Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI NOU
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 906 pentru MAI NOU.
Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania
... și auroase. Dar Mihai vorbește: — ,,Jugul cel de dor Spartu-s-a sub brațul cel triumfător; Dar creștinii popoli din această țară Mai amare lanțuri astăzi ne prepară. Astăzi vingătorii din Călugăreni Au ajuns să fie sclavi la ungureni. Eu urăsc în viață orice tiranie, Ori de ce ... Vorbele lui cheamă pe ostași la loc Și le-aprinde sânul de eroic foc. Domnul țării însuși merge-n fruntea lor, Cu sabia-n mână, mai zicând cu dor — ,,Mergeți, dați de știre la părinții voștri, Că pe când din luptă au fugit ai noștri, Mihai prin mulțime moartea căuta ...
Ion Luca Caragiale - Imaginație, stil și clistir
... toți, chiar medicii, chiar veterinarii. Iată prin ce: „...prin îmbunătățirile zilnice în exigențele igienii..." Care va să zică îmbunătățindu-i exigențele, igiena devine mai ușoară de înțeles de oameni și de vite, și prin urmare mai lesne de practicat. Circulara apoi conține maxime și aforisme filozofice de o profunditate în adevărat clisterică. De exemplu: „...Spre a ajunge ... cu râvnă și cu inteligență." „...Când principiile și cunoștințele igienice vor fi cunoscute și apreciate de toată poporațiunea noastră, rolul medicului va deveni mai eficace..." „Apostolul științei umanitare trebuie să se deosibească de ceilalți funcționari." — Prin ce? întreb eu. D. director general al serviciului sanitar răspunde îndată ... zici d-ta. — Un făcător de minuni! zice un altul. — Un salvator! zice un al treilea. — Nu, domnilor, zic eu. Răspunsul cel mai nemerit la întrebarea mea, îl găsesc tot în circulara d-lui director general al serviciului sanitar: „Când cineva-și alege mediul în care trăiește ...
... Alexandru Macedonski - Avânt Avânt de Alexandru Macedonski Precum în largul mării corabia s-oprește Când vântul nu mai suflă și pânza pe catart Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbește Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart; Precum vioara tace când coarda ... Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris; Așa-n restriștea vieții, poetul, și el tace, Cu inima rănită în pieptul sângerat, Nimica nu-l mai mișcă, nimica nu-i mai place Și-l află-orice simțire cu sufletu-nghețat. Ca el e și matrozul corabiei oprite... Avântul și-l legase de-al vasului înot, Iar ... triste, oh! sunt triste momentele acele, Căci inima rănită a bietului poet Adoarme ca și marea sub cerul plin de stele Și nu mai cântă-ntr-însul speranță, nici regret. Precum însă deodată la-ntâia adiere Corabia tresare pe-al undei sân amar Și pânzele se umflă ș-o ... Iar sufletul în urmă își lasă corpul greu. Lirismul și satira se joacă pe-a lui frunte Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc, Nou Moise, el se urcă atunci pe vârf de munte Și alte legi sădește în sufletu-omenesc. Deși în urmă-i urlă a urei ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... a artei, dar nu artă adevărată. Esența acesteia este de a fi o ficțiune ideală, care scoate pe omul impresionabil în afară și mai presus de interesele lumii zilnice, oricât de mari ar fi în alte priviri. Chiar patriotismul, cel mai important simțământ pentru cetățeanul unui stat în acțiunile sale de cetățean, nu are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc, căci orice amintire reală ... ar lipsi cu totul sentimentele altruiste. Așadar, din aceste exemple urmează că și egoismul, și altruismul pot fi morale. Nu cercetăm care din amândouă e mai mult și care mai puțin. Este prin urmare greșit a spune că ,,egoismul este rădăcina oricărui rău". Pentru a dovedi cu totul neadevărul acestei fraze ... acelui public care și așa e pornit către militarism? E vădit că spiritul militar, mulțumită acestui tablou, va crește, egoismul patologic se va dezvolta, și mai tare se va aprinde sângele sălbatic, și mai mult va colcăi temperamentul destructor în fața măreței reviste militare înfățișate de genialul pictor. Iată o lucrare artistică minunată, care în loc de a ... ...
... marea, corăbii și niște munți sinilii în fund. De când mănâncă împreună cu boierul Toader, prieten din copilărie, conul Gavrilă s-a făcut mai vorbăreț. Dă, sunt multe de spus: ba amintiri de pe vremea învățăturii, ștrengării, mai despre chipul fetei jupânului Enache Stupu, plăpumarul din strada Veche, mort, he! acum de mulți ani! astăzi își amintise cum, odată, venind de la dascălul ... fundul inimii. Boierul Gavrilă începu și el să râdă. — Când mă gândesc, Toadere, că am ținut-o în brațe, la botez! Să n-o mai cunosc deunăzi, omule, să n-o mai cunosc. Învoalată ca o nalbă, soro, zău așa! Sorbi din cafea și urmă: — Ce crezi, Toadere, copiii îs fericirea noastră. Dacă n-ar fi ... o să trăiască lângă mă-sa și lângă mine, că-i fată cuminte. Boierul Gavrilă dădu dreptate prietenului său: — Nici băieți, nici fete, nu mai găsești astăzi. Ia îs pline Curțile de despărțenii. Ți-i lehamite! De aceea nu mi-am însurat nici eu băiatul. Boierii tăcură; cu privirile pierdute ... noi de dânșii. Ciocniră paharele, dar nu le putură bea așa degrabă, căci lacrimile le umplură ochii și paharele le tremurau în mână. Vântul scutură ...
Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles
... De cuvinte obiceie și de a mea nestidință. Dă-mi cu-ndrăznire a zâce, Hristos, celea ce mi-i sfatul Și mai vârtos tu mă-nvață ce-aș vrea face și ce-aș zâce. Decât blâdnic-am greșitu-ț, ce știĂș unde ți-i gazda, Miruri scumpe ... SIMEON METAFRAST LA CUMINECĂTURĂ] Carele-m dai hrană carnea ta de voie, Foc fiind și pârjolind pre nedestoinici, Să nu mă pârjolești, nu, ziditoriul mieu. Mai vârtos să-mbli-ntr-a mădulări ciolane, ’N-toate-nchieturi, în ficaț și-n inemă, Pârjolind spinii păcateloru-mi toate. Sufletul curând ... strică-n suflet. Curăț, limpezește-mă și mă tocmește, Derege,-nțălepțează și mă lumină, Fă-mă cort al tău, duhului tău sunt numai, Să nu mai fiu de-acmu sălaș păcatului. Ca de-a ta casă cu-ntratul de soțâie, Ca de foc să fugă tot răul și greul ...
Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
... te încălzește la foc. - Mi-e frică de câini, zise ea. - Nu te teme, că nu-ți fac nimic. - Daca vei să-mi faci bine, mai zise ea, na o viță din cosiță și leagă-ți câinii. El puse vița de cosiță pe foc. - Uf! ce greu miroase, zise Muma-pădurii ... cosița ce ți-am dat-o și pe care tu ai pus-o pe foc. - Ai te cară de aici, îi răspunse Siminoc, și nu mai spune la nimicuri. Iaca unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pârlit nițel și d-aia miroase ... geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, și Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână și înecându-se, n-a mai ieșit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, își ispiti nevasta, și ea spuse ca și Siminoc. Apoi ca să se încredințeze și mai bine de adevăr, zise și el sabiei să sară din cui și să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări și-l crestă pe dânsul la ... se jeli, plânse cu amar că pierduse pe Siminoc; se căi că se prea iuțise, dară toate fură în deșert, că n-avu ce-i ...
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... un junghi grozav. - Ce? - Am... dat-o. - Ce-ai dat? - Jacheta! - Care jachetă? - A cenușie! - Cui? - N-ai spus tu că n-o mai porți? - Cui? cui ai dat-o, nenorocito! - La o chivuță. - Pentru ce? - Pe farfurii. - Când? - Alaltăieri... - Alaltăieri!... fără s-o cauți pân buzunare! - Am căutat ... farfurii ai dat-o? - Pe zece... Destul m-am tocmit: n-a vrut să-mi dea o duzină întreagă, răspunde ea fără să mai știe ce spune. - Unde sunt farfuriile?... Voi să văz farfuriile! Adu farfuriile! poruncește strașnic d. Lefter. Consoarta sa, fără să mai zică o vorbă, se supune; i le aduce și le pune pe masă. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche, și altul ... boiarule, zice bătrâna... N-are Țâca obiceiul... La toate casele boierești o cunoaște pe Țâca... la toate cocoanele mari o știe pe Țâca... - Haide! nu mai lungi vorba, comandă d. căpitan Pandele, ș-aprinde! cât vrei să mă ții în picioare? - Iac-aprinz... Da nu se poate, Țâca, boiarule! să ferească ... a cenușie... - Care jachetă cenușie? - Jacheta cu biletele... - Care belete, boiarule? - Te faci că nu știi, gașperiță! - Să mă trăsnească Dumnezeu! să hie al dracului! - ...
... Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o să-ți treacă, Și fără veste somnul îți aduce O masă cu împărătești bucate, — Belșugul unei ... simt singurătatea rece Și tot pustiul nopților târzii. Te chem să-mi vindeci sufletul, o clipă, — Dar în zadar te chem, — că nu mai vii! O, vino iar... și să-mi aduci cu tine Iubitul chip de care sunt departe! Atâta am, în lumea asta mare, Și răutatea lumii ...
... și dulci scoase și atâta meșteșug puse în vorbirea sa, încât și împăratul crezu că pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni; că mai de folos i-ar fi lui să aibă doi supuși mai mult, și că mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor. Nu mai putură oamenii de bucurie când auziră că Greuceanu a măglisit pe împăratul până într-atâta, încât l-a făcut să-i ... porunci să arză cușnița ziua și noaptea și să țină chipul acesta fără curmare în foc. Iară Greuceanu și frate-său merseră cale lungă, și mai lungă, până ce li se făcu calea cruci; aici se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau, și apoi se despărțiră, după ce se îmbrățișară, și plânseră ca niște copii. Mai nainte d-a se despărți, își împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând: "Atunci când basmalele vor fi rupte pe margini, să ... unul de altul că se vor mai întâlni; iară când basmalele vor fi rupte în mijloc, să se știe că unul din ei este pierit".
... ca-n poveste, — pasul și copilul, încât li s-a umplut deodată casa de copii. Și toți erau mărunți, care de care mai mic decât cellalt, mai sfre- deluș, mai guraliv, mai drăcos și — asta să nu uităm — mai mâncăcios și mai hapsân. — Aoleo! zise femeia, care se bălăbănea cu ei. Ăștia-mi scot sufle- tul și-mi mănâncă și urechile. Cine m-a pus ... duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui. Seara o trecură pe zgripțuroaică și mai reci fiori. A sosit, în sfârșit, și ziua a treia, care e totdeauna cea mai grea, și- acum omul nostru încă prin crepetul zorilor a-nceput să se scarpine în creștetul capului și să mai suspine din când în când. — Acum, grăi cel mai țanțoș dintre zmei, să ne măsurăm puterile în buzdugane. — Să le măsurăm, răspunse omul cu o îndrăzneală de-ai fi crezut că viața lui ... o aruncând buzdugane. Erau afară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care mai mare și ...