Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÂND IN CÂND
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 2013 pentru DIN CÂND IN CÂND.
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... de copil ieșind dintr-însul. Stătu puțin de cugetă și, după ce făcu rugăciune, intră în apă și trase cu o prăjină sicriașul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaș ca de vro două luni; îl scoase din sicriu și cum îl luă în brațe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Și, dacă îl luă, văzu că într-însul era ... și, care, de frica părinților, lepădă copilul, îl puse în secriaș și-i dase drumul pe gârlă, lăsându-l în știrea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dară când se gândi că n-are cu ce să-l hrănească îl podidi un plâns de nu se mai putea sfârși. Căzu în genunche și se ... de aur. Fiul pustnicului pândea și când văzu minunea asta chemă numaidecât pe cal. Calul îi zise să se scalde; și el așa făcu. Ieșind din baie, el luă legătura cu hainele, și o porni la sănătoasa călare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul și se ... și zânele îndată se întoarseră acasă. Daca văzură că argatul lipsește și hainele nu sunt la locul lor, se luară după dânsul; și-l urmăriră ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele pădurilor, și așa de bun era el la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau și îi lingeau picioarele când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile, ducându-le el la marginea râului, ce curgea prin pădurea aceea, ca să se spele, văzu un sicrinel, încheiat și smolit bine, că vine ... pustnicul să-l crească, dară nevoia era cu ce să-l hrănească. Atunci plecându-și genunchii se rugă Domnului cu căldură, și îndată răsări ca din pământ din iarbă verde un smochin mare, cu roadele, unele în mugur, altele în floare, altele în pârg, iară altele coapte și numai bune de mâncat. Dete ... lume și ale lumii, copilul ascultând și băgând la cap tot ce-l învăța tată-său cel dat lui de sus. Trecu așa câțiva ani. Când, într-una din zile bătrânul spuse fiului său că o să se ducă la Dumnezeu. - Să nu te sperii, dragul meu, că are să vie un leu groaznic ... împărătesc. Dacă se întoarse acasă la dânsul, spuse calului cele ce află, și-l întrebă, că nu e chip a scoate pe fată din ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... hotărâse să ridice mănăstirea Putna, în aducere aminte a două campanii slăvite ce făcuse în Ardeal și în Bugeag, pe care-l smulsese din mâinile turcilor; această mănăstire fu asemene menită să slujească de lăcaș rămășițelor muritoare ale eroului. Când, dar, veni vremea ca să se aleagă locul unde era să se înalțe această frumoasă zidire, Ștefan cel Mare se sui pe vârful unui munte ... se făcu o bisericuță de lemn, care, risipindu-se, în locul ei se așeză un stâlp de piatră spre aducere aminte. Săgeata al doelui copil din casă căzând într-o întindere mai dreaptă, la locul acela tocmai se ridică clopotnița cea mare, în care până astăzi sunt cinci clopote din deosebite timpuri. Pe urmă, a luat și vătavul arma, și acolo unde i-a lovit aruncătura se așeză poarta mănăstirii. În ... să împodobească cât se putea mai mult această mănăstire, în care, cum am zis, vroia să fie îngropat. Spre aceasta, el întrebuință o mare parte din bogățiile ce câștigase de la dușmanii, iar nu de la locuitorii țării sale. "Pre dinnuntrul și pe din ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... bani!... Ba palianuri, ba consulturi, ba doftoru Draci, ba acu cică să iau apă de Vacs... — De Vals, mamă, o îndreptă fiu-său. Pe când vorbeau astfel, ușa se deschise de la un iatac din fund, și de sub perdelele albe de țară se ivi un chip rotund de fată, care, dând de obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu ... pension, și dete năvală să iasă pe cealaltă ușă. Coana Sofița o opri. — Tinco! Da' nu saluți lumea? Unde te duci? Fata se opri din nou, nehotărâtă. Obrazul mame-sii luase expresia obișnuită de nemulțumire și descurajare, când i se întâmpla câteodată să se supere, iar conu Dinu se rușinase cu desăvârșire de stângăcia ei. — Sărută mâna coanei Profirițe, zise mamă-sa ... o răsăritură de observație copilărească cum le făcuse: bunăoară că pe atunci ploua mai des și mai la vreme. Șezu jos și fuma mai departe din țigara stinsă, sărind cu mintea la nepotu-său Damian, care nu mai venea din străinătate, la soră-sa Diamandula, mama lui Damian, care trăia numai prin puterea imaginei fiului său, la una și la alta, până ce un pisic ... ...
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... va vedea încotrova vreo zară de foc, ca să se ducă să ceară măcar un cărbune; dară nu se văzu nicăiri ceea ce căuta ea. Când, tocmai când era să se dea jos, zări spre răsărit abia licărind o mititică vâlvotaie; se coborî de pe acoperiș și o luă într-acolo. Se duse ... și mai frumoasă ce văzu. Sânta Vinere îi zise: - Deoarece ți-ai ales astă ladă, ia-o; dară să nu o deschizi până acasă; și când o vei deschide, să fii numai cu mumă-ta singură în casă, ca să nu vază nimeni ce e într-însa. Fata luă lada și ... mai putea răbda de foame. Pe la puț trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la grădină, îi lăsa gura apă și nu putu nici să se umbrească puțin de arșița soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală și ... fie-sa să iasă afară. Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieși d-acolo? balauri, șerpi, și câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când ...
Gheorghe Asachi - Iepurile și broasca țăstoască
... Încât pus-au rămășag Ș-au ales de țântă un fag. Iepurile, care crede Că puterea-n călcăi șede, I-au zis: Ți-ai ieșit din minte, Soro, pas tu înainte! De-oi purcede la asalt Sunt la țântă într-un salt. Văzând țânta apropietă Și țăstoasa-ngreoietă, Iepurele, după un ... popas, Înainte face doi Și atâția pași napoi. Mai zburda, Adulmeca, Tot la umbra lui visa, [1] Își bătea de broască gioc Că încet pășea din loc. Când din a lui fantazie Iepurele s-au trezit, Nenea broască cea târzie, Neabătută-n calea sa, Pe încet, dar tot urma, Ș-agiungând întăi ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... Se întâmplă, câteodată, și mai altfel de cum gândești. Nici lene, nici prostie, nici răutate să nu fie la mijloc, și totuși sare omului țâfna din senin, din iarbă verde. Ba că s-a gândit la cutare lucru când a zis cutare cuvânt; ba că a tras cu coada ochiului când se uita la mine; ba că îi dau din toată inima și-mi răspunde: "Aș, la ce te mai superi!" Și pe-așa povârniș, până nu s-o izbi omul de vale, nu se ... — Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici adică să nu fie nici o potriveală? Ce, dumitale ți-ar părea rău ca să facem din două curți una, din două mese una mai mare, și lighioile noastre, toate la un cârd, să aibă și stăpână ca să le răsfețe, și stăpân să le poruncească ... intră în casă. — Vezi d-ta, aici ai vorbit cu păcat, că Irina mea numai leneșă nu este. — Se prea poate; da' eu, când eram ca dânsa, mă învârteam într-un călcâi; nici un lucru nu se clintea din ...
... i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori. Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește Ca un ochi roș de balaur care ... tabără de care sau un rond de tricolici? [1] Către munți prin întuneric un lung bucium se aude. El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau Și la lupte sângeroase pe români îi deșteptau. Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare! Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare, Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc, Holbând ochii cu țintire la ...
Grigore Alexandrescu - Mănăstirea Dintr-un Lemn
... arătă, porun- cindu-i să facă biserică în locul unde a fost copacul; ducându-se la acel loc, găsi iarăși icoana ce dispăruse din biserică. Atunci, ajutat de tovarășii săi, ciobanul făcu o bisericuță de lemn, ce se vede încă pe deal din susul mănăstirii; pe rădăcina stejarului este zidit oltarul, și multe minuni s-au făcut atunci de către icoana aceea. Mai în jos de biserica de ... părinții lor sa îmbrățișeze această viață! Oare pentru greșelile ce pot face și păcatele în care pot cădea, cine trebuie să răspunză, ele sau părinții? Când în ochii acoperiți de vălul fecioriei arde focul dorințelor, când sub rasa călugărească bate o inimă fierbinte, oare sînt ele de osândit dacă, în loc de rugăciuni sfinte, de cugetări cerești, duc la altar suspinuri ... femeile care dezgustate de lume și de nenorociri își aleg azilul acesta ca liman de scăpare, sau acelea ce au o aplecare hotărâtă pentru viața din mănăstiri, nimic mai bun ; pentru aceea s-au înzestrat de fondatorii lor cu dări și venituri; dar ca un tată, spre a-și ... ...
... crește, bujor și ghiocel, Și uite-o cum se-ncearcă să steie copăcel Și bâlbâie și cade, dar râde și se scoală. Ce veselă-i când vine să-și puie capu-n poală La mamă-sa și-ndrugă cuvinte de-ale ei. Și crește ca din apă, n-o vezi înaltă ce-i? Cât masa e de naltă, și-ajunge la zăvor Și singură-și deschide, când iese-n foișor. O vede-n gând și râde și tremură nevasta O, Doamne, tu ești mare, și dulce-i viața asta! Dar a ... privea, Căci își pierduse capul și nu-și mai pricepea Cărările; în fața bărbatului, pierdută Privea într-altă parte, el mut și dânsa mută. Iar când el zise-n urmă: E moartă? Ca din drum Un om grăbit, ea silnic răspunse: D-apoi cum? Se-ntoarse-apoi cu spaimă, izbită ca din mână; Ardea de-ntunecată privirea ei păgână Și buzele-i jucară de-un tremur fioros. Văzuse cruci și facle și chipul lui Christos, El azi ... Cu mine și cu tine, că toți suntem ai lui: Iar dacă plângi el tace; sub pază-i de te pui, El tace; și durerea ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... scriitor, celebru sau obscur, să nu împrumute de la el o idee sau o formă. MoliÄ�re, Goethe, Voltaire, Schiller, Lessing, Shakespeare și toți scriitorii din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea au cules flori din Martial ca din grădina lor. E cert că romanii liberi n-au avut nici un epigramist de seamă. Perfecțiunea acestui gen pare că aparține acelei civilizații foarte înaintate ... și transformând-o într-o armă ascuțită de polemică și duel. Epigrama, totuși, de-a lungul veacurilor, a mai păstrat ceva din caracterul primordial al inscripției. Când vezi un monument, te întrebi, cu ce scop e ridicat și de cine? Inscripția monumentului îți răspunde. Tot astfel o bună epigramă are două părți ... de eroi. Ea este de asemeni elegia care plânge pe ruinele trecutului și înlocuiește cu succes elocința, critica și morala. Trebuie să recunoaștem că, pe când vechile forme literare tind să dispară, înghițite de noua sensibilitate ieșită din ciocnirea războiului cu ideologia dezamăgită a unei tinerimi nesatisfăcute, jurnalismul prinde aripi noi și se impune printr-o cultură modernă, prin îndrăzneală, talent ... ...