Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Ion Luca Caragiale - Iarna (Caragiale)
... Care astăzi ne-a cuprins. Negreșit! Focul din soare Nu-l plătește Dumnezeu, Însă noi plătim, sârmanii, Lemne și cărbuni mereu. Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte Pe pământul înghețat Ca să vezi cât e de jalnic Să tot tremuri nencetat, Tu, care-ți iubești făptura, N-ai mai zice un cuvânt Și-ai opri crivățul aspru Să
Dimitrie Bolintineanu - Copilul din casă
... Un bătrân îi zice: — ,,Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste, căci a tras mai bine. Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit, Domnul pân' la șerbu-i azi s-a coborât! Dacă dai tu morții cei cu hărnicie, Cu acei nemernici ce-ar putea ... prin războaie domnul este tare, Numai prin dreptate va ajunge mare." Ștefan se gândește, apoi a vorbit — ,,O, bătrân cu minte, bine ai grăit! Să se ierte dară cel copil din casă Și de azi să
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... Eu nu sunt tatăl tău cel adevărat, ci te-am prins pe gârlă, unde erai dat și pus într-un sicriaș de mumă-ta, ca să nu se dovedească fapta sa cea de rușine, fiindcă era fată de împărat. Dacă voi adormi somnul cel de veci, care o să-l cunoști când vei vedea că tot trupul meu are să fie rece ca ghiața, amorțit și țeapăn, să bagi de seamă că o să vină un leu. Să nu te sperii, dragul tatei, leul îmi va face groapa, și tu vei trage pământ peste mine; de moștenire n-am ce să-ți las decât un frâu de cal. După ce vei rămânea singur, să te sui în pod, să iei frâul, să-l scuturi, și îndată va veni un cal și te va învăța ce să faci. După cum zisese bătrânul așa se și întâmplă. A treia zi pustnicul, luându-și rămas bun de la fiul său cel de ... că argatul lipsește și hainele nu sunt la locul lor, se luară după dânsul; și-l urmăriră din loc în loc până ce, când era să puie mâna pe dânsul, el trecu hotarele lor, și apoi stătu. Cum îl văzu zânele scăpat, se cătrăniră de necaz, că nu putură ...
... am văzut?... Și cum de s-a făcut această nuntă cu așa taină și așa grabă? Eu care credeam că am tot timpul să mă codesc?... Lucrul îmi părea neînțeles, dar era adevărat. Bătrânul Neagu cu zâmbetul pe buze mă întâmpină, zicându-mi: — Bine ai venit între noi, vecine; astăzi nunta, mâni vânatul. Cu inima strânsă mă apropiei de Elena pentru a-i zice câteva cuvinte de urare ... zece ani la locuința ce-mi pregătise dreptatea omenească. Cât timp oi fi stat acolo între păreții osândei nu știu, căci nu m-am ostenit să măsur timpul; dar știu că într-o zi spre amurg veni temnicerul și-mi zise: — Măria-sa domnul a binevoit să te ierte pentru ziua de mâni a Anului Nou! Anul Nou!... Măria-sa a binevoit să mă ierte!... Curios, această veste nu-mi făcu nici o bucurie. Văzând însă că ușa temniței se deschide, ieșii fără să știu încotro mă duc. Eram pe stradă. Casele cele nalte cu balcoanele de fier, droștele care se-ncrucișau în fuga cailor, îmi amintiră că așa ... ...
Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul
... întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară. Și-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei, De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!â€� Românca le răspunde cu o veselă zâmbire: „Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de ... eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.â€� „Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? Am să îngheț la iarnă și inima din tine.â€� „Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ți arzător Cât mi-a suflă în ...
... luna, cu soarele Și cu căprioarele, Că din naștere-s muntean, Iar din botez sunt oltean. Căprioare surioare, Sculați în două picioare, Roadeți poala codrului Să văd matca Oltului. Oltule! pe malul tău Crească-ar iarbă și dudău Ca să pască murgul meu. Oltule! câine spurcat, Ce vii mare tulburat Și cu sânge-amestecat? Aduci plăghii și butuci Și căpestre de cai murgi Și chiar ... Oltule! rău blestemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? Seca-ți-ar izvoarele Și toate pârâiele, Să-ți rămâie pietrele, Să le calce fetele, Că tu n-ai ținut cu noi Și te-ai vândut la ciocoi! Pe unde-a trecut luntrea, Înalță-se pulberea, C-ai fost rău de oltenași Ș-ai fost bun de poterași Oltenași ai înghițit, Poterași ai
... unui chibrit: cocoana își aprinde o țigaretă... Încă nu mi-e somn. De ce n-aș aprinde și eu una? A! de degrabă să nu pierz trenul, am uitat să-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamița lui Bubico... Scot o țigaretă, mă ridic și dau să m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc să fac bine o mișcare, și Bubico scoate capul lătrându-mă mai furios decât pe conductor; latră și chelălăie și tușește și... - Bubico - zice cocoana - șezi ... vezi! cum v-ați împrietenit... Ce e, Bubico? ce e, mamă? iubești pe domnul? da? Și Bubico răspunde, gudurându-se-n brațele mele: - Ham! - Așa? ai trădat-o care va să zică pe mamițica?... craiule! Bubico: Ham! ham! - Trebuie să fii om bun! Nu trage el la fitecine... - Firește, coconiță; simte cânele; are instinct. Când zic acestea, iată că trenul se oprește în Crivina. Pe ... lângă fereastră, ridicându-l în dreptul deschizăturii. Aerul răcoros, trecându-i pe la bot, face mare plăcere lui Bubico. Scoate limba și respiră din adânc. - Să nu-l scapi pe fereastră!... pentru Dumn... Dar n-apucă mamițica ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională
... seara ca amic, încă era și dumneaei care mi-este amică, și ați chemat-o dumneavoastră martoră că a fost acolo și poate să jure cum s-a-ntâmplat. Prezidentul: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o să răspunză când o vom chema. Acu spune d-ta. Reclamanta: Spui. A venit dumnealui. Inculpatul: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale. Prezidentul: Tăcere. Reclamanta: Dacă știam ce ștofă ești, nu te mai chemam... A venit și zice să nu mai învârtim masa, care vorbeam cu soră-mea, care a murit, și ne spunea poezii de Iminescu și de Victor Cucu. (Ilaritate ... e în altă parte. Inculpatul: Am zis că a trecut iar în incarnațiune. Prezidentul: Tăcere. (Către reclamantă :) Și d-ta credeai? Reclamanta: Cum să nu crez, dacă vorbea masa? Prezidentul: Dar ceasul și cu inelele cum ți le-a luat? Inculpatul: Fără să știu: eram mediu! Prezidentul: Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. (Reclamantei:) Spune. Reclamanta: A venit seara și zice că a învățat acuma ...
Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...
... te văd cum înainte Ne ieși la toți, și-n gât ne sai; Mama-ți tot zice: fii cu minte... Tu parcă altă grijă n-ai! Zâmbind, dai gurii noastre pradă Obrajii rumeni și rotunzi; Și toate lași să ți se vadă, Căci n-ai de ce să ți le-ascunzi. Sub scară, jos, într-o rochiță Păn la genunchi aproape goală, Spui vorbe dulci și dai guriță Unui pisoi ce-ți toarce ...
... că era și meșter la cuvânt Greuceanu nostru. El își puse nădejdea în întâmplarea aceasta și își zise: "îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe acești oameni de la moarte, mă voi încumeta să mă însărcinez și cu cealaltă treabă; iară de nu, sănătate bună! Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu; niciodată nu strică cineva să facă o încercare". Și astfel, poftorindu-și unele ca acestea, aide, aide, ajunge la curtea împărătească. Înfățișându-se la împăratul, atâtea îi povesti, așa cuvinte ... nu pot să schimb nici o iotă, nici o cirtă din hotărârea mea. Și aceasta nu pentru altceva, ci numai și numai pentru că voiesc să fiu drept. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. Văzând statornica hotărâre a împăratului și dreptatea celor vorovite de dânsul ... l îl băgă în pământ până în gât și-i puse piciorul pe cap, ținându-l așa. Apoi îi zise: - Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele și luna, căci azi nu mai ...
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... meu livida lumină ce o au troienele, ci numai negrele și funebrele covoare ce le întind umbrele în așteptarea nopții. O durere vie mă făcu să duc mîna la frunte și să-mi aduc aminte ce se întîmplase cu mine. În învălmășita goană a retragerii, în care abia mai puteam vedea luminoasele frînturi colorate ale ... decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase fără să-mi dau seama ; dar glasul celui ce poate sta să moară ca și mine, înfricoșat de singurimea ce-l împresura, reîncepu iarăși mai sfîșietor, mai îndurerat și mai plin de spaima morții ! Împăcarea ce-o ... care stam să intru, pieri. Și-acum cînd auzisem un glas omenesc, o durere ce era soră cu a mea, nu mai voiam să mor și aș fi vrut pe cineva la căpătîiul meu, ca să pot înfrunta agonia... Și-atunci, ca un răspuns plîngerii aceleia, ce trezise în mine dragostea de viață, răsuflînd îndelung, am răspuns cu o altă plîngere ... pe altul. Știam că nimeni nu putea să ...