Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BINE��E
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1209 pentru BINE��E.
Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate
... spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu picurat. Și luna neapărat. Dar: Ce e mai frumos, e spanacul și pe urmă luna asta ce e? Răspunde știința literaturii: aceasta e intervenție ironică, farsă, atitudine antilirică. Vezi bine. Totuși, e permis a bănui că intenția ironică, atitudinea antilirică, farsa nu sunt, prin voia lui Dumnezeu, cusururi absolute și veșnice; nici măcar în versuri ... mijlocul veacului XIX și al celui următor, contra unor materiale și dogme literare istovite milenar. Ca să vedem puțin minuțiile în lucrarea unui virtuoz: tema e luna e mare ca o pată roșie, e pată de sânge, uriașă boabă de mărgean, o hârcă de mort pe o pernă de catifea aurie, luna e un solz de pește, luna e pe smaraldul cerului ca un arc fără săgeată, de culoarea cuprului odată argintat..., luna nouă: braț de liră sfărâmată, un parantez deschis în infinit. Lipsa ... spună acum îi fusese luat graiul din început. Maniu vorbește din pătimirile sale artistice de vizual blestemat. Poezia stă între zugrăveala mută și cuvintele negre. E ...
... cei dragi de vorbă Gură-n gură. N-am să țes doar viața-ntreagă! Las să văd și cum să leagă Dragostea dar știu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! Că-s subțire! Să mă frângă Cine-i om, cu ... nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine Să văd oare cu cosiță Sta-mi-ar bine? O, că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, să-nchei și ... i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi și nevast-odată: Las să văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica mie Că nevasta una știe Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a ... mă port să nu mă prindă. Salbă jos! Și-n cui oglindă! Ce-am uitat? Închisă ușa De la tindă. Intră-n casă? O, ba ...
Ion Luca Caragiale - Bene-merenti
... băiețelul din clasa întâia rurală ce dorește o biată coroană de merișor la Sîmpietru din mâna primarului local, — toți, toți dorim disrincția. Deci, nu e o rușine s-o dorim, fiecare după pornirea sufletului său, de-o merităm sau nu; nu e rușine, căci e inevitabil uman s-o dorim. E rușinos numai să-ntrebuințăm mijloace nepermise, sau de nemărturisit, spre a o căpăta, și, în orice caz, e ridicul s-o dorim prea mult și s-o prețuim peste măsura cu care o prețuiește acel ce trebuie să ne-o acorde, — e ... mai presus în conștiința noastră o răsplată din partea altuia. Nu e vorba, lumea, voi să zic opinia mai luminată, poate avea un sentiment, nu bine hotărât, dar totuși destul de sigur, despre o echitabilă împărțire a unei distincțiuni oarecare. Fiindcă însă acel chemat — și acela e autorizat prin propria noastră dorință - să ne decearnă distincția e și el semenul nostru, va fi si el supus erorii; va putea judeca greșit meritele omenești; va fi expus a atârna bucuros (ca ... ...
Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator
... subiectiv ori obiectiv etc. ... Izbutește, dacă se naște într-o lume cu același fel de a simți. Și, desigur, într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat -- gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multor clase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste ... poate ajunge până la renunțarea, din capul locului, la lupta de a te ridica până la el. 10. Actul creației poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 11. Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că, am văzut ... dacă Leonardo, care a pictat patru ani zâmbetul Giocondei, s-ar fi consacrat numai picturii. 17. Poeții au, în adevăr, un dar. Nu e nimic mistic în concepția mea. ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... jovială de provincial, un roșcovan pârlit de soare, urmat de un birjar. Birjarul stăruie: — Conașule, de la gară... — Ei, aș! zice roșcovanul. — E doi franci... — Parol? — Taxa, conașule! — Ce! ești copil!? — Costică!... Costică este!... — E Costică! strigă prietenii, și se ridică toți trei, și se reped să-l ia-n brațe, și-l sărută care mai de care cu mai ... ești copil!?" S-a suit apoi în birjă, a lăsat geamantanul la Metropol și a venit aci. Ceea ce e curios e că și dânsul avea o presimțire; venind în birje dinspre Matache Măcelaru către centru, îi trecuseră prin gând atâtea și-atâtea amintiri de pe vremea ... i-a zis: „C-eșt' copil!?" și a plecat. — Îmi par' rău că vă-ncurcați la bere, zice Costică; bine, nene, acu e vreme de bere? Ai la o... mustărie, frate... — Fugi, nene, ca mustul strică stomacul! zice unul. — Ei, aș! răspunde Costică. — Nu m ... cele mai sălbatice și mai sublime puncte ale Carpaților; acolo, în creierii munților, trăiește el de atâta timp foarte mulțumit, departe de zgomotul Capitalii... — ...
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte
... toate ariile au o coloare populară și romantică, o facilitate încîntătoare; nu e într-însa nimic scolastic, nimic profund, nimic din acele dificultăți surprinzătoare, tot e frumos, tot e suav, chiar masele armonice de la cor, orchestru, sunt compuse din cele mai dulci accente, din cele mai înțelese acorduri, și putem zice că această ... cu care a esecutat și forța ce urma să dea acestei părți, ca să fie interpretată cum se cade și să placă mai bine publicului. D. Cesare della Costa, în rolul lui don Ruy Gomez da Silva, a fost bine în toate. Ca artist dramatic a susținut frumos, cu mult natural și cu multă demnitate, caracterul lui Silva, grande di Spania; ca cîntăreț ... de a esprima, după cum o cere arta muzicală, partițiunea acestui rol. Notăm însă cu părere de rău că cadența de la cavatina Infelice e tu credevi [3] este cu totul lipsită de simțul comun; saltul făcut de la octava basă la cea acută nu este decît un salt mortale ... sforță monstruoasă, și am dori ca să nu se mai repete fiindcă efectul ce-l produce, deși îndrăzneț, e neplăcut. Orchestrul, corul, au mers prea ...
George Coșbuc - În miezul verii
... pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De ... bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi ... Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n ... n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnuros în sus el cată Către soare. Mai e ...
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... sociologice cum adică omul a ajuns astăzi atomizat, își simte tare singurătatea, care va să zică; sau o și caută, când se întâmplă. E așa, e și altfel: o mulțime de actuali și ce actuali! scriu foarte sociabil. Cântăreți de cor, supuși, abili, artiști practici. Atunci trebuie încă o altă explicație ... mai avea nici un sens să fie al meu. Este risipirea ființei, așa cum se face ea în vis și în singurătate. Și risipirea aceasta e poezie și e frumusețe. În această risipire, fatal, impresiile se ascut. Aceasta e logica acestei arte. Să nu ne irităm, ci, înțelept, să ne pregătim pentru plăceri și înțelegeri nouă. Artistul Vinea ne vorbește de dificultatea de a ... le naște singurătatea, împreunată cu visul, și fabula sistematizată este o relație răsturnată. Concurența nu se poate soluționa decât printr-un sacrificiu. Orice artă nu e posibilă decât cu acest preț. Așadar: congediarea fabulei, îndeosebi a anecdotei punctate, este cuvântul unei alte enigme a artei, asupra căreia ... devine studiu; și cititorul e rugat atunci să fie serios, să renunțe la politică și la interesele gospodărești ale sufletului său duios sociabil. Și Vinea ...
... Și răpus de munci. Tată-său din coast-aude, Stă mirat și pari înșiră; Iar ascultă, iar se miră, Pleac-apoi pe lunci. Ce ți-e, Petre, cu strigarea? Dat-au lupii-n oi? Isprăvit-ai, poate, sarea? Ai vătui de șarpe supte, Ori opincile-ți sunt rupte Și ți-e ... ninsoarea Și mi-a-ntrat un șarpe-n sân. Și mă strânge, biet de mine, Parcă-i lanț de fier Învălește-ți, tată, bine Cârpe groase până-n coate, Pleacă-te-n genunchi și-l scoate Tat-al meu, că pier. Am să-l scot eu, nu te teme ... Învălește-ți în năframă Mâna până-n cot Că să nu te muște, mamă! Tu n-ai boi să duci la apă, Fă-mi un bine și mă scapă, Că m-a rupt detot. Petre-al meu, tu muști țărână, Vezi, că tot visam Cum să prind eu șerpi ...
... George Coşbuc - Tricolorul Tricolorul de George Coșbuc Albastru, române, ți-e steagul, Dar știi tu de ce? Să te-nvăț. Albastru-nsemnează ciocoii, Și tot ce-ți aduni tu cu boii Din mila căldurii și-a ... un băț. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. Și galben, române, ți-e steagul. Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, țăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii La scară, și ... au scumpe nevoi: Va banque și dineuri și păsuri Și-amante cu cai și mătăsuri, Și toată nădejdea-i la voi! Și roșu, române, ți-e steagul. Și-un geniu e tâlcul, s-o știi. Al neamului geniu, vezi-bine: E roșu de-o tristă rușine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben și-albastru ...
Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan
... trei se făcură o treime ca aceea. Iată și un scriitor din cei juni, smerit și plin de geniu — pentru că geniul cel adevărat e totdauna smerit. — Nu vezi c-avem treabă? ce mi-ai venit cu hârtia aia? — se răsti coconul Drăgan. — E grabnică; e răspuns la... — Hei, ad-o-ncoa — citește! Junele citește. Între alte vorbe, nu știu ce se vorbea despre Regulamentul organic , sau drept politic ... după Eliad ăla. Du-te și schimbă vorbele, că vă ia dracu pe toți! Hai! organic ! organicesc , mă! organicesc , învață românește! — Organic și politic e mai românește, domnilor, zise junele cu smerenie. — De unde până unde românește? ziseră câte-trei deodată; care e cuvântul? — Cuvântul este că dumitale, domnule literat, oamenii îți zic dezmetic , iar nu dezmeticesc , iar dumitale, care ești străin, venit de ieri, d-alaltăieri ... n-am auzit să-ți zică lunaticesc . Domnii cei doi, iscusiți și literați, rămaseră cu gurile căscate; coconul Drăgan, la astfel de jucării de vorbe e totdauna om al lui Dumnezeu: nu înțelege mai nimic. Pe urmă, după ce va lua seama bine ...