Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Gheorghe Asachi - Broasca și boul
... și boul de Gheorghe Asachi Broasca mică cât un ou Au văzut păscând un bou Și mirându-se prea tare De-o făptură atât de mare Cugeta c-ar fi noroc Ș-a familiei laudă, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc. Deci d-ambiție s-aprinde, Mereu s-umflă, se întinde Ș-apoi zice: Sorioară, Nu-s ca boul, buneoară? Dar aceasta i-au zis ... l-am agiuns? Încă nu, i s-au răspuns. Broasc-atunci s-au mai umflat Foarte așa... cât au crăpat. Vra ca astă broască mică Pe mai mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-și cere sfat la pungă Se așază la Paris, Unde ... nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton. De mii planuri îngâmfat, Casa-și schimbă în palat Și-n prințesă pe a sa damă. Vrând apoi a mai întinde, Creditoriul pe
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... birt și de alta o cafenea mică. De la fereastra mea văd bine ce se petrece peste drum. În catenea, un individ, aplecat cu pieptul pe biliard, citește o gazetă deschisă mare pe postavul verde; într-un colț, doarme altul cu capul pe masă. Dincolo, în birt, sunt două femei și doi tineri; beau și râd; lângă ei pe o lavița, cântă doi lăutari. După gesturile și grimasele cobzarului, după mișcările ce le face cu pântecele pare a fi un cântec obscen ... creștet... Insecte!... Iute jos din pat!... Iau lumânarea să văd de aproape... E grozav!... Un popor întreg, ca la un plebiscit... și umblă și aleargă pe cearșaful alb încoace și încolo uimite de lumină! Ce să fac?... Trebuie să dorm!... În pat imposibil... Trag cearșaful, îl scutur bine pe fereastră și-l întind pe covor în mijlocul odăii; desfac un pachet de tutun, presăr pe cearceaf și mă culc pe jos... Îmi arde toată pielea; nu pot adormi; sunt amețit, nervii iritați - simt enorm și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol ... ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... metale păcătoase, La omul ce-o să moară nu sunt trebuincioase, Că averea n-o ducem în lumea viitoare; I-am făgăduit încă o elegie mare, Care pe larg să-i spuie, curat să-i dovedească Cum trebuie averea să o disprețuiască, Și versuri prin grămadă i-am dat ca să-și aleagă ... lucruri lăudate, Că numai fapta bună este izvor de bine, Iar cea rea își aduce pedeapsa ei cu sine? Astea sunt prea frumoase și bune pe hârtie, Cine însă le-ascultă sau va ca să le știe? De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să-nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire, Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască, Și câți judec norocul să nu-l năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place ... ce urât vede a omului orbire!): Că lupii, urșii, leii vorbesc de stăpânire, Că lupul e cutare, ce judecă, despoaie, Și ia de pe om pielea ca lupul de pe oaie, Că lebăda e omul ce dă povățuire Acelor care umblă ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... sunt alea, se juca cu dânsele ca copiii cu pietricelele. Calul însă îl învăță ce să facă cu ele. Luă numai câteva și se duse pe la neguțători de le schimbă pe bani. Plăti la han, își cumpără cele ce îi era de trebuință și-i mai și rămase. Acum calul îl învăță ce să mai facă ... însul. Într-una din zile nu știu cum îi veni lui bine și prinse a-l întreba: - Împărate, zise el, toate bunătățile de pe lume ai, toți ți se închină ca la un mare împărat, ce ai la sufletul tău de ești tot fără chef și mâhnit? - Ei, dragul meu, ce să am? Ia niște păcate de la Dumnezeu ... mâhnitoare sufletului împărătesc. Dacă se întoarse acasă la dânsul, spuse calului cele ce află, și-l întrebă, că nu e chip a scoate pe fată din mâna zmeilor? Calul îi răspunse: - Ce nu se poate pe lumea asta? Însă ca să scapi pe fată din mâna zmeului, cam greu lucru este din pricina zgripsoroaicii de mă-sa, că este și vrăjitoare de înghiață apele. Atâta fu destul băiatului ... ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... mai zărim temeliile lângă Sfântul Ioan, pe un loc sterp ce se numește încă La Beilic, în acea odaie, zic, decorată după moda orientală, ședea pe un divan de postav roșu, rezemându-se pe niște perini de porfir cu canafuri de fir, un bătrân măreț, cu barba albă, cu o figură mândră și deosebită; în ochii săi însă fizionimistul ... cineva că vedea doi zăvozi mari și cumpliți, gata de a se arunca asupra trecătorilor. Boierii stau într-o postură umilită, în genunchi, pe un covor întins pe parchet, departe de divan. Capigibașa înota într-un ocean de fum mirositor; fața sa măreață păzea o nemișcare absolută; câteodată își îndrepta barba albă ca ... mai jos ceva de cot. După aceea își lepădă turhanul și rămase numai cu un fes mic, elegant, legat împrejur cu un nemetez subțire verde. Pe urmă își plecă capul pe perinele de porfiră și se înveli în contoșul de samur. Haznetarul ieși și se întoarse după un minut cu doftorii lui vodă, Gavrilachi și Fotachi ... față, toate trăsurile îi erau suferitoare, o slăbiciune mare ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Norodul fierbe... Glasuri, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață primprejur și flori, Iar printre stâlpi, pe la ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba ... sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În fața blândă, luminată, Nu vezi mărie îngerească... Îi cade-n valuri părul moale În două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a ... Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos ...
... 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Norodul fierbe... Glasuri, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață primprejur și flori, Iar printre stâlpi, pe la ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba ... sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În fața blândă, luminată, Nu vezi mărie îngerească... Îi cade-n valuri părul moale În două despărțiri pe frunte, Și lâna-mbrăcămintei Sale -- Hitonul cel din in — ascunde Sărăcăcioasa țesătură, Frumos statura-i învelește; Și barba pe la dulcea gură Ușor și moale se crețește. Dar ce putere în privire, Blândețe și milostivire! Așa senină adâncime A milei și a ... Stătut-au toți în nemișcare. Și El, în pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos ...
... urmă scrieri, în care am vorbit cu cititorii despre trecutul și viitorul nostru, despre mișcarea noastră pentru drepturi și lumină. Cu aceste cuvinte am hiritisit pe toți frații moldoveni cu Anul Nou, dorindu-le din adâncul inimii noroc și izbândă în pornirile lor. I-am hiritisit pe adevărații moldoveni, feciorii credincioși ai neamului lor, care s-au pus în capul mișcării ș-au urmat cu dragoste lucrul deșteptării, aducându-l pân’ la ... zile să ne pregătească în întunericul vremii viitoare o viață luminoasă, fără obijduiri și fără ticăloșii. Și tot de la noi atârnă să ne facem pe sine și pe copiii noștri niște robi nenorociți și păcătoși mai dihai de cum am fost noi și părinții noștri. Dacă în vremea de astăzi ne vom pune ... nici să nu ne gândim la ceva, nici să tragem vreo nădejde. Atuncea toate sunt trecute pentru noi. Știind că vremea de față este de mare însemnătate, toți în Rusia se pregătesc pentru alegeri. Se pregătește și norodul și vrăjmașii lui, strângându-și și înmulțindu-și puterile. Să ne pregătim dar ... grabnic și noi. Asta am zis-o de multe ori și o mai zicem iarăși acum, când au sosit alegerile. Ele vor fi o luptă ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai la Vidin
... ambele lui mâini Așteptând s-ajungă bravii lui români. Amândoi cu mâna cruda lance țin. Turcii către dânșii cu turbare vin. Dar ca două valuri pe mări furtunoase Iată vin Buzeștii cu săbiile scoase. Ei ucig străinul și pe
... Vasile Alecsandri - Dolca Pe câmpul Tinechiei, Pe zările câmpiei, Răsărit-au florile Odată cu zorile? N-au răsărit florile, Ș-a dus Costea oile De-a așezat stânele ... zicea, Unde mi-e averea mea?" Dolca-ncet schelălăia, La pământ se întindea. ,,Dolca fa, tu ești bătrână, Tu știi rândul de la stână. Eu pe tine te-am grijit, Tot cu lapte te-am hrănit. Dolcă fa, cum de-ai lăsat, Furii stâna de-au prădat?" Gemea Dolca, se culca ... Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci Pe urmele oilor Prin pajiștea florilor." Dolca vesel se scula, Câmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vârând, Urmele tot mirosind. Urma-i ... una de căldare Ca să-ți fie de prânzare, Și tu,-n loc de mulțumită, Ca o fiară flămânzită, Toată stâna mi-ai răpit Și pe Dolca mi-ai rănit! Stai, măi Fulgo, barbă neagră, Să te fac cu mintea-ntreagă." Și cum sta și-l judeca, Inima i-o despica ... ...
George Coșbuc - Proclamarea independenței
... George Coşbuc - Proclamarea independenţei Proclamarea independenței de George Coșbuc Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine, Peste Dunăre-azvârlind ... românescule popor? Și-a venit în urma noastră și furtună-ntărâtată Și potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodată Chiar de ne-nălța pe-o clipă câte-un domn viteaz pe tron, Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a morții! În zadar gemu prin aer, ca să schimbe pasul sorții, Spada lui ... Prin ruini găsirăm mândră o coroană de oțel. A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al învierii Precum clopotele cântă la-nceputul primăverii Pe Christos mântuitorul ce se-nalță din mormânt! Iata ziua cea mai sfântă, cea mai mare dintre zile! Multă vreme-ai stat deoparte, duh străbun, ca și Ahile. Dar când ai sărit în luptă, fost-ai fulger pe