Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE��TE
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1968 pentru PE��TE.
Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...
... Alexandru Vlahuţă - Cum curge vremea... Cum curge vremea... de Alexandru Vlahuță Cum curge vremea și ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuși: Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Când te pierdeam printre păpuși; Când te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata băiat, ori fată? Parcă te văd cum înainte Ne ieși la toți, și-n gât ne sai; Mama-ți tot zice: fii cu minte... Tu parcă altă grijă n-ai ... ușile, ca de furtună, Trosnesc, izbite de părete, Știm că vii tu, cea mai nebună Și mai drăguță dintre fete. Râzând, de toate cele plină Pe mânușiți și pe obraz, Tu umpli casa de lumină, De fericire și de haz... Firește, azi ești domnișoară, Nu ne vorbim ca mai-nainte... Privirea ta mă înfioară ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... încearcă, Și ce războinic îndrăznește Hotarele să ni le șteargă? Rămâi, te rog. Împărătește Ți-oi răsplăti slujirea ta Și-n străluciri necuvântate Cu dragoste te voi scălda; A-mpărăției jumătate Ca să rămâi îți dăruiesc Și negrăit te preamăresc"... Dar Damaschin așa-i răspunde: ,,Stăpâne! ești nespus de darnic, Prin daruri ești vestit oriunde; Dar te silești acum zadarnic Cu darurile să mă ții, Și în deșert îmi zici: ,,rămâi!" Eu nu pot... Alte glasuri sună În sufletu-mi, ce viu ... frați Și toată lumea s-o cuprind! Ca valul apelor spumoase, Însuflețirea-n piept îmi crește; Ca niște vânturi furtunoase, Cântări în suflet îmi stârnește; Pe buze-mi tremură mărirea A tot ce este vrednic, sfânt: Ce fapte oare proslăvirea Cânta-va pe acest pământ? A dorului putere vie Ce ținte pentru cine cere? A cui cânta-voi bucurie? Voi plânge-a cui ... a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... încearcă, Și ce războinic îndrăznește Hotarele să ni le șteargă? Rămâi, te rog. Împărătește Ți-oi răsplăti slujirea ta Și-n străluciri necuvântate Cu dragoste te voi scălda; A-mpărăției jumătate Ca să rămâi îți dăruiesc Și negrăit te preamăresc"... Dar Damaschin așa-i răspunde: ,,Stăpâne! ești nespus de darnic, Prin daruri ești vestit oriunde; Dar te silești acum zadarnic Cu darurile să mă ții, Și în deșert îmi zici: ,,rămâi!" Eu nu pot... Alte glasuri sună În sufletu-mi, ce viu ... frați Și toată lumea s-o cuprind! Ca valul apelor spumoase, Însuflețirea-n piept îmi crește; Ca niște vânturi furtunoase, Cântări în suflet îmi stârnește; Pe buze-mi tremură mărirea A tot ce este vrednic, sfânt: Ce fapte oare proslăvirea Cânta-va pe acest pământ? A dorului putere vie Ce ținte pentru cine cere? A cui cânta-voi bucurie? Voi plânge-a cui ... a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... Vasili Andreievici Jukovski Traducere-adaptare de Constantin Stamati Eroul Daciei, Decebal faimosul, avea o cetate, Scaunul crăiei, Ce umbrea subt dânsa râu limpede foarte. Împrejur, pe dâmburi, Codrii s-îndesa, Florile pe țărmuri În luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe urși, vieri și ciute, Pe domnii pădurii, pe cerbii măreți, De-al cornului țipăt Codrul răsuna, De-al câinilor țâhnet Liniștea pustiei din somn se scula. Iar când în cetate Crai și domni ... stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au ... veșteji; Și mâine crudul tată Va plânge amar Găsindu-mă moartă, Dar ale lui lacrimi vor fi în zadar...â€� Au murit Minvana!!! Deci când pe ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... Vasili Andreievici Jukovski Traducere-adaptare de Constantin Stamati Eroul Daciei, Decebal faimosul, avea o cetate, Scaunul crăiei, Ce umbrea subt dânsa râu limpede foarte. Împrejur, pe dâmburi, Codrii s-îndesa, Florile pe țărmuri În luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe urși, vieri și ciute, Pe domnii pădurii, pe cerbii măreți, De-al cornului țipăt Codrul răsuna, De-al câinilor țâhnet Liniștea pustiei din somn se scula. Iar când în cetate Crai și domni ... stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au ... veșteji; Și mâine crudul tată Va plânge amar Găsindu-mă moartă, Dar ale lui lacrimi vor fi în zadar...â€� Au murit Minvana!!! Deci când pe ...
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. * Că amorul e zădarnic Nu vei ști numaidecât. Ci atunci numai, copile, Când de el te-i fi topit. * Ce-mi scoți ochii cu mândria Și-mi vorbești că o să-mi treacă  Fie omul cât de mândru Tot la ... Ia greșelele-n nimic, Căci prin certele omenimei E ca ramul de finic. * Știu eu dacă ții la mine, Dacă tu nu mă înșeli? Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. * Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei  Oricum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. * Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblânzit. * Limba-n gură ți se ... altă floare. * Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative ... plăcerilor, Cântec de dor Amorțirea durerilor. * Iar cântecul de dor Ți-aduce somn ușor. * Cântecele mai mult aprind Durerile din dragoste Când făr- de veste te cuprind. * Până ieri cu fetele, Astăzi cu nevestele. * Cel ce cântă se dezmiardă și pe
Alexandru Macedonski - Pădurea
... pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă Și nicăieri nu poți mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele potece sub bolțile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalță spre ceruri fruntea lui semeață, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca și ... printre desișul tău cel verde, De rând de-ar fi la-nfățișare, înfățișarea lui și-o pierde, Și ca-ntr-o cadră ce-ar cuprinde pe un păstor al lui Virgil Se-ntipărește o idilă pe chipu-i încă de copil. Îl vezi alăturea cu mieii, pe care blând îi păstorește, Cu pieptul gol, în vânt cu părul ce alba față i-o umbrește, Ca-n vremuri clasice de simplu, dar și ... soarele ce se ridică să cânt cu frunzele ce cântă, Cu paserile modulându-și concertul lor neîntrecut, Cu șoptitoarele izvoare ce-n armonie se frământă Pe patul de-albe pietricele ce le e vecinic așternut. Și cufundat prin al meu suflet în armonie și verdeață, Răpit din visele frumoase ce-n ... cuget s-ar ivi, Să simt și lumea să-nțeleagă că de-are traiul vreo dulceață, E de-a uita că-l porți pe
... Las să văd și cum să leagă Dragostea dar știu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! Că-s subțire! Să mă frângă Cine-i om, cu mâna stângă! Dar așa te place dorul: Subțirea, cu binișorul Când te strânge el, să-ți strângă Tot trupșorul. Brațul drept dacă-l întinde Roată peste brâu te prinde Și te-ntreabă: Dragă, strângu-l? Și tu-l cerți, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine! Hai, e ... că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, să-nchei și testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai să te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată, Gânduri bune. De-ar ști mama! Vai, să știe Ce-i fac azi, mi-ar da ea ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar
... groasă ca o butie, rumenă și voinică, și tot semăna, ca o soră bună, cu celelalte două costelive și pițigăiate. — Domniță, ce mai e pe lumea de pe tărâmul vostru? nici-o ceartă? nici-o ocară? — Domniță, te-aș face praf și fărâme dacă nu m-aș teme că n-aș mai avea pe cine urî! — Domniță, de când v-am părăsit, nu mai e pui de om fericit! Așa ziseră pe rând cele trei surori: Zavistia, Pizma și Prostia. Sora împăratului se simți, o clipă, rea, cum nu mai fusese, cu o mâncărime în vârful limbii ... că dacă stema îl apasă așa de greu, nici nu se mărește, nici se micșorează, ci-l apasă, așa cum atârnă și el de greu pe perina de pe scaunul împărăției. Și spune-i că, neavând copil de parte bărbătească, să cunune pe una din fete cu flăcăul care, zicând din fluier, îi va preface părul în inele de aur, cu flăcăul care se învelește cu cerul și ... porniră din locul lor! În acel vuiet, glasul Înțelepciunii se risipi ca nisipul în luptă cu vijelia. Iar sora împăratului, pierzându-și cumpătul, se repezi pe ușă afară, scăpând cele patru chei, care zornăiră ...
Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult
... Atunci, ce, mamă? — Altceva, mamă. — Ce, mamă? — Nu știu; unsuros, mamă. — Unsuros? — Unsuros ș-alunecos... Și-a scăpat pe gât în jos! Să știi, mamă, c-a fost vreun baboi. — Da, mamă! — Vai de noi! — Haide de te hodinește, puiul mamei! — Haide să mă hodinesc, mama puiului! * ...O lună... — Mi-e greață, mamă. — Baboiul, mamă. ...trei luni... — Crește, mămucă ... a retezat-o. Oaste. Oaste. Oaste — nebiruită, nepilduită, nemiluită. Piotă, liotă, pedestrime, călărime, arcași, trâmbițași, buciumaș i, toboșari, stegari... Din pricina tunului, care pe atunci nu se știa, artilerie de loc nu era. * A descălecat Barlaboi-împărat, pe împărăteasa a sărutat: — Unde-i copila tatei? — Cam bolnăviaoră. — Ce are? — Din mâncare! — Ce-a mâncat ... a leșinat. * Barlaboi, turbat, a urlat: — Care nu e dogar dintre voi să facă din pădure un butoi, să băgăm în el pe fii-mea, pe țigan și pe broscoi, și să le dea drumul pe
... Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie ... văd trăsurile iar cum se opresc la ronduri, unde alți lăutari cîntă. Parcă le văd acuma în plină bătaie de lumină, cu alte haine, ca pe vremea noastră, cu crenoline mari și învoalte, cu mijlocul subțire, cu pălării cu streșine mari pe sub cari scapătă zulufii pînă pe umeri. Toți se cunosc și figurile lor toate parcă-mi sunt cunoscute și mie, și mi-e jale de dînsele, ca de o lume de ... mă singur cu umbra mea în Iașul mohorît al zilelor noastre, în Iașul lepros și vulgar, unde străinii s-au mutat și au pus mîna pe vechile case boierești, ...