Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... Găsesc iubitul meu Iași în tremurul alegerilor generale... Ce febră! peste 43 de grade; aproape să se coaguleze albumina! Fierbe lumea de grija cea mai mare ce poate - cum să zic? - poseda pe un adevărat român - așaÂnumita despuiare a scrutinului... Scrutinul este pentru noi modernii, adică românii moderni, un fel de zeu care s-arată ... ieftină decât cea de Vichy - o bagatelă. Mă aflu, cum zisei, la Opinia înainte de amiazi. După ce, ca musafir îmi fac datoria să țin pe tinerii confrați vreo trei sferturi de ceas, cu palavre, încep a pricepe că le cam stau pe suflet... Eu n-am treabă; toată ziua mi-e de petrecere; pe când ei ard în toiul bucătăriei, unii cu condeiele-n mână, altul cu telefonul la ureche, celălalt cu nasul în listele electorale... în trei-patru ... clatină) al... ac'cololului!... Ne-am oprit. Ne pupăm în gondolă ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se dă jos încetinel pe trotuarul plin de apă și intră, leoarcă de ploaie, pe portalul bătrânului său palazzaccio. - Ia sama (îi strig),
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV
... Sau a jelui făr-ajutare Ș-așteptând pănă vor fi surpate A noastre beserici de păgâni, Ci să-ajutăm și noi pe români!... Drept aceasta, Spiridoane, dară Luând voinicii noștri în soție, Pe JĂ²rgiu și pe Medru, gios te pogoară Ș-ajută lui Vlad în bătălie. Așa gândesc eu că-ar fi mai bine, Însă n-așteptați de-azi pănă mâne ... încoace Ca turbați alerga după pradă; Țiganii nu știea ce vor face, Că-între dânșii să scornisă-o sfadă Unii voind să călătorească, Iar' alții pe loc să hodinească. Din bătrâni încă mai mare parte Stă pe-aceaia ca cât mai degrabă Să meargă la Spăteni, nici să-întarte Domnia, prin zăbavă fără treabă. Drept aceasta țiganii grămadă Strângându-să-începusă la ... Ce, de vânători luat în goană, Deacă să vede cu câni de-o parte Iar' de alta cu mreaja vicleană Împresurat, unde-i cea mai mare Grămadă de câni, acolo sare Și dorind să-ș' facă-izbândă-amară, Pe care cumu-i vine nainte Frânge, spintecă,-încoalță, ș-înghiară, Când cu brânci groaznice, când cu dinte Apărându-să, sugrumă și ucide Și printre dânșii ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... amegitură, Că, măcar cel fără-asămănare Mai rău duh dintru toate, Sătana, Purure-în iad lăcașul său are, Focului nestins fiind el hrana, Dar' totuș', pe furiș', câteodată, Răzvrătind lumea, el se desfată. Iar' de-astă dată-l întărâtase Urgia (precum spun) blăstămată Ce văzând cu săcuri și baroase Pe țigănimea noastră-înarmată, În tot chipul hotărî s-o strice, Vrajbă-întru dânsa-aducând și price. O! tu, hârtie mult răbdătoare [2] Care pe spate-ți, cu voie bună, Toată-înțălepția de supt soare Și nebunia porți împreună, Poartă ș-aceste stihuri a mele, Cum ți le ... păzască, Și temându-să ca să nu vină La cevaș' rând gloata țigănească, Gândi cum sfaturi să le strămută; Ș'indată, iaca, să scoală iute; Pe arepi de volburi cu fortună Încălecând, la iad să pogoară. Pe-unde mèrgere, fĂșlgeră, tĂșnă, Toate spulbără, frânge ș-oboară. Însuș' pe diavoli prinsă mirare De năpraznă-așa iute și mare. Iar' deacă stete fără sfială Naintea nĂ©grii mării-sale Sătanei ce cu multă pofală Stăpânește-a tartarului vale, Rădicând ia sprinceana sumeață ...
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... zefirul de clemență Prin arborii științei ce Domnul! Domn! șoptesc În quietutea naltă d-amor, de inocență, La râuri de viață ce Domn ! iar murmuiesc; Pe culmea astui munte, sub tinda-omnipotenței, Înconjurat de angeli, puteri de serafimi, Acolo este tronul divinei providenței, Pe mii de miriade de repezi cherubimi. Cerească armonie organe mii răsună; Poeții-eternitătii, serafi întraripați, Sub degete d-auzuri vii arpele înstrună, Răpiți în adorare ... a sa filie întâiul duh sperjur. Se înamoră; ea îl răpește, Și mii de angeli o numesc sor', La toți ea râde, ascuns fior Pe toți petrece. La toți clipește, Pe toți provoacă, la toți se-ntinde, Cu toți e dulce, ochii-i vorbesc; Și cap, și inimi la toți aprinde, Ard de plăcere, tremur, doresc ... face totala-anomalie, Amestecul, ciocnirea, zgomult material, În ceartă elementele, cutremur în tărie, N-ar face-atâta uiet ca-ast zvon spiritual. Ca soarele de mare, mai mare între stele Și stinși d-a lor lumină ca Urius, Titan, Așa cad legioane de spirite rebele, Moloh, Baal, Asmode, Dagon, Rimnon, Satan ... fără margini, și demonii tot pică, Cei mari tot mai nainte, din toți mai greu — Satan. Acesta, ca alt soare, și încă și mai ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... iubesc. Când pentr-ntâia dată În lumea vinovată Al Tatălui cuvânt S-aduc o viață nouă M-a pogorât, ca rouă Din stele pe pământ, Căzui mâhnit pe pălămidă, Căzui pe frunză cu omidă, Căzui pe buruieni cu spini, Și roua cea dumnezeiască Din bălării făcu să crească Lămâi și rodii și măslini! Acuma pentr-a doua oară Din ... cârpesc, și dânșii m-au închis. Eu îi priveam cu haz, știind că visu-i glumă, De nu m-aș deștepta, flămând așa cum fui; Pe-un Cuza de-aș visa, eu îl înjur de mumă, Ba și-l omor în vis. E vis. Ce-i pasă lui? Un mare tărăboi urmează dup-aceea: Toți zbiară că-s nebun, și țup! aici m-aduc... Că-i vis, o știu, așa-i, dar nostimă-i ideea ... S-adormi și tu. Ha, ha! De nu m-aș deștepta! A! Iată cineva mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre, m-aș mulțumi mai bine Pe-un Capșa să-l visez decât p-alde Isus! El pleacă, iar bătrânul, un chip de moaște sfântă, Surâde și-mi întinde o mână de
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I
... poliție și telegrame, căci tatăl meu era doctor de târg și om de stare: avea și vie și, acolo la vie, ascultând cum târâie ploaia pe acoperișul hardughiilor cu butoaie goale, lin, teasc și zdrobitori, prin care îmi plăcea să mă vâr, am plănuit întâia mare îndrăzneală din viață. Fluieram a drum lung și-mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după ... mutra tatei în fața acestei împrejurări, cât mai ales a domnului Stiegler, directorul meu de pension... Iar ploaia țârâia înainte și eu citeam pe Mihail Sadoveanu, care mă îmbia la ducă... Așa țârâia și-n cărțile lui ploaia pe șindrilele acoperișurilor și pe covergile căruțelor mocănești. Apoi mai glăsuia acolo despre zăvoaie și despre poduri umblătoare și alte lucruri multe și minunate, pe care aproape ardeam să le văd. Astfel de lucruri minunate se găseau ele și pe la noi, dar eu vream să le văd departe, căci în depărtare ele trebuiau să fie și mai triste, ca ploaia asta, și mai dragi ... mai mult pe ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... mai pună Sicilia și marea Tiriană în mijlocul Franciei sau a Germaniei; 6. o persoană cu cunoștințe speciale ca să controleze punerea operilor pe scenă, spre a nu se mai repeta erorile trecutului, adică a nu se mai pune pe scenă opere ciontite; 7. o poliție de scenă foarte severă pe timpul reprezentării, ca să înceteze odată pentru totdauna necuviințele ce se întîmplă adesea din cauza trecerii pîn scenă a servitorilor teatrului chiar în ... e cîștigul, negreșit că o să caute să calce condițiunele contractului cu feluri de mijloace ce cunosc impresarii, și va reuși poate daca aceste condițiuni, pe care se leagă a le păzi, vor fi rău precizate și nedefinite, și daca vor mai avea loc influențele adresate așa de mult ... muzicală ce face deliciul publicului sau că am găsit remediul suprem spre a-l vindeca; din contra, noi arătăm aci că răul e mare și întins în toată economia corpului teatral și că nu se poate îndrepta decît prin aplicarea unui specific propriu contra acestui rău. Tot ce am ... ...
... Duiliu Zamfirescu - Corsarul Corsarul de Duiliu Zamfirescu Într-un castel, pe malul mării, Pe-a cărui turnuri crenelate Furtunile le-a îndrăgit, Trăiește singur, dat uitării, Cu sufletul plin de păcate, Corsarul alb, îmbătrânit. Sub ... din temelie Izbit de stânci spumegătoare Ce le-aducea valul cu el. Mugea oceanul de durere, Își ridica în ceruri valul Și se frângea căzând pe vânt; Bătrânul hoț, făr’ de putere, Vedea cum apa rupe malul Cu iedera de pe mormânt. Atunci sări drept în picioare Și, vrând să lupte cu furtuna, Corsarul s-aruncă înot; Dar firea cea nepăsătoare Învălui tot într-una Corsar ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... s-a dus jos la plimbare... Dar nu s-a mai dus la țară; a mers într-un oraș foarte mare. Umblând de colo până colo, cum umblă omul fără treabă, a intrat, către seară, pe gangul unui palat, s-a suit pe scări, pe unde se-mbulzea fel de fel de lume, și a nemerit într-o sală mare. Acolo țineau sfat diplomați și militari împrejurul unei mese, pe care, sub lumina a o sumă policandre strălucitoare, stau întinse hărți, documente, tractate; iar în capul mesei, într-un jeț mai înalt, aromea ... a-nvârtit în loc cu fața spre ușe și cu spatele spre-mpărat; iar un diplomat l-a consiliat de dinapoi, să zboare pe scară-n jos. Plecând astfel, mai mâhnit de asta decât de mojicia cosașului, a dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cântau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. Îndată ce l-au văzut, au ... apucat de gât cu mâinile ei subțiri și reci și l-a sărutat de l-a fript până-n fundul sufletului; ...
... mult la inimă decât toate versurile și discursurile oratorice ce învățasem pe de rost în școală... Ce om cumsecade era Constantin viziteul! Nasul lui cel mare, de care râdeam odată în copilăria mea, căci avea un negel tocmai pe vârf, îi ședea acum așa de bine, încât nu era nas să-mi placă mai mult decât a lui. Toată fața lui era ... a spune că în momentul când vroii să mă urc în trăsură, mă pomenii deodată cu Balan care îmi puse, după obiceiul lui, amândouă labele pe piept, cercând numaidecât să mă lingă pe obraz și, plesnind cu coada pe toți câți se îngrămădiseră în jurumi la ziua bună. În trăsură pusei pe Balan din a dreapta mea ca pe un prieten mai vechi al casei, și, cum mergeam prin cotiturile ulițelor, mi se părea că sunt cel mai mare din oraș. Mă uitam cu mândrie la cei ce umblau pe jos strigând: Alviță, alune de Țarigrad, marfă, mărunțișuri! și gândeam în gândul meu: Voi vă duceți fiecare după nevoile voastre, iar eu mă duc acasă ... viziteul va fi înțeles ceva, văzând răpedea mea schimbare, dar știu atâta că nu-mi mai păsa chiar de-ar fi înțeles. Ba era cât ...
Gheorghe Asachi - Broasca și boul
... și boul de Gheorghe Asachi Broasca mică cât un ou Au văzut păscând un bou Și mirându-se prea tare De-o făptură atât de mare Cugeta c-ar fi noroc Ș-a familiei laudă, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc. Deci d-ambiție s-aprinde, Mereu s-umflă, se întinde Ș-apoi zice: Sorioară, Nu-s ca boul, buneoară? Dar aceasta i-au zis ... l-am agiuns? Încă nu, i s-au răspuns. Broasc-atunci s-au mai umflat Foarte așa... cât au crăpat. Vra ca astă broască mică Pe mai mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-și cere sfat la pungă Se așază la Paris, Unde ... nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton. De mii planuri îngâmfat, Casa-și schimbă în palat Și-n prințesă pe a sa damă. Vrând apoi a mai întinde, Creditoriul pe