Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CER��I

 Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 1242 pentru CER��I.

Mihai Eminescu - Preot și filosof

... cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege ­ deși nu Dumnezeu ­ Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în ... oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și ... e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? În van cercați a-i drege căci răi rămân de-a valma Și trebuie ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei ­ comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți ...

 

Mihai Eminescu - Preot și filozof

... cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege ­ deși nu Dumnezeu ­ Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în ... oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și ... e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? În van cercați a-i drege căci răi rămân de-a valma Și trebuie ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei ­ comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie

... era să-ți zic pe nume!... Poți să fii cu o femeie, dar de ești un om de lume, Trebuie după aceea, doamnă, ca să-i zici, și eu, Care fac din lume parte, ca un om cu manieră, Pot să sar pe ici, pe colo, câte-un gard din drumul ... pe ulița deșeartă Câțiva nătărăi de frunte se luaseră la ceartă, Atrăgând de la fereastră pe un curios gardist, Care, strâns la cataramă, în mundiru-i de cazarmă, Dup-o lungă sărutare, auzise-n casă larmă... Precum vezi, n-am nici un martor, și e lucru foarte trist!... Lemnele trosneau sub ... parte integrantă din a dragostei poveste Inima este-o enigmă și iubirea un mister, Le urmez, și iată totul: să le înțeleg nu cer! De e scris însă departe unde te-afli-acuma, doamnă, Să uiți nopțile de-aprile pentru nopțile de toamnă Și să râzi de-aceste versuri ...

 

Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă

... taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de ... vântu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De ce mi-a-ntors el foaia Unde-nvățatul zice Că-n lume nu-i

 

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului

... muscalul își cam rupe dinții în el. N-are a face! Barza, care stă pe gânduri de mai multe zile, își țintește ochiu-i roșu asupra aceluia ce-o dezmiardă în răspăr, și iat-o plecată în ținuturile calde, căci ei nu-i place muscalul. Plecarea acestei păsări respectate, puțin cam temută la țară — ea aduce foc în plisc dacă-i strici cuibul — plecare așteptată de ialomițean sau de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în ... fi avut nenorocul de a se fi înțepenit un timp în cine știe ce șanț, fie, în fine, că o ceată de ștrengari i-a urmărit și oprit în drumul lor, ei sosesc cu întârziere, sărmanii. Și-i vezi cum se perindă izolați, rostogolindu-se ca niște cocolașe de omuleți grăbiți. Văzduhul și tot Bărăganul îi privesc: sunt ciulinii singuratici, adică cei mai ... dăsagii și pe mine, care eram cât o ciubotă, în cătunul ăsta, care se oglindește-n Borcea. Poate să vi se pară ciudat, dar așa-i ...

 

Alexandru Vlahuță - Vifor

... Alexandru Vlahuţă - Vifor Vifor de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 20, 10 aprilie 1894 I Dumitru-și mai număr-o dată Cei "doispre'ce lei ș-o bucată", Gîndește, se scarpină-n cap: "Că multe mai sunt și la casă ... cel mai cumplit Încarc, și-ți pornesc unde vrei, Și n-am nici o grijă cu ei. II Pe alte tărîmuri te-ai crede: Nici cer, nici pămînt nu se vede. Vîrtejuri, urlînd, se răpăd Și munți de zăpadă ridică, E ceas de pieire — prăpăd. Și omul îndeamnă mereu, Plăvanii ... zări, ca prin sită, Să-și vadă... nevastă, copii. Văzduhul îi pare de foc... În valuri, zăpada, stîrnită, Ca marea-l îngroapă pe loc. Deasupra-i

 

Gheorghe Asachi - List

... când Orfeos, mărit zeu de armonie, Pe-alăută-ncântătoare țărmul tracic răsuna Și în Ă©stazul simțirei fiare, codrii și părâie Prin virtutea melodiei îmblânzindu-i fermeca, Nu sunase până astăzi în a Istrului câmpie Mai puternic viers de-acela ce produce lira ta, De-unde nevăzutul Demon un ... răpite-n unda sa. De ai trece-n altă lume ca să-nvii pe Euridice, De-ai pluti, nou argonauta, cătră Colhos fabulos, Pe furtuna-i înfrâna-o și pre tartar ai supune. Dar menirea ta-i mai naltă, a ta soartă-i

 

Antim Ivireanul - Dedicație la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită l

... sus devenitului stăpân și domn al întregii Ungrovlahii, domnului Ioan Constantin Basarab voevod, mântuire, viață bună, milă din partea lui Dumnezeu și fericire deplină. Nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu ostașii care i se cuvin (Epistola a V-a lui Synesius) în biserici; adică, nu au lipsit și nici nu vor lipsi vreodată în ... și ai credinței, prin urmare, marele stolnic Constantin Cantacuzino, cel prin pronie cerească foarte cuminte și prea nobil între domni, observând pe unii cuvioși, ce-i drept, și ortodocși cât privește adevărul dar nenumărați și ignoranți, poate chiar modești, care însă se scandalizau de pe urma unor dogme grecești, ca de ... altădată aflat la București, în cursul unei slujbe divine, să răspundă în legătură cu niște chestiuni ca acestea, cu înțelepciunea și cu învățătura, pe care i le-a dăruit Dumnezeu, după canoanele sfinților părinți și după negreșita și infailibila părere a sfintei și catolicei noastre biserici, spre ... și bunătate a lui Dumnezeu, ca să păstreze, să păzească și să oblăduiască divin cinstita strălucire a măriei-tale, sub atotputernica-i ...

 

Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului

... Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat ... sufletul întreg Și zilele lor toate În vicleșug petrec, Pe cei mișei ce nu știu, Nu văd altă nimic: Un Dumnezeu — argintul, Credința li-i câștig. Și lucruri ne-auzite! Afară de văcari Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari, Afar' de schimbătorii De bani, ai căror limbă Deodată cu ...

 

Dimitrie Anghel - Călătorii

... Dimitrie Anghel - Călătorii Călătorii de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 20 apr. 1907 Tăcere-i și mergem cu fața spre lună... S-aud zurgălăii în noapte cum sună, Merg spornic rotașii și-o clipă mă sperii, Văzînd pe de lături ... tot mai rare, mai triste, de-ai spune Că fieștecare din noi își dă seamă Că-n urma trăsurei ceva se distramă, Și-aceea nu-i drumul, ci-i biata viață; Că dulcea mireasmă, prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i

 

Alecu Donici - Tunsul

... ce să căutați Dvoastră prin mahalale? Uitați-vă mai bine la Dâmbovița ce curge prin mijlocul Bucureștilor. Ea nu e lată nici adâncă, și apa-i are asemănare cu zoile, dar are și nisip de aur, și pentru dânsa e compus simtimentalul cântec: Dâmboviță apă dulce ș.c.l. Iar apoi ce este ... nedrepte; pe loc fără mai multă cercetare, în mijlocul pieței, se numără vinovatului vro două sute lovituri. Aga merge mai departe și fieștecare înalță la cer rugi de mulțămire pentru neprelungitoarea și dreapta judecată. Aga nu iese din oraș. El e stâlp de observație a Bucureștilor. Pentru întâmplări de ... mai cerea nici cafe, nici dulceți. Se închidea în cabinetul său și sta pe gânduri nopți întregi. Necontenit da poronci la zapciii și pandurii ce i se înfățoșau cu raporturi, și din zi în zi se făcea mai tăcut și mai serios; în așa stare nu l-a văzut ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>