Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BINE��E
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1209 pentru BINE��E.
... îl așază Privind împrejur cu pază, Nu cumva să să ivească, Unde vreau ele să nască Peste noapte cu răcoare Micuța privighetoare Glăsuind face mai bine Inimile ce dorm bine, Face somnul greu, mai dulce Face pe toți să să culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ... cu plugul, sapă, Scot spinii de pe răzoare Și fiece delișoare Nu le lasă nelucrate, Ci le umplu de bucate. Cum are locul natura, Așa e sămănătura : Cucuruz, mălai și grîu Ce se coace mai tîrziu. Ceia ce postesc ferbinte Seamănă mazăre, linte, Inul încă nu lipsește Unde locul îi priește ... bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca jarul Să tragă acasă carul, La timp bun să să-nblătească, Și flămînzii să hrănească. Fericit e omul care Așa o viață are Pe el palma îl hrănește Ce mănîncă îi tignește. Are toate, nu-și impută Vremea în har petrecută. Vierii ... loc să descărcase, Între viță îl resfiră La rădăcini îl înșiră Și săpînd împrejur locul Prin el înmulțește focul, Focul, vara și căldura, Care, precum e ...
Vasile Alecsandri - Păunașul codrilor
... Păunaşul codrilor I Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o pruncă ș-un voinic, Puiculiță bălăioară Cu cosița gălbioară, Voinicel tras prin inel, Mult e mândru tinerel! Și-i tot zice voinicul: ,,Cântă-ți, mândro, cântecul Că mi-e drag ca sufletul." ,,Eu, bădiță, l-oi cânta, Dar codrii s-or răsuna Și pe noi ne-a-ntâmpina Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor ... și copilelor,noaptea, pe prispa casei părintești. [3] Lupta era la vechii romani un exercițiu zilnic și o petrecere: lucta . Asemeneala românii de astăzi lupta e un obicei care domnește pretutindeni la munți și lacâmpii. Ea se urmează în deosebite chipuri, cu deosebite numiri: de pildă, luptavoinicească, lupta ciobănească, lupta ursărească ... dreptate (adică fărăpunere de piedică și fără ajutor străin). Cine asistă la aceste lupte ale flăcăilorromâni de la Carpați și de pe malul Dunării, recunoaște bine în ele apucăturileși pauzele gladiatorilor din vechime. [4] Pentru sufletele viteze puterea e
Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)
... confirmă aserțiunea ziarului ieșean. Toată această monstruoasă corespondență este în versuri mai mult sau mai puțin răutăcioase la adresa țaței. Ca să se înțeleagă mai bine aceste răutăți, trebuie să spunem că țața, vechi impiegat la Ministerul Instrucției Publice, prin bugetul cel nou al acestui departament, a fost favorizat ... câteva mostre din acele răutăți la adresa țaței: Precum scânteia licărește De sgândărești o leacă spuza, Orcine-ar sgândări găsește Sub Teleor pe A.C. Cuza * E natura: că te-a redus La gradul de copist, Când copiezi așa exact Ferventule Cuzist. * Ajunul Paștelui!... redus !! Lui Teleor îi crapă buza ... dinastic și nici n-a fost cuzist, că nici nu vrea să știe că a existat vreodată un domn Cuza. — Bine, toate astea sunt frumoase, cum le spui D-ta, dar orișicum pentru cititorii noștri, ar trebui să avem o scuză. — Cine se sCuză se ... meu Teleor, ca a d-sale proprie, originală și inedită o epigramă, pe care d-l Cuza o publicase demult și care s e găsește în toate antologiile didactice. Dar asta n-a fost destul; se vede în adevăr că o nenorocire nu vine niciodată singură; căci ...
... El-Zorab. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul, când îl port Și-l joc în frâu și-l las în trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Și de amar îndelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! Ai mei pierduți sunt, pașă, toți: O, mântuie ... să fac: Dă-mi calul înapoi! Se-ncruntă pașa: Ești nebun? Voiești pe ianiceri să-i pun Să te de-a câinilor? Așa! E calul meu, și n-aștepta De două ori să-ți spun! Al tău? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De ... piept cu Dumnezeu Ai inimă! Tu poți să ai Mai vrednici și mai mândri cai, Dar eu, stăpâne, eu? Întreagă mila ta o cer! Alah e drept și-Alah din cer Va judeca ce-i între noi, Că mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. Și lumea ...
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase" „Răzbunarea lui Anastaseâ€� de Ion Luca Caragiale Acesta e titlul povestirii istorice pe care d. Ciru Oeconomu [1] a publicat-o zilele trecute. O analiză critică amănunțită nu poate încăpea în cadrul ... n spinare în marea cetate romano-creștină, să-și caute și el, ca alți mulți, norocul. Și îl și găsește, ca toți acei ce știu bine să rabde și pot să-ndrăznească mult. Norocul îl ia de mână și-l duce pe cărările sucite, strimte și prăpăstioase, pe care numai el ... așează d-a binele pe muchile cenotafului, prin păreții căruia nu se mai poate auzi îngrozitorul zbucium al smintitului și nefericitului îngropat. Anastase e a doua zi soț al Arianii și împărat al Răsăritului. Povestirea d-lui Ciru Oeconomu, afară de unele mici ezitări și asperități de ...
Alexandru Vlahuță - Tactică...
... pururea în cale, Cu-același aer trist, pierdut? Ce vânt vrăjmaș te-a abătut Și de ai tăi te-a rătăcit? E-atâta-ntunecată jale În tremurul privirii tale, Și pari așa de ostenit!..." Peste viața mea pustie, Zvârlită-n vijelii pe veci, Ce milă te-a ... mai descoși. Pe mine-o nendurată soartă De-a pururea m-a prigonit, Și nimenea nu m-a iubit. E noapte-n juru-mi și pustiu, Și nu știu ce blestem mă poartă Pe-o lume sarbădă și moartă, În care n-am cerut să ... bine Cum s-o aducă din cuvânt... Plecându-și ochii în pământ C-un lung suspin tremurător, El aștepta... O simt cum vine: Un pas e ...
Mihai Eminescu - Atât de fragedă...
... pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăși-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deșert. Ș ...
Vasile Alecsandri - Toma Alimoș
... se uita Și zărea un hoțoman Pe-un cal negru dobrogean, Pe-un cal sprinten voinicesc… Plătea cât un cal domnesc. Hoțomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Manea cel spătos, Cu cojoc mare, mițos, Cu cojoc întors pe dos, Și cu ghioaga nestrungită Numai din topor cioplită. El ... fărtate! Dă-ți mânia după spate, Ca să bem în giumătate. Mane cu stânga lua, Cu dreapta se înarma, Paloșul din sân scotea, Ș-așa bine-l învârtea Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brâului, Deasupra buricului, Unde-i greu voinicului. Toma crunt se ... putea la bătrânețe Cum puteai la tinerețe! Murgul ochii-și aprindea, Necheza și răspundea: — Iată coama, sai pe mine Și de-acum te ține bine, Să-ți arăt la bătrânețe Ce-am plătit la tinerețe! Toma iute-ncăleca, După Mane se lua Și mereu, mereu striga: — Alelei! murguleț mic ... loc să ne-ntâlnim, Două vorbe să grăim, Două vorbe oțelite Cu paloșele grăite! Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine ...
... îi umezi sufletul. Repede se coborî de se așeză pe o tulpină de rozetă. Și cum rămăsese pierdut, răsuflând mireasma îmbătătoare, se gândea: „Nu e floare mai fermecătoare ca rozeta, degeaba! În mireasma ei să mori, și mori fericit.â€� Gândind astfel, privi mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! Mâhnit, își mai schimbă din păreri: „Într-adevăr, îmbătător miros, dar de ce oare firea nu îmbină niciodată toate ... puțin, să se odihnească, dar băgă de seamă că se umpluse de praful galben al florii și se necăji: „Foarte mulțumesc de gazdă, dacă e vorba să ies mânjit!... Și unde mai pui că aici stai ca într-o mănăstire.â€� Se înălță în aer. Se încălzise grozav. „Parcă ... le, disprețuitor, cu vârful aripii, le lăsă în urmă. Ce mai straturi de ochiul-boului ! „Sunt prea din topor, băgă de seamă curtezanul. Ce e floare trebuie să aibă ceva care să o înrudească de aproape cu cerul, cu aerul... sau cu mine.â€� Îngâmfat, se împiedică de o gura ... departe. Din zbor fură o sărutare unei cicori , rătăcită pe acolo cine știe cum. Și cicoarea îi aduse aminte de câmp. „Tot mai frumos ...
... a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat-o la sănătoasa. — Da bine, acolo mă îndemni tu, unde e izvor de urși? — Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. — Și cine mai merge? — Apoi suntem ... Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări ... fiecare la locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie , în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. — Dacă e urs în pădure, îmi zise pristavul , pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi. N-are pe unde cotigi, repetai eu în ... mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. — Da bine
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...
... lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb  se lasă Cu grație pe umerii-mi  privesc În ochii tăi, în fața ta  în gura jună S-ascult uimit la ... duios, Ce-mi spune nu  când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos  Ah, tot amorul meu, copil în raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă! Surâsul tău o rază e de soare, Și ochii tăi sunt stele-n noaptea mea, Și sânul tău de vergină, ninsoare, Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta, Când ... și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi  ce l-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceri înot, Prin ele trece melancolic luna  O gură dă-mi, iubito  și-ncă una! Spre sărutare ... n urmă-a lor langoare Și voluptoasa lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi  E ...