Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LE������
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1947 pentru LE������.
... ceri cu domnii țărâi și-ntr-a vieții carte. Cu luminat cinstită doamnă-sa Maria, 1 Pronunțat Mo-i-sĂ. În ceri să le găteze Hristos bucuria. Lui Dumitrașco-vodă bine să să zică, Că certă pre viclenii de le dede frică. Domnit-au după dânsul Antonie RĂșset, S-aibă cu domnii parte ș-Ă¡ lui cinstit suflet, C-au lăsatu-ș pomană cât au ... i cu vină Și strică direptatea celui fără vină. Avem și pentru preuț osândă destulă, Că-i asuprim de-i scoatem din casă sătulă, Făcându-le pedeapsă și grea supărare, De nu mai au în țară popii așezare. Că lor le este ciuca de tot să le-agiungă, Treaba lor să le fie toată vremea-n rugă. Altă nemic să n-aibă să le dodeiască, Lui Dumnezău tot ceasul să stea să slujască. Avem și pentru farmeci la Dumnezău ură Și ce omul să schimbă dintr-a sa ... pace țara să să-ncrează. Și cu boierii țărâi gând de bine s-aibă, Să poată trăi țara cu bună oslabă. S-aibă de ce le zâce mulț ai să trăiască, Și Dumnezău în țară să să proslăvască. Dă-le ...
... Dar vezi cap sec și la mine! C-astă-vara fuse bine, Și era destule oase Prin curte de mine roase. N-am strîns sa le fac grămadă, Ci au rămas sup zăpadă. Numai -cu te-mi da din masă Puteam să-mi zidesc o casă, Că după cum mi să ... minte, Cum va sosi vara-ndată, Precum a mai fost odată, S-apuc să strîng oase goale, Țot ciolane de rasoale. Și cînd le roz, să-mi zic mie: Mă! vezi, fă iconomie, Nu roade peste măsură, Mai oprește de la gură Și îți fă și tu o casă ... place." Așa cîinele sirmanul Făcîndu-și, cum am zis, planul, Dacă sosi primăvara, După aceea și vara, Începe oase s-adune, Merge, la un loc le pune, Nu le roade așa tare, Le ține supt pază mare, P-alți cîini să le ia nu lasă, Ca-i trebui să-și facă casă. După ce-a strîns puțintele, S-a întins pe lîngă ele ... așa tare. Cum va fi fost nu țiu minte, Voi vedea d-acu nainte." Ș-aceasta zicînd în sine, S-a pus să ...
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează ... în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost ... flori, și toți, de la mic la mare, căci toți avem să plîngem un regret pe lume, un mort iubit, pornesc spre țintirimele îndepărtate, să le arunce cu un gest pios peste lespezile reci, pe care stă scris numele scump. Floarea, această minune divină, cu contururi perfecte, și-a câștigat ... clopotelor și al rugăciunilor, stropitele de lacrămi și rouă, au luat fără milă și fără pic de mustrare drumul pieții. Țigăncile murdare au venit și le-au legat în mănunchiuri și mănunchioare, le ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... amintire despre Verdi O amintire despre Verdi de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , II, 52, 12 oct. 1913, p. 411. Sunt puțini fericiți, cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei și cheamă, făgăduitoare ca o femeie, surîde vicleană, momește și pierde pe ... urma murmurul, fiecare trăindu-și dinainte clipa fericită cînd vor vedea pe bătrînul mag, ce i-a învățat într-adevăr să cînte și le-a pus de atîtea ori lacrimi de duioșie în ochi și atîta miere pe suflet. Și minuta aceea fericită a venit ... care ochii luceau negri ca două bucăți de cărbune, a trecut la cîțiva pași de mine. Luminele acelea licăritoare și nenumărate, pe cari le înviora ori le stingea vîntul, erau o retragere cu torțe sui-generis, improvizată din chibrituri de ceară, din chibriturile acelea pe cari vînzătorii ambulanți le vînd la toate colțurile străzilor, îmbiindu-te cu glasul lor sonor : Cento cerini un soldo. Era dar o manifestație a cento cerini un ... migrațiune de licurici ce merg să apoteozeze un luceafăr, șerpuitorul drum al robilor coborît întru întâmpinarea lui Dumnezeu. Cel ce dezrobise atîtea zvonuri însă și ...
Dimitrie Anghel - Reflecțiile unui respins
... resimt, căci, reluîndu-mi cărțile surgunite din incinta nemuririi, îmi aduc aminte cu drag, precum fac desigur și tovarășii mei, de ceasurile multe pe care le-am cheltuit ca să le scriu, de truda ce am pus-o spre mai bine, de mulțumirile ce le-am trăit cu fiece pagină și de toate speranțele ce le-am închis în ele. Aceste cei chemați să ne judece desigur nu le mai resimt de mult, ei nu mai duc visul cu dînșii, părăsindu-și masa de scris, nu mai știu ce e nesomnul și febrila așteptare ... și mizeriile ce te înconjoară, să te transpui în eroii fanteziei tale, să suferi de durerile lor ori să te bucuri de fericirile ce li le dăruiești tu singur, nu este dată, desigur, oricui. Nouă ne rămîne aceasta, pe cînd celor mai mulți dintre iluștrii de la care așteptăm sancțiune nu ...
... stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu ... fericit, apoi își udă pliscul în mărgăritarul de rouă de pe frunza cea mai apropiată. Lumina încremenește o clipă. Cocoșul își caută cu ochii tovarășele, le zărește, și în gândul lui le judecă pe toate. La stânga, ici, doarme Sura, nadoleanca; băbătia, tot lângă el, și numai lângă el; a scos cinci rânduri de pui ... zise Puicei: „Ce frumusețe dumnezeiască, dragă! Și proastele astea dorm.â€� Apoi plănui o ghidușie: făcu Puicii cu ochiul, dându-i să înțeleagă că le-o pregătește el. Se ridică în picioare, bătu din pinteni, își fâlfâi aripile ca două steaguri și, întinzându-și gâtul — cu gândul într-adins ...
... albastru, sinilii bătând în roz, acoperite de rouă ca de niște nestemate. „Fragede floriâ€�, gândi fluturașul și, bătându-și aripile albastre stropite cu aur, le sărută pe rând. „Aici o să stau astăzi pe vremea arșițeiâ€�, gândea ștrengarul. Dar tot privind la ele, găsi zorelelor o scădere; prea își ... astâmpăr. „Uite colo un lăvicer de nu-mă-uita . Fiindcă-s albastre ca și mine, s-or fi crezând, mă rog, lucru mareâ€�, atingându-le, disprețuitor, cu vârful aripii, le lăsă în urmă. Ce mai straturi de ochiul-boului ! „Sunt prea din topor, băgă de seamă curtezanul. Ce e floare trebuie să aibă ceva ... bună, dar nu sprințară. Flăcăul se necăji: „Ho, băbătie, prea te crezi! Eu n-am venit să dorm.â€� Și fugi râzând. Mărgăritărelele nu le putea suferi, zbură pe deasupra lor, numai să le facă în necaz; întrucât privește barba-împăratului , îi venea rău numai când se gândea la numele ei... Ziua trecea, soarele scăpăta; se mai răcorise. O ... stânga, complimentând, aripa i se zgârie de-un ghimpe. Craidonul o șterse repede, fără să se mai uite înapoi... Trecu pe lângă lalele fără să ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... în vechime atâți mari biruitori Părăseau avere, slavă, și trăiau între păstori. Dar adeseaori poeții lucrurile zugrăvesc Nu precum sunt în ființă, ci cum și le-nchipuiesc. Și acei ce fericita neavere-au lăudat Ale ei dulceți și bunuri nu cred să le fi gustat. Nimfele le văd desculțe; îmbrăcate-n piei de oi, Păstorițele, pe viscol, pe furtune și pe ploi, De a lor ticăloșie ocolite ca de-un ... odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea le-am urmat; Ale cărui fapte bune sunt vrednice-a se cinsti, Și o dreaptă răsplătire merită a dobândi, De se vor ... soartă, care nu prea mi-a zâmbit, Nencetat ca o fantomă pretutindeni m-a gonit. Dar ce sunt relele mele? Nimicuri le socotesc, Când cu ale soartei tale nedreptăți le-asemuiesc. Astfel când de pe un munte mă uit în jos pe pământ, Dealurile celelalte foarte mici îmi par că sânt, Ochiul abia se oprește ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... tu ce folos ai aflat, Deși al legii vrăjmș, să critici, să osândești Acele nalte cântări, acele gândiri cerești Care-al naturii stăpân el însuși le-a însuflat, Spre slava numelui său, poetului împărat? De nu ca om, ca creștin, dar însă ca autor, Vrednic erai, socotesc, să simți ... i de foc vrăjmașii lui răsturnând, Pământul din temelii clătit, dezrădăcinat, Suflarea-acelei mânii ce mările-a-ntărâtat, Aste mărețe trăsuri tu cum le disprețuiești? Idei, icoane, figuri, toate în ele găsești. Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a adăpat; Rousseau, pe care-l urai ... formăm, Să dăm un aer, un ton, limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim. Și nelucrate câmpii de ghimpi să le curățim. Aș vrea să poți să-nviezi, o zi numai să trăiești, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbești. Unul, iscoditor trist ... seamănă când pâșesc suita unui despot. Dar ce mai mult să vorbesc? Câte am avut de zis, Câte de tine gândesc, mă vezi că slobod le-am scris: Cât pentru noi, lucruri mari nu e să nădăjduiești; Numai acel Dumnezeu, sub mâna căruia ești, Duhul unirii de sus spre noi de ...
Naum Râmniceanu - Blăstem asupra nelegiuirilor
... Blăstem asupra nelegiuirilor Blăstem asupra nelegiuirilor de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Dumnezeule-ndurate Dreptule judecător, Vezi-mi a mea strîmbătate Și le fi[i] răsplătitor. Drept a lor nemulțămire Dă-le scîrbe și amar, Dă-le dreaptă răsplătire, Că m-au prădat în zadar Mînia ta să-i urmeze Ori măcar unde-or umbla, Osînda ta să-i vîneze Vezi pe ... vor sta Frică dă-le, să se teamă Și frunza cînd s-o mișca, Pribegind, să bage seamă Chiar de vînt cînd o sufla. Fă-le lor calea pustie, Ca să umble rătăciți, Arată a ta mînie Și-unde or fi pribegiți. Dreapta ta să răsplătească Cestor nemulțămitori, Urgia ... osîndească Ca pe niște împutători. Curse-n calea lor le pune, Să cază în perzare toți, Nu mai vază zile bune Nemulțemitorii hoți Pașii lor le poticnește Să n-aibă unde scăpa, Adunarea lor zdrobește, Oriunde se vor afla. Să nu poată să-și găsească Loc, să fie odihniți, Pururea să ...
... de aflarea soartei. Pe timpul romanilor, amorezii mai cu deosebire dau o mare însemnătate unor crederi copilărești. Lucrurile cele mai nedemne de băgat în seamă le umpleau inimile de bucurii sau de descurajare. De pildă, pocneau în mâini foi de trandafir sau de mac, sau de alun, și dacă foaia plesnea ... însemna că pomenea cineva de dânșii. Iar mai ales strănutatul avea o importanță nemărginită în ideile lor. Ei credeau că amorul strănuta când vroia să le înștiințeze îndeplinirea dorințelor. Catul, pentru ca să exprime fericirea statornică a doi tineri însurați, zice că amorul le-a strănutat în dreapta și în stânga. Properțiu, ca să arate că amorul înzestrase pe Cyntia cu toate darurile, o întrebă dacă acel ... farmece pentru ca să-l întoarne iar la picioarele ei. Afară de descântece, ea fabrica două păpușele, una de ceară și alta de lut, și le apropia de foc. Cea dintâi se topea, cealaltă se întărea; astfel dar trebuia să se topească inima necredinciosului pentru amoreză. Damele romane credeau iară că ...