Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NE��NCETAT

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 89 pentru NE��NCETAT.

Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie

... Ce avea, ce nu avea, De vecina se plângea, De biata femeia blândă, Coșemar îi sta pe piept Ca la nebuni un 'nțelept. Și sta ne-ncetat la pândă: O vedea, ori n-o vedea, Ea la poartă-n drum ieșea, În șold mâinile-și punea, Relele ce-avea pe ea Pe ...

 

Mihail Lermontov - Torentele și oamenii

... place mișcarea ș-a undei lățime, Le place răceala, ce dă prospețime; Și oamenii astfel în șir necurmat, Pe calea vieții se scurg ne-ncetat

 

Vasile Alecsandri - Cinel-cinel

... o sărut. Nu ghici-ndată Vesela fată Și pe guriță fu sărutată. Păstorul zise iară: Cinel, Copilei mândre de lângă el. Albe, rotunde, două-aripioare Ne-ncetat saltă, la cer să zboare, Și tu-n robie le-ai tot ținut. Ghici, drăguliță, că le sărut. Nu ghici-ndată Rumena fată Și pe ...

 

Vasile Cârlova - Marșul

... Steagul fîlfîie în vînt, Armele lucesc veriunde, slava iese din mormînt,     Tinerimea îndrăzneață,     Mîndră, falnică, măreață,     Ușor calcă pre pămînt. Lacrămă de bucurie, curge, curge ne-ncetat ! Veacuri sînt de cînd ascunsă p-al meu sînt tu n-ai picat !     Arma iată că lucește,     Slava iată că zîmbește,     Corbul iată s-a ...

 

Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți

... întărtase, Au defăimat făr’ de milă părul meu cest înălbit... Deci cât au strălucit luna cu razele mângăioasă, Am șezut pe pragul porții, rugând-o ne-ncetat Să-i fie milă de mine și de-a sa maică duioasă. Însă răsunetul numai ruga mea au repetat; Iar când după miezul ... și blestemul părintelui amărât; Ochii săi se-nfiorară, se par a-l vedea în faptă, Că au ieșit înainte-i s-o împingă ne-ndurat, Și ca când vine la dânsa cu o mână ridicată, Să lovească făr’ de milă pe-al său copil blestemat... Atunci ea în genunchi ... poate, căci ale sale cuvinte, Sfărmându-se de suspinuri, în lacrimi se prefăcu... Într-acest fel totdeauna sufletele ovilite Sunt îmbulzite de scârbă, se bântuiesc ne-ncetat, Până ce cad ca o jertfă sfărmată și umilită, Mai ales când pierd speranța, fiind cugetul pătat. Iată-ncepu să mijească și a zorilor ... cerând iertăciune, întru adevăr căită. A mea fiică, draga tatii, picioarele-mi săruta, Și eu cu posomorâre părea că-i făceam mustrare, Că ne-au lăsat făr’ de milă, și rușine ...

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... La sunetul arfei îndată să sosești,     Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești,     Căci de nime frică     Eu atunci ne-având,     Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt...     Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi,     Ș-al meu ... de a te iubi;     Pe stejar las martor     Ce-acum ne umbrește     Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește.     Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată,     Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi ... Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său.     De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea,     Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea     Ca-n etern să poată     Cu Armin trăi...     Atuncea deodată Și arfa răspunse că așa va fi.     â€žO, dragilor strune! Sunați... iată, ceasul ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... La sunetul arfei îndată să sosești,     Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești,     Căci de nime frică     Eu atunci ne-având,     Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt...     Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi,     Ș-al meu ... de a te iubi;     Pe stejar las martor     Ce-acum ne umbrește     Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește.     Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată,     Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi ... Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său.     De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea,     Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea     Ca-n etern să poată     Cu Armin trăi...     Atuncea deodată Și arfa răspunse că așa va fi.     â€žO, dragilor strune! Sunați... iată, ceasul ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai sfârșesc. În câșligi ... și neprihănire     Creștea și sporea. Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare ... iadul va fi a ta parte,     Tu însuși ai vrut. Mergi!... au sosit ora, iadul nu-i departe,     Căci urlând aud; Aud că ne cheamă cu glas ca de trăsnet     Și în dinți scârșnind, Clocotind catranul, a bicelor plesnet,     Și obezi călind! Păgânul Doamne, a ta ... pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate,     Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea,     Tot umbre de morți; Ne-ncetat ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... Zapisul cerșut... Vicleanul luându-l, plin de bucurie,     Pieri nevăzut. Și iată om mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai sfârșesc. În câșligi ... și neprihănire     Creștea și sporea. Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare ... iadul va fi a ta parte,     Tu însuși ai vrut. Mergi!... au sosit ora, iadul nu-i departe,     Căci urlând aud; Aud că ne cheamă cu glas ca de trăsnet     Și în dinți scârșnind, Clocotind catranul, a bicelor plesnet,     Și obezi călind! Păgânul Doamne, a ta ... pe gând... Nici că se atinge de cupi spumegate,     Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea,     Tot umbre de morți; Ne-ncetat ...

 

Vasile Alecsandri - Sentinela română

... ghearele mustrării Într-un suflet păcătos, Într-un cuget sângeros!... Sai, române, pe omor, Fă-te fulger răzbitor, Fă-te Dunăre turbată, Fă-te soartă ne-mpăcată, Căci potopul iată-l vine Și-i amar, amar de tine! Vie!... Ca o stâncă naltă Ce din vârf de munte saltă, Tună, se ... vreme, Se aude-un glas ce geme, O jelire-ntristătoare, Un suspin de om ce moare, Sau nechezul dureros Unui cal răsturnat jos, Care cheamă ne-ncetat Pe stăpânu-i jos culcat. Soarele își schimbă locul! Și apune roș ca focul, Întinzând pe cea câmpie O văpseală purpurie Ca un sângeros veșmânt ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

... te doare capul rău, Un doctor îți ia mâna, te pipăie la vână, Și de-i vei da crezare pricina e din sânge. Dacă slăbim, ne zice că sângele-a stătut; La fierbințeală iarăși pe loc îți dă răspuns; Când trup viu înâuntru nu a văzut niciunul ... se scurge într-a lui. Să nu dormim noi noaptea la stele căutând, Ca să aflăm cursul, să le găsim vro pată? Schimbându-ne odihna pe curiozitate, Să știm oare pământul se mișcă ne-ncetat, Sau luminosul soare? Când noi dintr-un ceaslov Putem ști ziua lunii și ceasul când se pișcă! Noi n-avem vro nevoie de-a ... înmulțește și scade cheltuiala; De nu se-ngroașă punga nu vede vrun folos, Ci numai nebunie pentru societăți. La față roșul Luca, ce hojma râgâiește, Ne spune că știința prietenia curmă; Că noi suntem pe lume creați de Dumnezeu, Cu darul cugetării obștește să trăim; Căci ce folos au alții, când ... o călimară, hârtie și condei? Viața este dată spre râs și bucurie; De ce dar să o facem din cât e și mai scurtă? Să ne ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>