Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR TREBUI
Rezultatele 571 - 580 din aproximativ 736 pentru AR TREBUI.
Miron Costin - De neamul moldovenilor
... UrĂ©chie vornicul scrie și el: 45 de ani la domniile cĂ©le dintăi, nici o scrisoare nu să afla de lucrurile lor, ce s-ar fi lucratÅ și nici streinii n-au știut nimica de dânșii, pănă la Alixandru-vodă cel Mare și Bun. DĂ©cii au început istoricii leșăști ... a cărora trăiescÅ și acum scrisorile în lume și vor trăi în vĂ©ci. Și așa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână și din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintĂ©lile istoricilor. Pre dânșii am urmat, care ...
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... la orice literă a alfabetului, în zadar, numele ei a rămas uitat. Prima lui idee a fost că poate ar fi fost lovit de-o afazie parțială, c-a uitat o literă din alfabet, a doua că în vasele craniului ar ... alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atît de adânc și cu atâta nespusă fericire și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de zeci de ani... Dar lui însuși purtarea aceasta nu-i părea deloc ciudată. Trupul cel dulce și alb ca zăpada a ... de-a i-l arăta cu atâta libertate. Ea se uită în oglindă, apoi se uită lung și visător la dânsul, ca și când ar fi fixat un punct în părete, și-i zise: — Haide vino, vino de dormi lângă mine! O candelă cu lumină trandafirie răspândea raze slabe ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... compartimentului, tușind cineva tare și scurt de trei ori, așa că fără voie mă ridic și mă uit ca la un semnal ce mi s-ar da după-nvoială. O doamnă în vârstă o văz bine la lumina lămpii din coridorul vagonului; ea a tușit. E un fel de ... gros care acuma și-a găsit pernița și s-a culcat, ghemuit pe jumătatea banchetei, cu fața la perete cum s-ar zice, adică cu spatele spre bancheta din față este un om nu tocma bătrân, între cinzeci și șaizeci de ani; pare că e foarte obosit ... nu vii la loc? șoptește doamna. — Mai stai un minut, soro, zice cocoana, că nu mori! Uite e și omul ăsta străin. — Fir-ar al dracului! Dracul l-a mai adus și p-asta! — Taci, soro! dacă aude și-nțelege românește! Și zicând acestea, cocoana vine ...
... de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar
Mihai Eminescu - Scrisoarea II
... de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar
Ion Luca Caragiale - Lună de miere
... compartimentului, tușind cineva tare și scurt de trei ori, așa că fără voie mă ridic și mă uit ca la un semnal ce mi s-ar da după-nvoială. O doamnă în vârstă — o văz bine la lumina lămpii din coridorul vagonului; ea a tușit. E un fel ... — care acuma și-a găsit pernița și s-a culcat, ghemuit pe jumătatea banchetei, cu fața la perete cum s-ar zice, adică cu spatele spre bancheta din față — este un om nu tocma bătrân, între cinzeci și șaizeci de ani; pare că e foarte ... la loc? șoptește doamna. — Mai stăi un minut, soro — zice cocoana — că nu mori! Uite e și omul ăsta străin. — Fir-ar al dracului! Dracul l-a mai adus si p-ăsta! — Taci, soro! dacă aude și-nțelege românește! Și zicând acestea, cocoana vine ...
... un ban nici pe logofeții mari, nici pe hatmanul divanului, nici pe marii vornici. Locul lui e până întratâta de însemnător, încât dacă soarta m-ar fi întrebat când m-am născut, ce doresc eu să fiu pe pământ, îi ziceam: nimic altă decât agă de București! Aga are până la ...
... urmez și totuși din suflet te urăsc". El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu ochii, deși murea de spaimă... Și cum stau mână-n mână... tresar, tot ... Brigbel. Și ca să înțeleagă nainte-i ce se-ntâmplă Nebunu-și trece mâna la ochi, apoi la tâmplă, Se uită turbur, pare că și-ar aduce aminte De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte. Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă, El noaptea cea eternă din evii-i ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... o oglindă. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile învălite în codru. Câteva stânci curioase își mai ridică, din desișul verde, capetele pleșuve, ca și cum ar vrea să mai privească o dată la potopul acesta călător, căruia nimic nu i-a putut sta împotrivă. TURNU-SEVERIN De la Vârciorova ... subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată ... ndoaie-n formă de potcoavă în țărmul românesc. În fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, în care un război între ruși și turci, spun localnicii, ar fi lăsat corbilor de mâncare leșuri pentru trei ani de zile. * Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul stâng, căsuțe albe se ivesc dintre ... casele fug, se șterg ca niște năluci în urma noastră. Farmecul nopții se-ntinde ș-astâmpără toate zgomotele pământului. Malurile s-apropie, ca și cum ar vrea să-și șoptească ceva. Pe marmura vânăt-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se pregătesc să treacă din ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... Doamne! Două chipuri, două drumuri sânt... Amândouă rele pentru-acest pământ... Unul este lupta, pierdere făloasă; Celalt este pacea, viață rușinoasă! Însă pentru mine, d-ar fi să doresc, Aș alege chipul cel mai vitejesc, Căci mai dulce-mi pare moartea cu mărire Decât cu rușine trista viețuire!" — ,,Ale tale ... mâna voastră nu s-a veștejit, Inimile-n lacrimi nu vi s-au topit! Nu! Căci peste toate mintea omenească În faptele noastre trebui să domnească! Dar sub vorba mintei, mândre domnitor, Oamenii îmbracă slăbiciuinea lor! Doamne! Voi, mai-marii capi ai țării noastre! Căutați în fundul inimilor voastre ... căpitanii, nobilă junime. Nu sunt de părerea sfatului domnesc Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să spele pata ce-ar pica pe țară. La lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de ...
Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan
... de patriotism ca să o dobândească. Lumea zice că, când s-a pus în această pâinișoară și s-a dus acasă, ar fi intrat cu un aer foarte greu și îngâmfat și semăna, povestea ăluia, că ar fi zis: "Bucură-te, poartă, bucură-te, scară, bucură-te, ușă!" ș.c.l.; noi însă nu credem. Coconița dumisale acum a luat un aer ... Înfruntă, strigă, ba încă (după limba dumnealui) și ocăraște , când nu e vremea nici de înfruntat, nici de strigat și când bieții oameni nu s-ar lăsa una cu capul (cu iertăciune) să-i ocărască. Coconul Drăgan zice că știe și carte: nemțește, franțuzește, păsărește, afară de românește, pentru că, când ... nu știm acum ce soarte așteaptă pe bietul copil neîncercat cu slujba. Multe istorii de astea mai are coconul Drăgan. Colecția anecdotelor și năbădăilor sale ar forma câteva volume foarte nostime, întocmai ca dumnealui; pentru că și dumnealui e nostim. În numerele viitoare vom da câteva anecdote; și suntem gata a ...