Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GURA

 Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1018 pentru GURA.

Mihai Eminescu - Junii corupți

... curajul în vinure vărsate, În sticle sfărîmate, hurii nerușinate         Ce chiuie-n orgii? Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflînd din gură boala vieții ce-ați urmat-o,         Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă ...

 

Mihai Eminescu - La Quadrat

... om, dorința cărui e pe biliard să șază,        Să doarmă pe biliard. Adeseori în noapte văd umbra lui fatală, În mână cu o halbă, în gură c-un cârnat, În buzunări cu chifle și subsuori o oală        Și râde... până-i beat. Visarea sa un șnițel, gândirea sa o bere, Să ...

 

Mihai Eminescu - La arme (Eminescu)

... mâne Strămutăm falcile din loc, Și limba ta muiată-n ură Ți-om smulge-o, câne tu, din gât, Ți-om băga pumnul nostru-n gură Căci, câne, te iubim atât. Și brațul nostru-o să vă farme Și robi veți fi, măriți stăpâni, La arme, la arme, La arme, frați ...

 

Mihai Eminescu - Legenda cântărețului

Mihai Eminescu - Legenda cântăreţului Legenda cântărețului de Mihai Eminescu De mult, de mult a fost un Împărat în țara depărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune[coa]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un paria cântăreț, care o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crengi în lumina de lună -era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, ăca dou[] picături de întuneric topit. Ea-l iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș []întunecat de oliv și laur, suspenda luna ca o pavăză de aur, el sta-ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire ...

 

Mihai Eminescu - Lumineze stelele

... eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură

 

Mihai Eminescu - Mândro, mândro

... roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură

 

Mihai Eminescu - Mănușa

... și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă răsună orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură, Ce-i promite că norocu-i e aproape. ­ Dar mănușa el în față i-o aruncă: ,,Doamna ...

 

Mihai Eminescu - Mănușa (după Fr. Schiller)

... și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă răsună orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură, Ce-i promite că norocu-i e aproape. ­ Dar mănușa el în față i-o aruncă: ,,Doamna ...

 

Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire

... un băiat Ce-n haine de femeie șiret s-a îmbrăcat. Și Dumnezeu te știe... Tu ai un sân frumos, Tu ai o gură plină și roșă voluptoasă; Și părul tău cel negru în unde de-abanos Ajunge pân- la șale în unde luminoase; Și vorba ta e vie ...

 

Mihai Eminescu - Melancolie (Eminescu)

... Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost ...

 

Mihai Eminescu - Mitologicale

... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și ­ proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe, venind cu luleaua în gură... Soarele-a apus, iar luna, o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasă Urmele ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>