Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru Â

 Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 2186 pentru Â.

Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu)

... a rănit. Pe troiene de ninsoare Sângele s-a-mprăștiat Și la razele de soare În flori dulci a înviat. — ,,De-aș avea o fetișoară Cu cosițe gălbiori, Rumenă și albioară Ca cel sânge scurs în flori, Și s-o fac să mă iubească Măcar ... muri!" — ,,De te-i ține de cuvinte, Eu pe fată ți-o voi da!" Zice-ieșind ca din morminte Un om negru în manta. — ,,Dă-mi copila ce-mi lipsește, Într-o zi, apoi să mor!" — ,,Ai cu mine ș-o găsește, Și te-mbată de amor!" Omul negru îl conduce Sub o stâncă-ntr-un palat, Către-o fată albă ... e nuntă mare Preoți, oaspeți sunt chemați, Junii miri de desfătare Și de-amor sunt îmbătați. Dar, minune negândită! Omul negru a sosit. — ,,Iată pofta-ți împlinită! Zise mirelui iubit. Știi tu vorba de-altădată? Iată fata; ești iubit. Eu sunt moartea ne-mpăcată, După vorbă, am sosit ...

 

Eduard M%C3%B6rike - Dunărea

... de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 19 august 1907 Baladă, după Mörike Pe Dunăre ușor plutea O barcă, doi copii în ea, El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la ... băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul ... acum pe ei. Pustie barca se scufundă Și soarele stă să s-ascundă, Iar luna cînd ieși pe deal, Iubiții morți pluteau spre mal, El — de o parte, ea â

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

... țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite ... ce aleargă, cu bonețică albă tivită cu arnici, de gospodină, pe cap, cu cercelușii de mărgean la ureche, strânsă în fusta ei cu picățele, bibilica — picherea — aleargă dintr-un colț într-altul, să puie toate la locul lor. Numai să-i auzi gurița când vreo leneșă se întrece mai mult cu ... Acuma cercetează gardul dacă n-are vreo gaură prin care să se poată strecura lighioanele înăuntrul curții. Când găsește o deschizătură, se oprește și latră, — dă de veste. Aha! Vezi? S-au oprit toate păsările, cu capul întors spre cer. Gâgâlicii de aur au năvălit sub aripile cloștilor, să se ... Și-a strâns mugurul nasului, și-a scos gușa în afară și-l urmărește cu ochii, să sară. Gluguind, parcă-i zice: „Poftim, dacă-ți dă mâna!â ...

 

George Coșbuc - Fresco-ritornele

... fäcut-o numai ca să mintă Și numai ca să-mi faci necazuri mie ! 6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă ... 7 Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată, Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă — De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată ! 8 Îi plac poveștile, încet și la ureche, Și ce-i spui nou ... cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul ! 13 Ușor te nalți, când te-ai deprins să birui greul — Cei răi mă-njură ! Nu știu ei ce știu copiii ? Pe cât smâncești, pe-atât de sus se nalța zmeul   14 Ea râde-n plânsul ... Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie ! 15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute ! 16 ...

 

George Topîrceanu - Expunere de motive

... concurat niciodată la premiile Academiei. Întâi, fiindcă mi-a fost lene... Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene Și nici ca Blaga — futurist... Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob și versul șchiop Și orice premiu divizibil... Al patrulea — sunt mizantrop. Al cincilea, din fudulie... Al șaselea, fiindcă n-am Încredere-n Academie Și nici la cine s-o reclam... Al șaptelea, — mi-a fost rușine... Al optulea, n-aveam nici eu Părere bună despre mine... Al nouălea, îmi vine greu Să mă prezint cu ... la iluștrii mei confrați Din Academia Română, Să zic: "E bun — mi-l premiați?..." Al zecelea, nu pot admite Să fiu învins la handicap — Și când m-ar scoate din sărite Le-aș da, pardon, cu opu-n cap! Al unsprezecelea, — valuta Reduce-o parte din talent. Când mia face azi cât suta, Ori dai un spor echivalent, Ori tragi oblonul la fereastră... Și-al doisprezecelea ...

 

Grigore Alexandrescu - Cîinele și măgarul

... pleoștită, cu coada-ntre picioare, Cîinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare. După îndestul umblet, iată că-l întîlnește         Un măgar, și-l oprește:         â€žUnde te duci? îi zise, Ce rău ți s-a-ntîmplat? Știi, parcă te-a plouat,         Așa stai de mîhnit.â ... slobod s-o spui, M-a silit în sfîrșit să fug, să-l părăsesc, Acum cat alt stăpîn; bun unde să-l găsesc?“ — „Numai d-atît te plîngi? măgarul îl întrebă; Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de față stă. Vino numaidecît la mine să te bagi:         Eu ... să te hrănesc; Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.“ La propunerea sa, cîinele i-a răspuns: „Ascultă-mă să-ți spui: e rău a fi supus La oricare tiran; dar slugă la măgar E mai umilitor, și încă mai ...

 

Grigore Alexandrescu - Castorul și alte lighioane

... cel lin.     Ele dar s-adunară     Și mult se consultară,     Ce fel ar putea face,     Și prin care mijloace     Stavilă ar opune     L-acea înecăciune.     â€žFrați — zise un castor,     Zidar de soiul lui —     Eu asta socotesc,     De mi-eți da ajutor,     Să m-apuc să clădesc   Zid tare de pămînt și apei să-l opui.“     â€” „Bravo! bine-ai gîndit,     Strigară toți pe loc;     Ești patriot vestit     Și mare dobitoc.“     Castorul încîntat,     Făr-a mai zăbovi,     S-apucă de lucrat,     Dar nu fu ajutat,     Și pre rău izbuti,     Căci rîul furios,     De ... așa se prețuiește: Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare, Pentru-al mulțimei bine ș-a țărei apărare, Mișeii o defaimă, daca nu izbutește. (â

 

Grigore Alexandrescu - Corbii și barza

... glas îngrozitor         Să cînte cina lor.         Barza cea simțitoare,         Care pe om iubește         Și-n preajmă-i se nutrește,         Văzîndu-i, de departe         Le strigă: „Cum se poate         Așa nerușinare?   E locul pentru cină? e ora de plăcere,   Pe un pămînt de doliu, în ziua de durere?         Mumele își plîng ... fiii;         Izvorul bogăției,         Cîmpul, e ruinat,         Iar voi vă îndopați,         Și cîntați!“         â€” „D-aceasta ne iertați —         Răspunse deodată,         Ceata întunecată —         Omului cît îi place         Poate fi ruinat,         Dar noi suntem în pace         Și mult ne-am îngrășat.“   Acei ce de a țărei grea soartă profitară, Ce de streini în posturi, în ranguri se-nălțară, Ce prin trădări, basețe, sînt ... o țară         De tot imaginară)   La noi să află oare astfel de muritori?   Dacă aveți de oameni idee așa proastă,   Las răspunderea toată asupra dumneavoastră. (â

 

Henry Wadsworth Longfellow - Excelsior! (Longfellow)

... cuvântul cel străin: Excelsior! Lumini de prin bordeie, rar, Băteau în față-i, și, bizar, Ghețarii-n noapte străluceau, Și straniu buzele-i șopteau: Excelsior! — E un prăpăd în munți acum! — Îl sfătuiește-un moș pe drum — Pârâul e șivoi turbat... El murmură ne-nduplecat: Excelsior! — O, vin', o fată i-a șoptit, La pieptul meu, pribeag trudit! În ochi-albaștri-nlăcrimați Privește-oftând, înalț-un braț: Excelsior! â ... a chemat, Din stele-un glas a răsunat: Excelsior! Și câinele-a descoperit Un pelerin întroienit. Pe pieptul său un steag — drept scut — Cu-acel cuvânt necunoscut: Excelsior! Și tainic mortul surâdea Spre soarele ce răsărea, Și mândru, ca o stea căzând, Căzu din cer un strigăt blând ...

 

Ion Luca Caragiale - Carnet high-life

... Ion Luca Caragiale - Carnet high-life Carnet high-life de Ion Luca Caragiale Un ziar de provincie face darea de seamă a unei „mici serate dansante" din localitate. Reproducem câteva din șirurile și impresiunile confratelui nostru: „Printre valurile legănătoare și dulce ale primului accent de vals am putut distinge: ...Doamna E..., o andaluză absolut inconcurabilă, briliantă și fermecătoare; Doamna C... prea ... cumul!) purta o prea frumoasă toaletă bleu..." Daca domnișoara N... ar fi fost ceea ce se zice în franțuzește, în termeni high-life, cuiul seratei — s-ar fi putut spune că a fost un cui de bleau. „D-șoara N... sublimă ca «gândirea unui împărat poet»; D-șoara D... visătoare și poetică ca o prea frumoasă zi de mai în negru." O zi de mai visătoare în ...

 

Ion Luca Caragiale - Concurs și premiuri academice

... a acordat amicului nostru B. Delavrancea pentru Paraziții. Un spirit sucit, puțin în curent cu cele literare, a zis cu această ocazie: “Iar Paraziții? parcă era vorba să nu se mai premieze academicienii între dânșii!â€� Cu aceeași ocazie ne-a picat și nouă, celor de la Moftul român, dintr-o sorginte pur academică, o donațiune de 250 lei ... generosului donator? Ne-am gândit, am cumpănit și am hotărât: Moftul român publică prin aceasta următorul concurs: Pentru cel mai bun elogiu adus Academiei Române — 120 lei. Pentru cea mai bună satiră în versuri contra Academiei Române - 100 lei. Pentru cel mai bun epigram [sic] în contra Academiei Române â ... luni, 5 aprilie 1893 seara. Comisia examinatoare va fi compusă din trei literați, un doctor și doi membri ai Academiei, unul corespondent și altul activ — cât poate fi de activ un membru al Academiei. Rezultatul concursului va fi publicat în numărul de la 8 sau 11 aprilie. Autorul premiat, daca ... își va declara numele în urmă. Premiul va fi plătit îndată, înainte chiar de publicarea operii premiate. Și acum, la lucru, fii ai muzelor române â

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>