Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN URMĂ
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1420 pentru DIN URMĂ.
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... ales în care au intrat toate păcatele poporului de genii romantismului datorește el cele mai strălucite absurdități, la care s-au adaus, desigur, și altele, din fondul lui propriu divagațiile din scrisorile și conversațiile lui sunt prodigioase. Și spre mai bună lămurire, France îl compară cu o paiață, foarte admirată de dânsul în copilărie la teatrul ... acest critic, care ataca atât de vioi și de serios romantismul descreierat. Ideile lui Laujol sunt clare și sănătoase. La dânsul nu se află nimic din inconsecvențele și entuziasmele nesăbuite ale epilepticulul Flaubert; frumosul și arta stau în perfectă armonie cu viața domestică. Și tocmai aici îl prețuiește France mai cu ... isteț că orice epocă e banală pentru cei care o trăiesc. Treizeci de ani mai târziu, France însuși cântă în zeci de pagini, oarecum lirice, din La RĂ©volte des Anges, minunea unică a vieții grecești, când nu era decât flori, lapte, vin parfumat și cântece un chef delicat ... Și multe alte gândiri ca aceste, frumos echilibrate. Față cu un suflet atât de perfect logic și bine încheiat, înțelegem că trebuie să fi ținut din
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... jos, se află și alți scriitori principali ai Revistei contimporane, asemenea fenomene trebuiesc privite mai mult cu un fel de interes psihologic. Dl Sion, în urma acelei stări, pare uneori a pierde conștiința sigură despre ceea ce face, scrie când f[...]nțeles, când în contrazicere, când cu o violență ... žde la 1806 pănă la 1834 Conachi a fost mereu în funcțiuni“, și îndată mai jos: „dar în intervalul interupțiunilor sale din funcțiuni se ocupa cu profesiunea specială de inginer hotarnic“. Apoi la pag. 90: „Pe atunci însă, cată să știm, amorezații nu-și făceau ... vadă „de ce calibru este“. La paginile 102 și 103, dl Sion, vorbind de sine însuși, scrie: „Apoi când m-am ridicat din adolescență și m-am așezat în capitală... mă duceam la casa lui Conachi adeseori, și ospitalitatea aceasta o plăteam cetindu-i câteodată vreo compunere...â ... de vesele, tandrețe, abandonez etc., nu este locul să vorbim aici: ne grăbim a termina critica în ceea ce privește partea dlui Sion din Revista contimporană prin citarea ultimelor sale cuvinte: „Iată materia mea epuizată. Fie ca această lucrare să se urce ca fumul de tămâie către sufletul ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... În pieptu-i de aramă!“ Ah! cui ar fi trecut prin gând Ș-ar fi crezut vrodată Că mulți lipsi-vor în curând Din mândra noastră ceată! Priviți! Din nouă câți eram, Și cu sergentul, zece, Rămas-am singur eu ... și am În piept inima rece! Crud e când intră prin stejari Năprasnica secure ... plini de scântei Și mult cumplit mă doare Când mă gândesc la frații mei, Cu toți periți în floare. Cobuz ciobanu-n Calafat Cânta voios din fluier, Iar noi jucam hora din sat, Râzând de-a boambei șuier. Deodat-o schijă de obuz Trăsnind ... mânca-o-ar focul! Retează capul lui Cobuz Ș-astfel ne ... c-un moviloi De leșuri musulmane. Sărmanii! bine s-au luptat Cu lifta cea păgână Și chiar murind ei n-au lăsat Să cad-arma din mână. Dar ce folos! ceata scădea! Ș-acum rămăsese Cinci numai, cinci flăcăi din ea, Și cu sergentul, șese! ... Veni și ziua de asalt, Cea zi de sânge udă! Părea tot omul mai înalt Față cu moartea crudă. Sergentul ... luat osânda „Ah! pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbânda!“ Apoi, când iarăși m-am trezit ...
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... aceste producțiuni ale spiritului omenesc trebuie — ceva mai mult decât un stat politic — o societate așezată de pe vremuri. O așa societate, în urma prefacerilor politice din Europa în secolul acesta, nu o avem. La noi n-avem azi decât o strânsură de lume din ce în ce mai mare, mai împestrițată și mai eterogenă. Această strânsură de năvală, care-și schimbă fizionomia în fiece zi, care n-are nici ... popor statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț, o istorie plină de suferințe, nevoi, simțiri și gândiri proprii. De ce, din straturile acestui popor, nu s-ar putea ivi din când în când unele inteligențe deosebite, cari să dea expresie monumentală acelor nevoi, simțiri și gândiri proprii? De ce, chiar din lumea de strânsură de așa diverse proveniențe, care mișună dasupra poporului, nu s-ar găsi arareori și individualități de o proveniență mai aleasă și mai ... noi: viața noastră publică nici nu are o altă arenă. Un cap'd'operă, un monument, presupunând că ele ar răsări așa ca prin minune din pământ, n-ar avea puterea să miște câtuși de puțin spiritul public, absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale ...
Mihail Kogălniceanu - Introducție la "Dacia literară"
... Gazeta de Transilvania și Foaia inimii . Unele dintr-însele, adică acele care au avut un început mai statornic, trăiesc și astăzi; celelalte au pierit sau din nepăsarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astăzi sunt: Curierul românesc , sub redacția dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Bariț și ... în vrajbe. Literatura noastră are trebuință de unire, iar nu de dezbinare; cât pentru noi, dar, vom căuta să nu dăm cea mai mică pricină din care s-ar putea isca o urâtă și neplăcută neunire. În sfârșit, țelul nostru este realizarea dorinței ca românii să aibă o limbă și o ... este mai ales covârșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de-ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom putea această manie ucigătoare ... de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. Foaia noastră va primi cât se poate mai rar traduceri din ...
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... de noianul uitării. Cu o răbdare și un tact de artist înamorat de frumusețile artei, el a ascultat pe cei mai vestiți lăutari din Iași și din București și a știut a deosebi ariile adevărat românești din mulțimea de arii străine ce au năvălit de vro câțiva ani la noi, trecând prin gurile și instrumentele țiganilor și ajungând la urechile noastre într ... de drepturi egale a aflat un răsunet puternic în poporul român care locuiește Valahia, Moldova, Basarabia, Bucovina, precum și cea mai mare parte din Transilvania și Banat și câteva comitaturi din Ungaria“. „Ocupând el singur un teritoriu [de] peste 5000 mile pătrate, poporul român prezentează un element național compact, tare și unit. Am trăit ... cu totul în aceste momente de plăcere. Instrumentele ce întrebuințează românii sunt: buciumul, fluierul păstorilor, cimpoiul și naiul. Sunt mulți țărani care mai joacă și din vioară, dar artiștii de acest instrument se află mai cu seamă printre țigani, care sunt adevărații muzici ai orașelor. Aceștia se slujesc și cu naiul ... execută acest dans cu cea mai mare iuțeală. Dansul Călușarilor are o semnificație cu totul istorică pentru români; țăranii păstrează în memoria lor fapte confuze ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață
... mine, pricina optimismului și pesimismului la noi n-a fost organizația socială, ci așteptările, iluziunile de o parte, deziluziunile de altă parte. Ar urma dar că eu explic o stare sufletească: pesimismul, prin o altă stare sufletească: deziluziunea, care face parte din pesimism. Dar această greșeală de a preface în cauză hotărâtoare a unei stări sufletești o altă stare sufletească înrudită cu cea ... căutarea acestor cauze și în metodele greșite întrebuințate în general pentru lămurirea pesimismului. Așa, unii caută să se lămurească în privința sensului cuvântului pesimism , trag din el toate concluziunile logice, construiesc astfel un pesimism ori un pesimist ideal în capul lor, pe urmă cu abstracțiunile din capul lor ei caută să lămurească pesimismul din viața reală. Cu alte cuvinte, ei nu deduc sensul cuvântului din viața reală, din analiza vieții reale, ci sensul vieții reale îl deduc din sensul cuvântului, așa cum le pare lor acest sens. Dar fiindcă fiecare om poate întrucâtva să priceapă altmintrelea cuvântul pesimism, de aceea vor fi mai ... câți oameni sunt. Alții nu cad în această greșeală. Ei întrebuințează un metod științific întru atâta întru cât caută să se lămurească în privința pesimismului din viața reală, ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... înclină fruntea, cel mai ascuns fior îi zugrăvește cearcăne viorii sub ochi, o veste bună sau rea e de ajuns ca să-i ofilească rozele din obraji și să-i facă mînele palide. Și totuși, ce putere de rezistență au ele, cînd viața lor urmează o stea ce le arată calea ... de blîndețe ; ochii cei mai răi, străluciri de adorare ; gesturile cele mai nestăpînite, înmlădieri de leagăn ; glasul cel mai hursuz, inflexiuni mîngîietoare. Atunci puterile ascunse din ea se vădesc; fragilul trup, ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare ... îndrăgostiți își făcuse cuibul pentru cîtăva vreme. Bărbatul plecase chemat de niște afaceri, și mama rămăsese singură cu fetița lor, un odor de copil născut din dragoste și din mîngîieri, o biată floare timpurie ce le înveselea primăvara dragostei. Fragilă ca un ram tînăr era femeia, căci furtună nu se abătuse încă asupra ei ... agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... cărările, ca supraomenescul Bosco, care era semnalat deodată la cele patruzeci de bariere ale unui tîrg. Legendara figură a lui va reveni nălucitoare din paginile tuturor cărților și manuscriselor, din infoliile tuturor jurnalelor de pretutindeni și de peste tot locul. Amintindu-se figura lui și cercetîndu-i-se opera, povești vor umbla desigur, viață matusalemică ... de alt rege asirian se va spune poate că, înfricoșat de curgerea vremii, el a hotărît să nu mai doarmă și să facă din noapte zi, iar din zi noapte, ca biruind somnul să oprească și timpul din mers și să și-l supuie voinței lui... Capricioasa vreme însă le schimbă toate și mi-a schimbat și silueta cea dintîi, pe ... marele lui exemplu și pietate pentru tot ce e al neamului nostru, toate aceste sfinte și mari lucruri, pentru care-i mulțumesc cu recunoștință. Tot din vremurile acele, notez o impresie fugară. E vremea cînd se reacționa cu vehemență și cu lucruri contondente chiar în contra franțuzomaniei. Notez aceasta, pentru că ... o fantazia de fraze se dezlănțui în aer. O putere elementară de uragan trecea în glasul acela, omul transfigurat, ca un anacoret, ca un rătăcit
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... însușirile operei sale. Dl Ibrăileanu a caracterizat foarte just literatura dnei Papadat-Bengescu: lucrări de miniatură executate pe dimensiuni de frescă...Miniatură — din cauza evenimentelor liliputane pe care i le oferă viața; frescă, din cauza importanței pe care le-o dă impresionabilitatea pururi trează, sufletul lacom de emoții, imaginația promptă în amăgiri. Caracterul subiectiv și liric al operei dnei ... o supremă delicateță de execuție, în genul obișnuit al dnei Papadat-Bengescu. Adriana amintește pe Nora lui Ibsen. Amândouă părăsesc „căminul conjugalâ€�! Dar cum din piesa marelui dramaturg nu știm ce s-a întâmplat cu Nora după plecarea ei, s-ar părea că dna Papadat-Bengescu, începând cu ... și crea singură condițiile unei vieți proprii, conformă cu aspirațiile... Dar poate că ne înșelăm. În orice caz, intenția autoarei rămâne mai confuză decât aceea din Casa de păpuși . La Ibsen, concepția reiese puternic și unitar, fiindcă el face pe Nora să plece numai după ce ne-a arătat ... ordin mai înalt și mai general, care dau piesei o largă semnificație socială. Autoarea noastră nu arată motivele pentru care a plecat Adriana din ...
... felii tăia, Patruzeci la pui de câini, Patruzeci la câini bătrâni. Toți în grabă le mânca Dar seama nici că și-o da. Când, la urma tuturor, lan că venea-ncetișor, Schiopătând, schelălăind, Laturile cam ținând, Dolca, haita cea bătrână Ce știa rândul la stână. Ea venea, nu prea venea, ,,Dolca ... duci Pe urmele oilor Prin pajiștea florilor." Dolca vesel se scula, Câmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vârând, Urmele tot mirosind. Urma-i ici, urma-i colea, Dolca nici c-o prăpădea. Ziua-ntreagă ea mergea Și-ndeseară ajungea În codru la Pandina Ce de foc se lumina. Când în ... judeca, Inima i-o despica, Și Dolcăi o arunca, Iară Dolca n-o mânca, Inima de vânzător [2] E venin otrăvitor! ↑ Generozitatea este una din calitățile românului. Inima lui blândă și darnică îl îndeamnă totdeauna a veni în ajutor celui nevoiaș. Lui îi place a împărți ... de frumoase simțăminte se află în inima poporului nostru. Această baladă a Dolcăi precum și acea a Mioriței le-am cules din gura unui baci, anume Udrea, de la stâna de pe muntele Ceahlău. Acel păstor suna