Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
George Topîrceanu - Cărturăreasa
... George Topîrceanu - Cărturăreasa Cărturăreasa de George Topîrceanu — Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te ferești să-l iei. Pentru că nu minte cartea, Ea ghicește orice gând, Vezi, cu ... pe curând. Dragoste pe drum de seară Cu un crai de ghindă, și Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi... Serioasă, visătoare, Cu ochi negri și cuminți, A rămas privind, copila, Gura babei, fără dinți... — Cum e crai de ghindă, babo? — Nalt și oacheș, fata mea. — Și cu ochii mari și umezi, Și cam palid, nu-i așa? Seara, când să se dezbrace, Singurică în iatac, Pe obrajii ei s-aprinde Floarea rumenă de mac. Și
... nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre ... zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență, Sunt din nou iar bunătate, — imn din veacul legendar, Și din trunchiul mort cum naște viața verdelui lăstar, Din coșciug, închis aproape, iese zbor de biruință. Oh! ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... a început să-mi zîmbească . Dom SĂ©bastien, ultima mea compozițiune muzicală, s-a reprezintat de două ori pe scena Teatrului imperial și a fost priimită de publicul vienez cu mare entuziasm, iar eu am avut de trei ori onoarea avantscenei, de unde am priimit coroanele și mulțumirele publicului; cu toate astea, cînd mă gîndesc că publicul parizian, atît de intelegint și imparțial în aprețiarea uvragelor muzicale, să lăsă de a deveni machina unui partit infam și-mi dete lovitura lașetăței după ce m-a aplaudat aut de mult la Favorita și Lucia, mi se rupe inima.“ După această scurtă digresiune, lăsînd la o parte acest trist panegiric, revenim la subiectul revistei noastre teatrale, adică ... cam inconstant și cam rău condus de autorul libretului, căci, daca în primul act ne pregătește a vedea în Norina o jună castă și pură în amorul ce nutrește pentru Ernesto, de ce în actul al doilea și al treilea ne-o înfățișează atît de depravată, căci o femeie care priimește să joace o farsă nu să poprește aci? Și apoi iară, o asemenea femeie nu poate fi o amantă fidelă și castă; dar ce să zicem, asta e o licență dramatică și
Ștefan Octavian Iosif - Pomul fermecat
... Ştefan Octavian Iosif - Pomul fermecat Pomul fermecat de Ștefan Octavian Iosif Sunt nopți când mă asemui Cu fiul de-mpărat, Ce străjuia sub pomul Cu merele de aur; Ca el veghez (când noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat Tăcută și târzie-i) Sub pomul fermecat, Ce poartă-al fanteziei Neprețuit tezaur... Sunt visurile mele Ce noaptea îmi răsar Mai vii decât atuncea Când în odaie ... Cu râvnă-adâncă, dar Mă-nvinge-n veci stăpâna Putere-adormitoare... A doua zi, când caut La cântecul meu scris, Nu-l recunosc, și ... am deschis, Ar fi furat-o-n pripă O mână nevăzută... De-s trist de-aceea ziua Ca fiul de-mpărat Ce străjuie sub pomul Cu merele de aur, Mă-ntorc voios (când noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat Tăcută și
... de patimi și mai mult să o iubească. Știe care ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cerînd să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adîncime cu luceferi luminoși? Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pămînt. O femeie între flori ... aleagă între trei Ce-o-nconjoară, toți zicînd că o iubesc — cît de naivă — Vei vedea că de odată ea devine pozitivă. Tu cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsînd val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc… Și cînd dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... Vasile Alecsandri - Prietenii românilor Prietenii românilor de Vasile Alecsandri Când mintea își ia zborul de se afundă în hăul de suferințe, de prigoniri și de palme dumnezeiești ce de câteva veacuri au trecut și încă trec pe capul acestui neam român, odinioară atât de mare și puternic, ea rămâne înspăimântată ca și când s-ar găsi la poarta care duce la lăcașul veșnicelor chinuri, și nu poate să înțeleagă cum acest neam a răbdat cu bărbăție atâtea furtuni grozave și cum se mai află încă astăzi pe picioare! Năvăliri de limbi străine, războaie crâncene și necurmate, împilări de tot soiul, înrâuriri fatale de corupție, prigoniri sistematice, focuri, secete, epidemii crude și, mai presus decât toate, dezbinări chiar între frați de același sânge și nume, nimic nu i-a lipsit, nici una dintre aceste grozave rele nu a înconjurat pământul locuit de români, încât două ... o insulă bătută de vânturi și de valuri din toate părțile, s-a împrotivit furtunilor și a izbutit a-și
... George Coşbuc - Recrutul Recrutul de George Coșbuc Eu o las în sama ta— Am să plec! și parcă-mi moare Inima, se rupe-n mine! Nu de voi, tu știi de cine! Și mă doare, De-aș țipa. Omul fără de noroc Tot cu răul se-ntâlnește— Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! ți-o las în samă, Mi-o păzește Ca de foc! Vei vedea ... frică: Ea-i atât de subțirică, Ca pe-o floare Poți s-o frângi. Dac-o fi pe drum, tu treci; Zi că ești grăbit, și-o lasă, Să n-asculți orice să-ți spuie. Și-un gând rău să nu te puie Pân-acasă S-o petreci. Nu știi cât îi faci de rău! Mă-sa-i rea și nu o crede, Și-o primește de pe-afară Cu bătăi și cu ocară, Cât ce-o vede C-un flăcău! Dar te uită să știi ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră oarecine ... fi dragă Tuturor! De-i vedea pe cineva Pe la ei, în fapt de seară, Prinde-l într-adins, ca-n glumă: Frânge-i gâtul și ...
... reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă Să-și smulgă-acum veșmântul de la sân?... O, ascultați micuțul glas cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de soare! Dar unde ești, să-l vezi ... Femeie, tu, de trei ori blestemată!... Te-o blestema bastardul fără nume, Nevinovatul osândit să moară Când nimănuia n-a cerut viață, — Și când întâiul vânt de patimi grele, Din lumea rea, porni-va să-l doboare, Te-o blestema copilul trist și palid Că n-are cui șopti, cu lacrimi: "mamă!" Te-i blestema tu singură odată, Ducând povara vechiului păcat, Zadarnic vei întinde după sprijin Tremurătoare brațe istovite, — Și pânza neagră-a gândurilor tale Cerni-va golul nopților târzii, Că nu-i avea nici trista mângâiere Să gemi plângând: "aveam flăcău acum ... curmi țărâna
Grigore Alexandrescu - O impresie
... Izbind sub ei pământul și răsuflând omorul, La sunete de luptă pe câmp își luau zborul, Ca vulturi ce în aer o pradă ar vedea, Și când auzii glasul armatei tunătoare, Și când văzui silitra de fulger purtătoare Câmpia, atmosfera de fum întunecând, Iar printre fum, prin ceață, egretele - albicioase Mișcându-se departe, ca umbre fioroase Ce ... ivi. A! unde e acuma puternica mărire Din vremea când a țării eroică oștire În lupte uriașe Buzeștii comanda, Când vulturul Daciei cu fruntea-ncoronată, Și duhul răzbunării cu manta-i sângerată Da semnul biruinței și calea ne-arăta? Călugărenii încă păstrează pomenirea Vitejilor ce-n valea-i aflară nemurirea, Al faptelor de cinste preț veșnic meritat; Iar praful ce acolo ... Cu vechea simplitate din inimi a lipsit. A patriei iubire, obiect de ironie, În veci este pe buza acelui care știe Cu ... care treceau de sfinte, Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene de interes dictate, De înțeles lipsite, de patimi explicate, Și-n care neștiința neînceatat credea. Dar tot se aflau încă virtuți, și
... Ion Luca Caragiale - Talmud Talmud de Ion Luca Caragiale „Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul, Tu nu vrei să lucrezi destul, Și d-aia nu câștigi nimică! Tu de vr-un an tot migălești O iconiță mititică: O tot sucești și-o învârtești Și văd că n-o mai isprăvești... Eu într-o var-am isprăvit O mânăstire și un schit. Cu învelit și cu vopsit Iar Șmul răspunde trist: „Hei! Știu... Dar... tu — tu ești tinichigiu, Și eu — eu sunt giuvaergiuâ€�... Morală Una-i Ștrul Și
Mihai Eminescu - Oricât de mult am suferit
... am suferit Oricât de mult am suferit de Mihai Eminescu Oricât de mult am suferit În lunga-nstrăinare, Pururi în visu-mi te-am zărit Cu luna, pe valuri de mare. Pe marea tristă te-am cătat Cu depărtate maluri Și numai tu te-ai arătat Pe mare, cu luna, din valuri. Tu numai dulce îmi răsai Și blândă-ntotdeuna, Cu al tău dulce chip bălai Din valuri de mare, cu