Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL MEU
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 996 pentru AL MEU.
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pân- la grădina ei cu flori italici. Și iată vălul meu ți-l dau  pe față Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de gheață, Ca nu cumva să se topească iute De a ... slabe. Cu ochi pe jumătate-nchiși surâde:  Deși privirea-mi pe cei vii ucide, Te uită lung la mine, tu, ce mort ești, Pân-al tău suflet ochii va deschide. L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, Dar să te stingi nu este voia sorții, Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă ... Și noi minuni uimiții ochi văzură, Căci înaintea mea stai vrăjitoare Și basmu-asculți cu zâmbetul pe gură. * Ș-atuncea pier anticele portale. În jurul meu iluminate sale Și-n loc de morți ființe vii, ce vesel, Cu hohot râd  serbează bacanale. Unde-s acum fantasticele șeme Prin care luna ... amorul, cu beții, cu gluma? ,,Ba nu  răspunse-atunci Șeherezade  Nu, nu îi vezi așa precum se cade; VÄ�ața lor un vis al ...
Alexandru Vlahuță - Cu-a ta mînă...
... 5, 1 august 1880 Cu-a ta mînă, înger dulce, Cînd eram mîhnit, străin, Șters-ai ochii mei de lacrimi, Stins-ai greul meu suspin. Să ai parte-n veci de bine, Tu l-al
Veronica Micle - Lacrime și lacrime
... l, p. 30 Încetează de-a mai plânge Inimă făr' de noroc Căci prin lacrime de sânge Nu s-alină, nu se stinge Al durerii mele foc. Foc ce arde în tăcere Și-i ascuns în pieptul meu, Unde jalnica durere Picurând amara fiere Așezat-a jugul greu. Ah! și-ți adă tu aminte C-acest chin de foc nestins Prin ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... crede, totuși, că, deși îți vin acum cam ca fuiorul popii, ele purced dintr-o afectuoasă pornire a celui care de mult este al tău prieten, București, 7 mai 1874 Difficiles nugae I SĂ MĂ ÎNCURC OARE ȘI EU ÎN CALEA VÂNĂTORILOR? CARTEA TA ȘI PRECUVÂNTAREA MEA. UTILE DULCI ... picioare și podagra îmi chezășuiesc, pentru restul vieții, cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vânătoriei. Vorbă curată! nici un al doilea Nimrod, vânătorul biblic1, nici un al doilea sfânt Hubert, vânătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri, și chiar dacă deasa citire a cărții ... amoroase, sau când, toamna, ei duc turmele de pui să pască țarinele înțelenite. Eu n-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul și priceputul staroste al vânătorilor tămădăieni, carele putea să înghită în largile sale pântece atâtea vedre cât și o butie de la Dealul Mare, nici pe iscusitul moș Vlad ... câmpiei, ca sentinele mute și gârbovite sub ale lor bătrâneți. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la cuibul său.â€� „Ba, ferească Dumnezeu, Să nu te duci, fătul meu, C-acel șarpe veninos E vreun dușman ticălos, Vreun hoț volintiraș Și la inimă vrăjmaș.â€� „Maică, măiculița mea, Cum să scap de cursă ... pân' ce moare Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat.â€� [1] ↑ Cunoscut este că visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s-a împlinit! Fiind mișelește tras în lagărul lui Ipsilanti, șeful volintirilor greci, Tudor a fost și mai ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... drept, sunt sfânt printre cucernici, “Dar arde sufletul în mine de pacea sfântului mormânt. “Mi-ați dat destul, în taina nopții. Sub cortul meu de frunze late, “Să-mpace sufletu-mi, trimiteți fâșii de raze argintii; “Curmalii-n duo cu zefirii, prin ritmuri sfinte, cadențate, “M ... “Mă cheamă blândele izvoare și pomii mândri mă-nconjoară, “Și-asupra mea, cu dărnicie și flori și frunze risipesc. “Din rodul spornic al naturii un dar bogat cu prisosință “Ați dat poetului Walmiki, nemuritor și sfânt buchet, “Dar pentru dar, o zei puternici, în mine nu ... din ea fecioara cea mai blândă, Roșind ca frageda-aurora, de apă păru-și scutură. V Krișna mai zise: “Floare-Albă, căci floare este al tău nume, “Îndreaptă-ți fața spre Walmiki, de-acum cu el ai să trăieștiâ€�. Mai zise iarăși lui Walmiki: “Îți dau eu azi ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... mi clatin Și voios ți-aș cuvânta: Să trăiești Măria-ta!... Hai Mușat, să ne-nțelegem Și-mpărat să ni te-alegem, Împărat izvoarelor Și al căprioarelor, Așezat la vrun pârâu, Să scoți fluierul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, S-o ... întinde-mi-le, Vino-n fundul luminos, Că tu ești copil frumos! Iar Mușatin îi răspunde: Â Geaba mă momești în unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza-o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale ... Căci așa menit eu sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, Țările și mările. Fire-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De oriunde oi fi eu: Peste ape, peste punți, Peste codri de pe munți, Să ajungă pân-acasă, Unde mama ... frate, Că nu-s codru, ci cetate, Dar vrăjit eu sunt demult, Până când o să ascult Răsunând din deal în deal Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchii-mi s-or desface Și-n palate s-or preface, Vei vedea ieșind din ele Mii copile tinerele, Și din brazii ...
Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul
... Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară. Și-i zic: „Copilă ... pe dânsu-l vreau de mire!â€� „Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.â€� „Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? Am să îngheț la iarnă și inima din tine.â€� „Nu-mi ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... și capete alageaua și fără să se ducă rușinat de unde a venit. Acum pârdalnicele de bătrânețe mi-au secat toată vârtutea; brațul meu e slăbănogit, nu mai poate să învârtească paloșul de să se cutremure vrăjmașul. Șoimuleanul meu, pentru care p-aci-p-aci era să-mi pierz viața până l-am dobândit, a îmbătrânit și el; este un răpciugos, abia ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... e mare, bun, adevarat și frumos! Frumosul! a! frumosul! Frumosul nu e decât marele, bunul și adevărul în mișcare, precum zicea favoritul elev al vicrimei demagogiei și tiraniei ateniene, moștenitorul intelectual al sublimului băutor de cucută, divinul Platone. Care român nu a publicat ceva? Cine n-a criticat tot? Cine e acela dintre ... a lua în Academia Română locul rămas vacant prin demisiunea irevocabilă a multregretatului Odobescu. Care va să zică, ne-am înțeles: materialul este al națiunii, metoda este a lui Gion, redacțiunea numai este a noastră; iată ce ne rămâne. Să începem dar; spațiul strâmt de ... și de eroi; cântând, mai presus de toate, Patria și Poporul, deși șovăind uneori, pe cărările abrupte ale Parnasului, către precipițiul de trei ori mortal al pesimismului; întrebuințând pentru scopul ei frumos și mare, cu aceeași dezinvoltură, de la genul cel mai badin până la grava odă, până la balada istorică ... teremtete! în loc de sublimul „înalță-ți lata frunte" - văd încântătoarele și smălțatele țări ale Bârsii și Oltului, Amlașului și Făgărașului, și Banatul, grânar al ...
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... poartă povara unui condei pe care trebuie să-l urnească vrînd-nevrînd, cel ce iubea albul cu patimă azi a devenit un dușman al lui și nu poate concepe ca o zi să treacă fără ca s-o îndolieze cu nesfîrșite semne negre. Bucățile de lemn de atunci, primitivele ... contra căruia nu poți să te revolți și la porunca ciudată a căror trebuie să te supui. Neluînd drumul drept, adică acela la al cărui capăt se găsește o diplomă drept recompensă, pentru a putea cîștiga o existență cinstită, am luat acela pe care l-am găsit ... însă se reîntorc în soare, eu n-am fost fericit ca ele, și am ajuns într-o redacție a unui mare cotidian. Împrejurul meu acum, în odăi deosebite, la mese mari, prototipul meu înmulțit, cu capul lăsat pe umărul drept, cu un braț ce face un gest de multe ori ce seamănă cu o îmbrățișare, cu un negru ... foi cad, cu inconștiența copacului le fac să tremure și să joace în lumină, le las să se vestejească și să cadă nepăsător lîngă trunchiul meu ...