Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA (PE) OCHI
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1528 pentru CA (PE) OCHI.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX I Ca lacoma omidă, ce-și caută o pradă Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză sucul și sângele din vine ... privesc, o, Doamne! Eu cânt, ș-acum d-odată Cutremurul m-apucă; O ceață se lățește, o brumă-ntunecată, O groaznică nălucă: Ciocoii se ridică, ca hoituri învechite Din cripta infernală, Și ca-n trecut se-așează pe holdele-nverzite, Răzbiți de flămânzeală!... XII Nu-i oare vro părere, vrun joc al fanteziei Teribila icoană? Tu n-ai fost mort, jupâne? Sub masca ... de cele sfinte Și lipsă de rușine! XVIII O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moaște: Priviți-i crunta gheară! Și pentru ca de-ndată să-l poată recunoaște Nefericita țară, El trage după sine, ca-n zile denainte, Invazia străină, Chemând păgâni și unguri să danțe pe ...
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... privighea cuptorul... - Bine v-am găsit, cocoană Marghioalo. - Bine-ați venit, cocoane Fănică. - Mai s-o fi găsind ceva de mâncare? - Pentru oameni de omenie ca dumneata, și la miezul nopții. Și repede cocoana Marghioala dă poruncă unei cotoroanțe să puie de masa-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră, și zice: - Uite, alege-ți. Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o ... m-a-mpins dracul s-o ciupesc. - N-ai de lucru? zice femeia și s-a uitat la mine chiorâș... Dar eu ca s-o dreg, zic: - Strașnici ochi ai, cocoană Marghioalo! - Ia nu mă-ncânta; mai bine spune ce să-ți dau. - Să-mi dai... să-mi dai... Dă-mi ce ai dumneata ... un junghi m-a fulgerat pân tot coșul pieptului de colo până colo. Am plecat iar bărbia. Căciula parcă mă strângea de cap ca o menghinea; am scos-o și am pus-o pe oblanc... Mi-era rău... N-am făcut bine să plec! La pocovnicu Iordache trebuie să doarmă toată lumea: m-or fi așteptat; pe ...
George Coșbuc - Brâul Cosânzenii
... George Coşbuc - Brâul Cosânzenii Brâul Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că, de-l va pierde, Norocul ei să piară-n ... de-atunci Simțea de-ajuns frumoasa fată Că viața noastră nu ni-e dată De dragul unor flori din lunci. Din ochi albaștri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag îi moare, Iar Făt-Frumos, vai, cum e el! Atâta ... afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brâul ei. De ce te temi? Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să zică iară, Să-i facă gândul ei ușor, Iar gându-i ...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de ... i apare o fecioară jună, Ale cărei plete strălucesc la lună, Negre și bogate sub cununi de flori; Ochii ei asupră-i cad pătrunzători; Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit, Însuși el suspină și s-a ... Robul ce sărută jugul ce-l strivește; Dar un suflet mare, suflet de bărbat, Nu-nțeleg, o, Ștefan, cum s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată! Urmă datoria care ți-e lăsată! Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri; Cu-orice-mpiedicare țar-a ... părintească, Dacă-n cartea soartei este însemnat A pieri poporul cel mai lăudat, Cel puțin atuncea piară vitejește Remușcând toiagul care îl lovește, ...
Vasile Alecsandri - Fata cadiului
... inimă ofta. ,,Nepoțele hăi, Ioviță, Copilaș de Novăciță, Șoimuleț, pui de român Ce nu știe de stăpân! Nici nu bei, nici nu mănânci. Ce stai pe gânduri adânci?" ,,Eu pe gânduri am căzut De când, moșule,-am văzut Pe fata cadiului [2] Din satul Odriului." [3] ,,Fecioraș pui de român Ce nu știe de stăpân! Dacă este mări,-așa, Încetează de-a ofta ... El un mânz își alegea, Mânz de fugă sprintenel, Ieșea-n vară pătrărel [5] Mânz ce fuge ca șolcanul De nu-l prinde nici arcanul. Pe el iute că sărea Și din fugă mi-l oprea La o poartă de grădină, De grădină cu flori plină Unde stau cadânele [6] De ... le ducă la portiță. Voinicelul greu ofta, Perișorul săruta Și din gură cuvânta: ,,Tu, fată-a cadiului, Surioara crinului! Ghelai, ghelai pân colea Ca să-mi dai o floricea, Dar mi-o dă cu mâna ta, Ca să-mi dreagă inima." Copila cadiului Din satul Odriului Bujorică se făcea Ș-o garoafă culegea O garoafă ca și ea, Apoi singură-o ducea Celui mândru Novăcel, Avere-ar parte de el! Feciorașul se pleca, De mijloc o apuca, La sânu-i o ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... de plăcinte, câțiva pui pârpâliți în frigare și prăjiți în unt, o străchinoaie de brânză cu smântână și mămăliguța erau gata. Apoi iute cheamă și pe celelalte două în bordei, și se pun la masă cu toatele. — Hai, fetelor, mâncați bine și pe Domnul lăudați, că eu mă reped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gât. După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră, De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De te ... ai coace toată toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; Șezi în unghi ca un junghi. Ș-au mâncat, ș-au băut, ș-au cântat până au adormit cu toatele pe loc. Când se scoală baba în zori de ziuă, ia nurori dacă ai de unde. Iese afară speriată, dă încolo, dă pe dincolo, și când intră în bordei, ce să vadă? bietele nurori jeleau ...
Dimitrie Bolintineanu - Morții
... viața ce-o risipește dorul? Cuvântul lui d-a fi? Plăcerile plăpânde și-atâta de dorite Ce într-a vieții umbră pe suflete se-nclin, Au fost dar ca să facă mai vii și mai simțite Durerile ce vin? Așa când cerul nopții în negură dispare, Prin umbra vijeliei s-arată dragi luimini; Dar ... mai amare Acele-ntunecimi. Căci ce sunteți voi, oare, o, fericiri frumoase, Mai mult ca niște flacări în nopți de mare dor? Voi ați lucit pe viață-mi ca raze mângâioase, P-abisuri ce-nfior, Și când lăsarăți ochii să vază-aici în viață Tot ce ne înspăimântă, tot ce e dureros, Luarăți iute ... vă stinserăți în ceață, Cântând melodios. Văzui-naintea serii pierind de lângă mine Ființele plăpânde ce-n viață mă iubeau! O, Doamne! dacă astfel căta ca să decline, De ce se mai nășteau? Ferice cel ce poate ferice să-mplinească Deșertul trist ce moartea alături i-a făcut, Prin ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
... câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alții, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său. Ea zicea adeseori: — Frate, frate, dar pita-i cu bani, bărbate. — Apoi, dă, măi nevastă ... Dar, cum am spus, omul nostru era un om de aceia căruia-i mânca câinii din traistă, și toate trebile, câte le făcea, le făcea pe dos. Târgul era cam departe, și iarmarocul pe sfârșite. Dar cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? (că așa îi era porecla, pentru că atâta odor avea și el pe lângă casă făcut de mâna lui). El tuflește cușma pe cap, o îndeasă pe urechi și habar n-are: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Mergând el cu Duman și Tălășman ai săi, tot înainte ... întâlnit cu zăbava. — Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg? — Ia, nu prea bună! Bieții boișorii mei s-au dus ca ...
George Coșbuc - Oștirile lui Alah
... George Coşbuc - Oştirile lui Alah Oștirile lui Alah de George Coșbuc Noaptea care-ncheie anul Noaptea sfântă, Când cetindu-și El-Coranul Trist mahomedanii cântă Pe răpușii prin bătăi Noaptea asta știe spune De-o minune La Călugăreni prin văi, Când e-n jumătate ruptă Noaptea-n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie, Din câmpie Plânge-un nesfârșit ... vânt Ies spahii în șiruri dese, Grabnic iese Oastea-ntreagă din pământ. Căci acum, prin lumea lată, Ies să jure Toți cari au pierit vrodată Pe câmpiile ghiaure, Și-așteptând un semn ceresc Stau gătiți, potop să plece Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite, Nalță mâna, Iar ... sărind grăbiți, Învârtesc dușmanii crucii Săbii lucii, De năvală stând gătiți. Furnicând din mii de locuri, Plini de ură; Cu blesteme și batjocuri, Strigă toți ca dintr-o gură Sfântul nume-al lui Isus, Și turbate și-ndrăznețe Mii de fețe, Alergând, privesc în sus. Iar acum, fiind o gloată, Numai ... Geme-o plângere-ntreruptă Și se luptă; Iar ce geme e cuvânt. Și-i a lui Alah cuvântul, Sfânt și mare! Și tăcută ...
... și-naintări: Se mai scarpină la ceafă, Trist se mai scobește-n nări, Apoi cheamă vistavoiul, Două palme-i dă strigînd: "Dă-mi chipiul de pe masă... Drrace ! Dă-mi-l mai curînd. Și ce-mi umbli-așa zănatic, Și-mi tot cați posomorît? Cască-ți ochii, mii de bombe ! Că ... sărac și vecinic Prigonit de creditori, Doar în păhăruț mai află Mîngîiere uneori ! La o bună-nsurătoare, El, nici vorbă, s-a gîndit, Ca să puie burlăciei Și nevoilor sfîrșit; Și mereu a dat tîrcoale, Dichisit, pe sub ferești; Ochii lui păreau a zice: "Ce frumos sunt ! Mă iubești ?" Din înalta nobilime A acestui orășel, Multe fete, se ... ba ici, ba colo, De cuprinsul tuturor, Și-a aflat că-i cea mai dragă Fata unui negustor. Deci, el mrejile-și întinde, Ca un ager militar... Însă vede, cu durere, Că sunt toate în zadar: Căci, mai ager decît dînsul, Îi stă-n cale-un arendaș... Foc se ... vedeți ce s-a-ntîmplat: Dulcineea cu părinții Și alesul stau la sfat: Sombru, zdrăngănind frigarea, Iacă domnul căpitan, Hotărît să-nvețe minte ...
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... nici să se întoarne înapoi. Spectral și trist, ca trimis de o oglindă în care ar bate luna, un chip de om ce-mi seamănă ca un frate vine spre mine cu un surîs obosit și mă privește în față, mirat parcă de-a se vedea pe el însuși, cu ochii licăritori și plini de nădejde. Umbrit de noapte e conturul lui și nesigur, albă de nesomn îi e fața și albe ... pentru a Ie împrăștia darnic în calea mea, șăgalnic ca un călător plictisit de cale voi ridica din cînd în cînd un cuvînt greu ca o piatră ca să-l arunc în grădinile vecinilor, misterios ca un zoolog ce trezește o amibă cu un strop de apă, voi picura calda lacrimă pe o amintire ca s-o fac să renască, și astfel voi mulțămi puterii ocrotitoare ce m-a lăsat să mai întîrzii printre cei vii. Iar cînd ... întunecîndu-mi albul pernelor cu umbra lui, mă va îndrăgi cu totul și mă va lua cu el în lumea lui brăzdată de cărări negre ca și multele linii de slove pe ...