Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DE MULT
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1381 pentru NU DE MULT.
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... scopul să provoace râsul se numește humoristică.â€� Se poate să fie așa, în englezește. În românește, însă, pentru ca o scriere să fie humoristică nu-i de ajuns să aibă numai scopul de a provoca râsul; ea trebuie să aibă și mijloacele, adică darul de a-l provoca... Și apoi, să nu uităm că există unele încercări literare care provoacă râsul, adică sunt humoristice, deși autorul țintise la un efect cu totul de altă natură. După cum vedeți, problema e mai complicată decât își închipuiau savanții și specialiștii. II Nu voi avea imprudența și pretenția să vă prezint și eu o definiție a humorului. Și poate că nici nu e nevoie, până pe acolo. Există în jurul nostru atâtea lucruri pe care nu le putem prinde într-o definiție
... Alexei Mateevici - Creştina ,,Isprăvi din vremi de mult trecute, Predanii din vechime-adâncă". A. Pușkin, Ruslan și Ludmila Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Măreața ... ridicată, Primi-va scrisul altei soarte... Și iată, c-o dorință sfântă Pe sine-n jertfă a s-aduce, Ea-și merge calea de osândă, Își merge drumul cel de cruce. Prin vis a patriei câmpie O vede, de stejari umbrită, Și râul — dungă albăstrie -- Și casa dragă și iubită, Și iarăși pașnica viață, Ce-a petrecut-o, o petrece. Dar ... dulceață Nu-i pare rău: rămâne rece. N-o tulbură mai mult pământul Și bucuriile lui sterpe; După norocul lui nici gândul, Nici inima ei nu mai fierbe. Nădăjduirea ei cerească, Fără de lacrimi și jelire, Surpat-a pofta pământească Și pieritoarea tânguire. Și traiul cel mai drag, frumos, Și tot ce-n trai i-a ... i pasă, Și la a sfintei rugăciune Din palme bate zgomotoasă. Această mândră povestire Trăiește din adânc trecut, Vorbind făr' nici o părtinire De
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... frunzișul nepătruns, Inima își dezvălește simtimentul său ascuns. Când copaci plecând asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o carare mult iubită; Când zefirul care-n șesuri de abia răsuflă lin, Pintre frunze se aude ca un gemăt de suspin; Toate chem la reverie, toate plec la îndurare, Și-n răcoarea acea dulce inim-află stâmpărare. Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă ... rămas, Nu bag seamă că deasupră-mi vijelie se stârnește, Sau că soarele apune, ori că tunetul vuiește, Și c-a zilei luminare de pe cer acum s-a stâns; Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar tăcu — nu mai răsună tânguioasa-i melodie, Eu stau încă, ascult încă cuprins de melancolie. Steaua zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat în lacrimi află mai multe plăceri Când pe nori d-azur și aur căutând se ... i pururea în asuprire, De ...
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... ocupat pănă seara, când m-am culcat gândind la noul dascal; iar piste noapte am visat că avem un nas cât a lui de mare. A doua zi profesorul veni și, după acea de datorie bună-dimineață, scoase din sân o broșură cartonată cu hârtie pestriță, zicându-mi c-un zâmbet plin de încredere în sine: — Nădejduiesc că ne vom înțelege amândoi. Această filadă nu sunt la îndoială că în puține zile o vei învăța. "O! am gândit, acesta e negreșit vrun extract lesnicios a sistemului său de ... învățătură." Am luat-o cu toată onoarea cuvenită operii unui literat și, deschizând-o, am văzut că era un abecedar cu slove d-un palmac de mari! Am rămas mut de oțerire și de rușine. Ce batjocură! să mă puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani, să învăț a b c ! pre mine, care înțelegeam pre Erodian din scoarță în scoarță! Era ... pe dinafară, și atunci vom începe a doua maimă, Ba, Be,Bi,Bo, și mai la vale. Cred că ne înțelegem? — Ba nu ne înțelegem nicidecum, am strigat ieșind din amețeala ce mă cuprinsese întru auzul barbarelor numiri a buchilor lui,
Alecu Donici - Cheltuitorul și rândunica
... Alecu Donici - Cheltuitorul şi rândunica Cheltuitorul și rândunica de Alecu Donici Un tânăr foarte bun, dar prea cheltuitor, Luând în stăpânire O bună moștenire, În vreme de un an, rămase pe ușor, Și tot ce mai avea acum era o blană, Păstrată prin prilej că timpul sta de iarnă; Iar cine nu-i de mic cu frigul învățat În blană foarte crede. Dar într-o zi mergând după împrumutat, Din întâmplare el o rândunică vede. Găsește-ndată negustori Și ... bănișori. Căci rândunelele, cum zic din însemnare: A primăverii dulci sunt bine-vestitoare. El însă au uitat proverbul bătrânesc: Că-o floare nicidecum nu face primăvară. Și iată, se stârnesc Furtune, viscole cu ger cumplit afară; Pe uliți scârțâie omătul făinos; De prin ogeaguri fum ca iarna gâlgâiește; Și cel mai sărăiman la foc se încălzește. Iar tânărul meu, trist, flămând și friguros, Pornește în surtuc de ... înghețată Și, tremurând de frig, îi zice: "Blestemată! Pe faptă-ți ai pierit! Așa ți se cuvine; Căci fără blană eu sunt astăzi pentru tine." Nu vreau s-ating pe nime, Dar mult mă mir în sine: De
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... dat în pierzare. Să-l fac între oameni ferice și mare, Am dat al meu suflet la negrul tartar. Tu știi mai departe. Ce? gemi de turbare! Vrei sângele mumei, tu vrei răzbunare, Lovește! Na sânul, tirane barbar! Căci viața îmi este acum blestemată. O! cum nu pot oare să sorb astă dată Și zilele tale, și sângele tău! Dar nu pot, căci fiu-meu în ultima-i stare Opri orice mână a da răzbunare. Tirane! Vezi prada-ți, vezi cugetul său. Pe urmă ... sângele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare, E cald și e tânăr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții din mormânturi, Cu ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar ... strâmbe râte Cu care de pe stâncă Râm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbilioane De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați. Și mii de mii
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură asupra omului mort
... înțelepțiia voastră, blagosloviților ascultători și cătră dumneata (curatele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii, carii cu tânguiri și cu lacrămi vă întristați împreună, pentru această de bun neam și de cinstită cocoană carea s-au odihnit în Domnul. Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme. Fericitul ei sfârșit iaste adormire, iar nu moarte. Drept acĂ©ia nu cĂ©re de la voi lacrămi, nu pohtĂ©ște suspinuri, nu priimĂ©ște întristăciune, nici plângere. VrĂ©dnici de plâns sunt limbile că n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sunt despărțit din brațele bisericii; pentru căci aceștea adevărat mor, aceștea ... mai cu grijă la cĂ©le mai fericite și la cĂ©le mai vĂ©sele și la odihnă și la bucurie. Și adevărat, cât iaste de dulce această adormire și cu cât iaste mai dorită decât adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fărde simțire: nu vĂ©de, nu aude, nu cunoaște, să uită pre sine, uită pre fiii lui, pre rudenii, pre priiateni, rămâne lipsit de toate răsfățurile vieții și de ...
George Coșbuc - Minciuna creștinilor
... al lor de-acuma bunul ! Dar știu ca n-o să vrea nici unul Căci e minciună spusa lor : Hristos muri-n grozavă silă , Dar nu de bunăvoia lui : Ei de-ndărătnici spun ce nu-i Și de-ndărătnici nu mi-e milă !" Dar iată, până când în chin Se zvârcolesc cei doi pe roată , Alți doi se dezlipesc din gloată Și-n fața judecății ... „Omoară-ne !" — „Vă-nșeală gândul . Că mă siliți la crezământ ! Dar nu vă cred, și gata sânt Să vă omor pe toți de-a rândul ." O-ntreagă ceată din popor Spre tribunal acum pășește . Mirat proconsulul privește : Sunt ei nebuni, ori moartea lor E-ntr-adevăr ... sus . A fost un mincinos Isus... Câți vreau să moară deci, să vie !" Dar când văzu că dânșii vin Mulțime multă, să-i omoare , De-abia se ține pe picioare De multă furie-Antonin . —„Pornesc pe capul meu nebunii Voi moartea de la mine-o vreți ? Ah, ticăloșilor, n-aveți Destule râpi, destule funii ?" El dă un semn. Și-un grabnic stol De călăreți izbesc poporul —„ Ei știu că e păcat omorul , ...
... zice și Ampotrofagu, că a băgat spaima în maala! uite așa umbla cu patacele și cu basamacu-n cap, când fu la alegeri, de-a spart capu lu' bietu Guță Băncuță (cu volubilitate crescândă) , fiincă nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi stârpit sămânța de liberali! auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea... Avocatul (plictisit): Țț!... Ce-are a face acuma politica? Tânărul (rugător): Lasă, mamă! Avocatul: Lasă, cocoană! Cocoana (cu forță): Nu las! nu vreau să las! (trântind țigareta în scrumieră și, foarte sentimentală, obidindu-se treptat până la lacrimi) că dacă nu am mai avut alți copii, și să-l văz nenorocit, care numa pe el îl am!... (Își suflă foarte zgomotos nasul, apoi își șterge ochii ... așa vorbe triveale, care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoană în prezența mamiții. Cocoana (se repede la ureche iar fără mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul! Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca să țiu o nevastă fără zestre... Avocatul: N-ai luat zestre? Cocoana: Zestre?
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei și unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini. * * Nu e vorba de acei scaieți care cresc ca păpușoiul și fac o frumoasă floare liliachie, ca un pămătuf, al cărui pufușor fetele îl tund în seara de Sfântu Toader, cântând: Codițele fetelor, Cât codița iepelor! Ciulinii de care vorbesc aici apar de îndată ce se topește zăpada, sub forma unei ciuperci, un zbârciog. În mai puțin de o săptămână, dacă e cald, ei năpădesc pământul. Asta e tot ce Bărăganul poate să îndure pe spinarea lui. Mai îndură și turmele de oi, care sunt lacome de acest ciulin și îl pasc aprig. Dar cu cât îl pasc, cu-atât crește, se rotunjește mereu și ajunge să atingă dimensiunile unei damigene mari ... cei mai iubiți. Apoi, orice viață se oprește brusc. Nesfârșitele întinderi sunt curățate ca lespezile unei curți princiare. Atunci Bărăganul se învăluie în cojocul lui de iarnă și se pune să-i tragă un pui de somn care ține șase luni. Dar ciulinii? Ei își continuă povestea. E o poveste cum nu
Grigore Alexandrescu - Mierla și bufnița
... Grigore Alexandrescu - Mierla şi bufniţa Mierla și bufnița de Grigore Alexandrescu Într-o pădure deasă, de cetăți depărtată, Mierla se-ntîlni seara cu bufnița umflată. „Prietenă — îi zise — ți-aș face o-ntrebare, Daca a mea ... plăcută, De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută? Nu cunoști, cum se vede, razele dimineței, Dulceața primăverei, plăcerile vieței. Poate ești rușinoasă, și crezi că nu cînți bine: Dar eu și alte păsări mai vrednici decît mine Îți vom da-nvățătură, și vom pune silință Să-ți mai supțiem glasul cît ... Ca altele, să facă cercări de-naintare, Că-nvățătur-adîncă, idei, filosofie Sînt prea vătămătoare l-a lui copilărie, Declamația-aceasta, pompoasă, îngîmfată, De vreți, poate să fie despoților iertată: Numai lor le e bună a unui neam orbire, Căci nu-l lasă să-și vază a sa nenorocire: Dar în gura acelor ce-o zic pe dinafară, Sau e o nerozie, sau este ... am putea răspunde puținele cuvinte Bufniței adresate de mierla cea cuminte: „Ai vorbit de