Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE ACOLO

 Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 922 pentru PE ACOLO.

Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)

... Ce gălăgie este acolo?... — Unde, draga mea?... răspunse hatmanul tresărind. Atunci, cu alba-i mână, ea arătă, de la fereastra unde se găseau amândoi, pe cei doisprezece ciraci care prânzeau și cinsteau, spre a-și întări picioarele pentru vânătoarea ce se pregătea. — Tovarășii mei se pregătesc de ... de mâncare, și căzu într-o adâncă melancolie. Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mergeau tocmai bine. El făcuse datorii, și lăzile sale, pe care familia Smereanu le crezuse nesecate, ajunseră la fund. Ce-mi mai rămâne de făcut? se întrebă hatmanul pe sine. Dacă m-aș ucide!... Aceasta era o idee ca toate ideile. Iată-l, deci, că ia un cuțit de vânat dintr-un dulap; îl ... în odaia cea boltită de lângă paraclis. O slugă îndeplini porunca cu grăbire, și, după câteva minute, Baltag intră în odaia cea boltită, se așeză pe un jilț dinaintea focului ce împrăștia în casă o lumină galbenă, și se rezămă cu cotul pe-o masă pe care erau așezate ciubucul și garafa cu vin. — Aprinde lumânarea, zise Baltag. — Mai aveți ceva să porunciți? întrebă sluga. — Să mă lași ... ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

... Cu cozile late Lăsate pe spate. Ei te-or auzi Și s-or repezi, Și amar de tine Și amar de mine!" ,,Hai, murgule, hai Pe coastă de plai, Lasă colnicul Ș-apucă drumul Că ești cu Mihul! Lasă-n urmă-ți teamă, Că te iau pe seama Istor brațe groase, Groase și vânoase, Istuia piept lat, Lat ș-înfășurat, Istui păloșel Cu buza de-otel. Unguru-i fălos, [8] Nu-i ... războaielor începutul luptei, ceea ce numesc francezii escarmouches d'avant garde . Oștile aveau hărăți sau hărțași care făceau atacul dintâi pentru ca să-l silească pe dușman a-și dezveli puterile. Oamenii însărcinați cu harța erau aleși printre cei mai îndrăzneți și mai iubitori de luptă, de-acolo vine cuvântul hărțăgos pentru ca să exprime un om gata de ceartă. În balada lui Mihnea-vodă și Radul Calomfirescu se vede că harța era ... doi voinicei Puișori de zmei. Alții schimbă compararea și spun: Ca doi negri tauri Și ca doi balauri. ↑ Cântărețul care la începutul baladei numea pe Mihu vătăjel de lotru , cânta în locul versurilor de mai sus pe ...

 

Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară

... A. Pencovici — voiește și vei putea! — o vrea și o are! Oficiosul se folosește de ocazia Probarului și, vrând să-l vedem și pe dânsul ce poate în litere, ne face o dare de seamă despre lucrarea literară a directorului Oficialului. Naționalul — după ce reproduce prefața ... traducător e nu numai rar, dar și unic, este în prefață, în care explică cum i-a venit inspirația să facă admirabila traducere. Acolo junele literat este în adevăr candid: admirabilul traducător nu vrea să facă câtuși de puțin răspunzător pe autorul original de traducție. D-sa — închipuiți-vă — ar putea arunca răspunderea, în parte, dacă nu chiar în totul, asupra șefului de atelier ... răspunderea traducerii sale asupra nimănui. Și asta este nobil, este mare, este frumos din partea d-sale! Eu niciodată n-o să pot admira îndeajuns pe

 

Panait Cerna - Părâul și floarea

... vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ți line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în suflet foc și visuri Și mă lăsai cu umede pleoape. Și mă plecam robită dezmierdării ... crudă, ce-a pornit de la o floare? Fugi nebun părâul; dar cu dânsul Se șterse și a cerului icoană Și-acolo unde-și legănase plânsul, Adânc brăzdată-i glia, ca o rană… Pe țărm pustiu jelește-acum o floare: "O, Doamne, unde mi-e pribeagul oare? Hrăniți-l, norilor, cu răpezi ploi! Cu glas de neodihnă să se ...

 

Urmuz - După furtună (Urmuz)

... puțin, apoi emoționat pînă la lacrimi și cuprins de fiorii pocăinței, renunță el pentru totdeauna la orice planuri de răzbunare și, după ce sărută găina pe frunte și o puse la păstrare în loc sigur, se apucă de mătură toate chiliile și le frecă scîndurile cu moloz. După aceea își numără ... “Ce splendoare! Ce măreție!â€� exclama el în extaz în fața naturii, tușind uneori semnificativ și sărind din cracă în cracă, în vreme ce, pe sub ascuns, avea grijă să dea regulat drumul în văzduh unor muște cărora le introducea sub coadă lungi fîșii de hîrtie velină… Fericirea nu-i ... și rumegătură de lemn. El rămase însă indiferent și rece la toate aceste ademeniri, mulțumindu-se să scoată pur și simplu actul său de pauperitate, pe care întîmplarea făcuse să îl aibă în acea zi la sine și care, printre alte scutiri și avantagii, îi conferea dreptul de a sta ... bunăvoie în lacul mocirlos și infect din vecinătate, unde înotă iepurește timp de aproape o oră; după care comisiunea fiscală, umilită și rușinată, o rupse pe loc la fugă, răspîndind pretutindeni, prin sate și orașe, prin munți și prin cîmpii, un miros pestilențial fiscal. El însuși, îndurerat și decepționat de pe ...

 

Ion Luca Caragiale - În Nirvana

... a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ți-ar face plăcere să-l cunoști. Și-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte și la grajd — culcat în fîn și citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărți nemțești. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu ... amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am așteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoșani, l-a regăsit pe excentricul fugar și, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, și d-acolo l-a trimis la Viena. Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...â€� Eminescu își ... în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i și a dat un examen care l-a făcut pe ...

 

Ion Luca Caragiale - O conferință

... am zis: — Pe urmă, firește, ne mai trebuiesc mintea și puterea care, din toate celea risipite-n lume, să ne pregătească materialele... — Și pe urmă? — Pe urmă... pe urmă, ne trebuie neapărat meșterul cizmar, amicul nostru Florian, care din toate, cu dibăcie, să ne facă o pereche de ghete elegante. Și zicând acestea ... destul! am înțeles! să trăiești! ești mântuitorul meu, daca pot pentru ca să mă exprim astfel. Foarte calm, la 2 d.a., mă-nființez la S.P.M.D.R. Acolo, damele din comitet, cu viceprezidenta în frunte, mă primesc foarte amabil. Sala este arhiplină. Mă sui la tribună, pe o estradă, cu spatele la un perete pe care sunt reprezentate cele nouă Muze în pitoreștile costume naționale românești. Daca știam mai dinainte, veneam și eu în costum de ciobănaș doinaș, cu trei ... a vrut creatorul, în natură, noi, grație geniului nostru, să ajungem, după nevoia și intenția noastră, să obținem... (Aplauze asurzitoare. Oratorul se oprește, se șterge pe frunte și așteaptă, zâmbind, ca ovațiile să se potolească. Ovațiile se potolesc.) ... În fine, ca să-ncheiem, doamnele mele, voi răspunde încă o dată scurt ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Versuri

... să poarte disprețul tuturor. Ascultă-mă și crede: de vei simți vrodată Că pieptul tău nutrește scânteia cea sacrată, Să știi că mizerabil vei trece pe pământ; În timpurile noastre, decât să cânți, mai bine De pietre sparge-ți lira ș-apoi sufocă-n tine Fugoasa-ți inspirare și-al tău ... ideea funestă pentru care S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdoți; Obiectul ei să fie, desigur, omenirea, Iar scopul, abrutirea, mizeria, tâmpirea! — Acolo sacerdoții cu toți vor aținti. — Ideea ta pământul în lung și-n lat să-ncingă, Prin vorbă sau prin spadă, cu-ncetul ea s ... rapsode!... Și te numea Poetul, Căci între toți mortaliitu posedai secretul Cum se-nstrunează lira, cum trebui a cânta. Erai bătrân, dar mândru; pe fruntea ta senină Lucea-n splendoarea toată scânteia cea divină Ce zeii, spre-a lor fală, voiseră să-ți dea. Umblai după-ntâmplare ... astăzi, și, de mai poți, te-nspiră, Te-ncearcă să mai farmeci mulțimea cu-a ta liră Și cu scânteia sacră ce-aveai pe fruntea ta Dac-ai trăi, desigur, ți-ai renega și muza, Și geniul, și lira, și mută ți-ar fi buza; Mânia lui Achile mă ...

 

Ion Luca Caragiale - Antologie...

... câte, felurite, mi-a fost dat să văd... De la soață pe ale soțului, de la părinți pe ale copiilor, de la soacră pe ale ginerelui, de la stăpâne pe ale slujnicelor — ori, viceversa; unele cumpărate, altele dăruite, altele subtilizate; în fine — de unde, cum, cu ce răbdare, cu câte sacrificii le-a ... obrazul cuiva când îl întâlnești ziua-n amiaza mare față în față-n lume; noaptea însă, după spartul luminațiilor, pân îmbulzeală, poți să-l murdărești pe la spate de sus până jos... Va bănui aproape sigur pe cine l-a murdărit: atât mai bine! te știe fără a-ți putea cere socoteală... Și mai ales sexul slab, mai ... dv., ca mamă devotată, înainte de a face pasul fatal, să avizați cu perspicacitate. (iscălit) Un bun tată de familie. * (De aceeași mână, pe același fel de hârtie și cu aceeași cerneală; cu aceeași dată pe stampila poștei.) Tânărule, ești în vârsta frumoasă a iluziunilor, când inima se deschide ca o floare cu toată sinceritatea... Onest, activ, fără nici ... tânăr luminat, înainte de a face pasul fatal, să avizezi cu perspicacitate. (iscălit) Un binevoitor matur. * Stimate domnule, d-ta muncești la țară

 

Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate

... lunii cade dulce și viclean pe o suprafață de impresii atât de pașnică, încât nici nu visează că ar putea fi tulburată. Un surâs brusc pe o figură de om ce părea a privi lumea fără gânduri... Iar peste vremuri, istoricii literaturii vor consemna, cu interes respectuos, o faptă ... în lucrarea unui virtuoz: tema e luna e mare ca o pată roșie, e pată de sânge, uriașă boabă de mărgean, o hârcă de mort pe o pernă de catifea aurie, luna e un solz de pește, luna e pe smaraldul cerului ca un arc fără săgeată, de culoarea cuprului odată argintat..., luna nouă: braț de liră sfărâmată, un parantez deschis în infinit. Lipsa lunii ... Cu noaptea în cap, fără să mai ia nimic în gură, / Gata de drum cu o înjurătură, / Moșul alb mână oile satului la păscut / Nu pe drumul sur spre oraș pierdut, / Ci pe miriști țepoase, din care sar prepelițe grase, / Și prin arături în care urme de coceni sunt rămase, / Floarea tutunului roză rămâne în urmă, / Fluierul tremură ... Pătrunde prin saci și se scurge pe ...

 

Alexei Mateevici - Basarabenilor

... de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Și din nădejdi și zbuciumări, Din năzuinți și frământări El trebui facla să-și aprindă Și-n el pe toți să vă cuprindă. Și-n țara voastră va purcede Pe drum de spini și chinuire Cu gloata celor cari l-or crede; Și duh aprins de înnoire Va duce-n propovăduire. El jalea vechilor câmpii ... toți veți fi un gând ș-un nume Și înfrățiți veți făuri Un viitor mai bun în lume, Iar el va ști să vă îndrume Acolo, unde va zări C-a voastră stea va răsări. Dar știți: de nu veți ridica De printre voi pe-acest proroc, În voi viața va seca, Zadarnic soarta veți ruga, Căci scoși veți fi atunci din joc Și-ți rămânea fără noroc. Mărășești, 10 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>