strămuți. O, zi rară, ce-n veacuri cu anevoie vine! Din ceruri mângâierea să fie ea ca tine. Sau tu ale ei fețe viind te împrumuți? IX Când semnul judecății va trâmbița mărire, Când vremea se va strânge din vecinicul său ... stând în mărmurire Destinse vor răspunde l-al lor judecător Ș-orice minut atuncea va fi în cercetare, Zi ce renaști noroade, spune-mi: atunci pe care Vei arăta-mplinirea astor voinți cerești? Păstrează al lui nume-n tine cu cinstire Celui ce-a-nvins noroade cu-a ... a sa milostivire Și ale sale fapte cu fală să vestești. X Te cânt eu în toți anii, augustă zi senină; Dar după cum românii pe tine te slăvesc, Fii și tu lor asemeni și veselă, și lină: Vezi ...
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... din palme și îndată sări după sobă o pasăre de aur, cu ciocul de diamant și cu ochii de smarand, și-i băgă subt aripi pe amîndoi, apoi se sui iarăși pe sobă. Nu trecu mult timp și se auzi o dulce vîjîitură de vînt, care aducea un miros de trandafiri și de rozmarini, ușa se deschise ... toată împărăția; iar după trei zile, feciorul bucătăresei lovi bușteanul de trei ori și se făcu un cerb de aur frumos, apoi băgă într-însul pe feciorul de împărat și se puse dinaintea palatului. Împăratul, văzînd cerbul, se dete jos și întrebă pe feciorul bucătăresei daca-i este de vînzare. — Nu-mi este de vînzare, ci de închiriere, răspunse cu semeție feciorul bucătăresei. — Ei bine! ce ... că, pe dată ce va începe cerbul să cînte, să se prefacă că doarme și cum va simți că o sărută cineva, să puie mîna pe dînsul. Cum veni noaptea, cerbul începu să cînte un cîntec de jale. Doamna Chiralina se prefăcu că doarme și, cînd veni Făt-Frumos să o ... două cămăși mai subțiri decît pînza paianjenului și se îmbrăcă cu una dintr-însele. Nu trecu mult și se bolnăvi atît de greu, încît ajunse pe
Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea
... aceea? MACOVEI: Boală de balamuc, care seacă toate simțirile șinvră jbește frați cu frați. TOMA: Fie lor acolo!.. MACOVEI: Ș-am mai fost, oameni buni, pe la Sfânta Vineri, pe la Sfânta Joi, pe la Sf. Mercuri, unde m-am întâlnit cu Statu-Palmă-Barbă-Cot, cel care fuge călare pe un iepure șchiop și doarme într-un vârf de plop. TOMA: He! He! asta e și mai gogonată, și mare, cât... cât... MACOVEI: Cât prostia ... va da zestre jumătate de-mpărăție... Ce mai trebuie zestre?... Eu m-aș mulțumi numai cu fata, pre legea mea. SCENA II PEPELEA, BABA RADA (ea stă pe pragul ușii, sprijinită pe o cârjă, îi gârbovită și zdrențuroasă, cu plete albe) BABA RADA (auzindu-l, în parte): Auzi pușchiul, pe unde-i bat gândurile... chelului îi trebuie chitie de mărgăritar. (Tare.) Pepeleo... PEPELEA: E!... Iaca și Baba Rada... vino colea, mătușică, am să-ți spun ... BABA RADA: De-abia-mi port tinerețile, cu ajutorul cârjelor... și mi s-a frânt una astă-noapte. PEPELEA: Se vede că încălecaseși pe ea ...