Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PREA��N��L��AT
Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 699 pentru PREA��N��L��AT.
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
... intra pe fereastă. De ați ști câtu-i de meșter și de înșelător! El au câștigat pe toți robii mei; rugăciunile, lacrămile și darurile nu-l costisesc nimica. El îi plin de duh și de plăceri; și eu însumi, când îl ascult, el are darul de a mă liniști ... lăsa-o? Vezi care mai bine din noi amândoi poate să-i placă! — Voi simțiți că aceste rezoane sunt supărătoare. și pe urmă, dacă-l voi desnădăjdui, el va merge să mă învinovățească, să mă propovăduiască prin norod. Va zice că-s amorezat și zuliar. Cât îi de tânăr însă ... el spune că o va în văii ca cu o mreajă, și după ce m-au mâniat prin înfricoșările sale, el mă defăima că nu-l iubesc și se jură pe cei mai mari dumnezei că eu voi fi totdeauna prietenul său, deși far voia mea. Voi vedeți că un om ... au răspuns deputații, dar și el ca și tine, ne-au mărturisit nebunia sa. — Și oare are și el o mică roabă care să-l facă să turbeze, un rău care să i-o desmierde și un norod neânduplecat pe care nu- ...
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei
... intra pe fereastă. De ați ști câtu-i de meșter și de înșelător! El au câștigat pe toți robii mei; rugăciunile, lacrămile și darurile nu-l costisesc nimica. El îi plin de duh și de plăceri; și eu însumi, când îl ascult, el are darul de a mă liniști ... lăsa-o? Vezi care mai bine din noi amândoi poate să-i placă! — Voi simțiți că aceste rezoane sunt supărătoare. și pe urmă, dacă-l voi desnădăjdui, el va merge să mă învinovățească, să mă propovăduiască prin norod. Va zice că-s amorezat și zuliar. Cât îi de tânăr însă ... el spune că o va în văii ca cu o mreajă, și după ce m-au mâniat prin înfricoșările sale, el mă defăima că nu-l iubesc și se jură pe cei mai mari dumnezei că eu voi fi totdeauna prietenul său, deși far voia mea. Voi vedeți că un om ... au răspuns deputații, dar și el ca și tine, ne-au mărturisit nebunia sa. — Și oare are și el o mică roabă care să-l facă să turbeze, un rău care să i-o desmierde și un norod neânduplecat pe care nu- ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... cu umbra și cu hainele făcea minuni. Iar apoi cu toții să unesc la vorbă și zic cum că nici un dar mai mult nu l-au mărit pre Pavel ca chiemarea lui. Și adevărat au stătut prea minunat, de vrĂ©me ce pentru întoarcerea lui Pavel nici învățătura apostolilor au lucrat, nici putĂ©ria minunilor, ce lucrul acesta l-au săvârșit însuș cuvântul lui Dumnezeu; și au făcut Fiiul lui Dumnezeu numai pentru Pavel acĂ©ia ce au făcut pentru tot neamul omenesc. Și ... fac împărați și-i încunună cu cunună de aur și cu pietri scumpe, iar pre marele Constandin, pentru bunătatea și curățeniia inimii sale însuș Dumnezeu l-au ales din limbi, ca pre Pavel din jidovi și l-au chiemat, cu glas ceresc, la vredniciia împărăției și l-au încununat cu cununa darului celui de sus, cu arma bunavoirii, după cum zice David; și alta, că peste noapte i s-au arătat în ... căci iaste de Dumnezeu încununat; urmează drept acĂ©ia, să fie și mare. Și cum să nu fie mare unul ca acela, pre carele Dumnezeu l ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... țării. De aceea se vede uneori acolo în miez de noapte o pară de foc galbenă ieșind din pământ. Când ai plecat de la câmp, n-ai venit aice pe valea părăului Suha? — Ba da. — Apoi n-ai trecut prin un sătuleț care se cheamă Tabăra? [1] — Am trecut. — Ei bine, acolo se spune că s-a oprit ... sub vreun bolovan cât casa, sau te-ai fi prăbușit în fundul pământului, după cum s-a întâmplat lui Simion flăcăul, Dumnezeu să-l ierte, căci la vremi grele ca de-alde-aceste tivda Rarăului se clatină ca vârful unui copac. — Ce fel s-a prăbușit ... mine și doar cât l-am sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere! Numai dă!... Când se leagă păcatul de om, trebuie să-l tragă! Așa-i părdalnica asta de dragoste! — Vra să zică era și o femeie la mijloc? — Ba bine că nu! Să știi de ... — Ce este? strigă Costin, sărind drept în picioare. — Nimică!... o fărămătură de stâncă se duce de-a roata în vale. Ucigă- ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... ea îmi răspundea alta. Ochii ei umblau îngrijiți în toate părțile, parcă se temea de ceva. — Nu-ți spun eu că cu mintea ta n-ai să pricepi niciodată nimic? Ți-ar fi plăcut poate să se uite numaidecât la tine, să-ți zâmbească în față, ea care n-are ochi să vază decât pe Mihai? Firește, că are o grijă în spate, și mare încă: grija măritișului. Toate fetele o poartă de la ... cu pași nevăzuți ca și spiritul cel rău. Numai Ion observă această împrejurare. — Luat-ai tu samă la ceva? zise el lui Toader, trăgându-l de mâneca cămeșei. — La ce? — N-ai văzut tu pe Osman turcul, viind ca o năpraznă între noi? — Ei ș-apoi? — Îndată cum l-am zărit, am și văzut pe Irina îngălbenindu-se ca ceara pe obraz. Este ceva la mijloc! — Nu cumva crezi tu că Irina îl ... prin cap? — Nu! Da cred că turcul o urmărește mereu. Ea îl știe cât e de aprig și de aceea se teme de dânsul. N
... Vasile Alecsandri - Dolca Pe câmpul Tinechiei, Pe zările câmpiei, Răsărit-au florile Odată cu zorile? N-au răsărit florile, Ș-a dus Costea oile De-a așezat stânele Pe toate movilele. Azi e luni și mâini e ... Când, la urma tuturor, lan că venea-ncetișor, Schiopătând, schelălăind, Laturile cam ținând, Dolca, haita cea bătrână Ce știa rândul la stână. Ea venea, nu prea venea, ,,Dolca fa, Costea-i zicea, Unde mi-e averea mea?" Dolca-ncet schelălăia, La pământ se întindea. ,,Dolca fa, tu ești bătrână, Tu știi ... te-am întâlnit Eu, mări, ți-am dăruit Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare, Și tu,-n loc de mulțumită, Ca o fiară flămânzită, Toată stâna mi-ai răpit Și pe Dolca mi-ai rănit! Stai, măi Fulgo, barbă neagră, Să te ... razele asfințitului soarelui, iar după ce noaptea presără cerul cu stele, mă așezai cu Udrea și cu alți păstori împrejurul unui foc și petrecui până-n zori cu cântecele de la munte. Udrea îmi spuse că tatăl său știa o mulțime de balade, între care a iui Traian și ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... GROAPA LUI LAIE Am venit să-ți spun o vorbă, Azi, cînd pleci în țăn maî bune, Niculae, Laie Chioru, Cîntăreț din patru 'strune. Du-l cu tine meșteșugul Care ne-ntărea soboru, Meștere a nouă sate, Lăutare Laie Chioru ! Unde nori-și țin popasul, In lăcaș ... Și ușor să-ți pleci grumazul, Și pe umerii vioarei Tu să-ți lași domol obrazul. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. Povesti-va atunci struna înălțimilor albastre Vremea lungă cîtă jale Scris-a ... C-ar veni, veni, țigane, Toate stelele s-asculte Glasul strunei nâzdrăvane. Blînd zîmbire-ar Milostivul, lar din geana lui de-argint Lacrămi-ar cădea-n adîncul Norilor de mărgârint. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult ne petrecea : Între stelele de pazâ Am avea și noi o stea ... plăsmuite. Ceea ce ne întărește impresia că în tînârul autor avem un poet dintre cei chemați și aleși este și alt șir de poezii, care n-au a face cu patriotismul, ci sunt din veșnicul tezaur al emoțiunilor omenești, poeziile de veseiîe, de amor, de întristare intimă. Puținele exemple ...
George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu
... Trebuie să dai cuvintele la o parte cu lopata, ca să descoperi o idee liliputană, care de obicei nu merită osteneala: Nu vezi tu că-n înțelesul cel zadarnic și cuminte, Care tremură-n belșugul de zâmbiri și de cuvinte, E podoaba unei calde, dulci comori nerisipite De dorinți pe care ochii nu le lasă tăinuite Prin văpaia lor ... a talentului veritabil, mic sau mare: Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atâtea ori — Nu din zori și până-n sară, Ci din sară până-n zori... [2] În sfârșit, câteodată, poetul face atâta economie de material, încât ajunge la acest ideal de exteriorizare: exprimă direct numai o parte din ce ... Deosebirea e evidentă: Două ape cărora nu le vezi fundul. Dar una, deși e limpede, nu poate fi străbătută cu privirea în întregime, fiindcă e prea adâncă. Pe câtă vreme alteia, deși e numai de o șchioapă, nu-i vezi fundul, fiindcă e tulbure. * Rar întâlnim la Eminescu neologisme sau cuvinte ... de acestea, el le concentrează sau le personifică, dându-le viață poetică: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora... Uitarea le închide- ...
... de dânsa, ca de Satana, păcatele mele! dar apoi știi povestea țiganului cu ursul din pădure: Săriți, oameni buni, c-am prins ursu! — Adu-l încoace, țigane, dacă l-ai prins! — L-aș aduce, frățico, dar nu mă lasă din labe, dihania! SUZANA (cu dragoste): Sărmanu bietu bărbățel! TOADER: Că, zău, sunt de jelit! M-am buimăcit ... TOADER: Apoi dă, ce să-i faci? A învățat carte la Brașov. SUZANA: De-aceea vorbește brașovenește? TOADER: Nu știu, că eu nu-l înțeleg. Dar să vezi, nevastă, altă belea! Mai deunăzi vine jăndaru c-o hârtie în care se poruncea să serbăm cu solenitate ziua onomastică a ... oameni a târg ca să cumpărăm solenitate și mastic... Mastic am găsit la băcălie, dar solenitate, mânca-o-ar cine-o iscodit-o! n-am putut găsi nici măcar la spițerie; ne-am pierdut numai ziua degeaba. SUZANA: Și cum ați făcut? TOADER: Am trimis masticu la isprăvnicie ca ... Bade Toadere! TOADER: Tronc!... Ce-i, jăndarule? JANDARMUL: O hârtie de la subprefectură. Nați-o. (Iese.) TOADER: Iar o buleandră de hârtie? Măi, măi, măi! N ...
Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol)
... de studiu, desigur, era patima lui dintâi și din urmă. Sugestibil și inflamabil, ca orice violent candid, putea fi pradă ușoară în mâna celor ce n-au decât patimi de piață. Însă la urma toată Philippide din toată inima dădea dracului, în gândul său ori și în gura mare, tot ce ... pare că totdeauna aminte că omul trebuie să fie ființă posomorâtă. A fost, probabil, regretul ascuns, fundamental, al vieții sale, că natura nu-l făcuse om cu sânge rece și fără fantezie. Cumpătare nu putea să aibă un om făcut astfel. Pe mulți i-a necăjit, sau ... minciună și de frivolitate nu avea margini. Asupra operei lui de învățat trebuie așteptat să aleagă vremea. Philippide a stârnit prin apucăturile lui prea multe dușmănii. Senin nu-l pot judeca colegii contemporani pe un om ca acesta. Pentru noi aceștilalți, care l-am cunoscut ca om și dascăl, e o strictă datorie de respect să nu rostim despre dânsul nici o vorbă care să sune a ...
... să se schimbe și să meargă tot d-a-ndăratele... Sudori peste sudori... Tânărul se oprește și stă la gânduri, uităndu-se ca-n gol; dar întâlnește ochiul tovaroșului, care-i dă o povață mai tare decât cea mai tare poruncă... Pune mâna-n sân și scoate legătura... Înainte... Unchiul ridica ochii spre nepot, zâmbind cuminte, și fără să mai zică o vorbă, îi apleacă cu multă luare aminte ... miezul nopții. S-a dus arenda!... și două inele și ceasul!... S-ar fi dus și calul și șaua, dacă unchiul și orzarii n-ar fi suflat în lumânări și n-ar fi mers să se odihnească... Cine a câștigat?... Cine a știut să joace, firește: unchiul și cu unul dintre orzari ... pe prispă cu fruntea-ntre mâni, pe când, în picioare, drept, în față-i, stă tovaroșul său de drum. Înecat de gânduri, tânărul ridică fruntea-n sus și-i pare că vede în întunerecul nopții strălucind ochiul ciudat care l-a stăpânit toata ziua. - Ce-i de făcut? întreabă. - Dorm toți butuc, șoptește cald șașiul... Ușa e scoasă din țâțâna de jos... Dacă ...