Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 1726 pentru AȘA.
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... Cum a putut să vorbească un sălbatic dobitoc, Și care vin să te-ntrebe dacă e adevărat Că în vremea veche câinii au vorbit așa curat. Însă, cum știi foarte bine, adevărul deslușit, Fără mască, între oameni lesne nu e priimit: Și sub feluri de podoabe dacă nu îl tăinuiești ... scriu astăzi în versuri, asta este vina ta. Tu amorul poeziei mie mi l-ai însuflat, Și exemple îndestule de ce e frumos ai dat. Așa, când viitorimea, al nostru judecător, Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... Căci ei o țin tot una și zic că nu se-nșeală. Mulțumesc astă dată și stăpânirii noastre, Care nici vru s-asculte la vorbe așa proaste. Altfel, zău, îmi e teamă că-n loc de mulțumire M-ar fi făcut prieten cu vreo mănăstire, Unde spălându-mi vina, prin post ... cui versuri le socotește glume, Și cu ce chip vorbește de dușii de pe lume! Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osândă, pedeapsă capitală." Așa ca să nu sufăr strigări, nemulțumire, Ca să nu trag asupră-mi vreo nenorocire, Gândește-te și-mi spune un mijloc de-ndreptare, Tu, care ...
Grigore Alexandrescu - O impresie
... Cuprinși de-adâncă spaimă ziceau cu-nfiorare, Că el a văzut umbra acea îngrozitoare A lui Mihai Viteazul asupră-le venind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa erau odată românii, dar unirea Ce le hrănea curajul, ce le-nsufla mărirea, Cu vechea simplitate din inimi a lipsit. A patriei ...
Grigore Alexandrescu - Te mai văzui o dată
... pe a mea vedere Se ridică un nor: Te presimții; îmi spuse a ta apropiere Un aer de amor. Zambila primăverii așa ea ne împarte Desfătător miros, Așa dulcele-i suflet se simte de departe, În aer răcoros. Și inimile noastre, și ochii se-ntâlniră; Simții ce pătimești; Un zâmbet trist mi-o ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... iubesc, căci e tristă și căci a suferit: Și precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când ... Astfel ziceau, și vremea un pas a mai făcut, Și chiar acele iesme azilul ș-au pierdut! Tot e tăcut și jalnic: însă așa cum ești Singură porți povara măririi românești, Târgoviște căzută! poetul întristat Colore variate în sânu-ți a aflat, Războinicul modeluri; și, dac-am ...
Grigore Alexandrescu - Vulpoiul predicător
... de munte Veneau rar să o asculte; Însă ei în depărtare, Neavînd nicidecum stare Fără cinste sau favor, Nu putea da-ncredințare, Slavă astui orator. Așa el schimbă vorbirea, Defăimă năpăstuirea, Pe urși, tigri, lei, pardoși, Arătînd a lor turbare Și a sîngelui vărsare, Și că sînt ... putere ea descrie Slaba nevinovăție, Pradă acestor dușmani, Cufundată în durere, Cerînd la-nalta putere Asupră-le ajutor. Curtezanii în mirare Ascultau cu supărare, Căci așa vrea prințul lor, Care plin de bucurie La palat pofti să vie Vulpea în acel minut. „Ce-ai vorbit, îi zise,-mi place, Căci ...
Grigore Alexandrescu - Zugravul și portretul
... Alexandrescu La un zugrav foarte vestit mergînd din întîmplare, Portretul meu îi comandai; întîi însă-ntrebare Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă Așa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă; Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate, Ș-anume-n Franța mai ales, la ... plată: Ești negru, te voi face alb; ești slab, te îngraș bine, Numai vezi de portret departe a te ține.“ Vorbind așa, mă zugrăvi, și daca al meu nume Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu ...
... fost odinioară un cavaler tăcut, Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut ... ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: Uimit se uită dânsul și se mai uită iar, Tot aruncând în preajmă-i priviri ne-ncrezătoare. Dar nimfa-l ține totuși îmbrățișat cu ...
... despre această ediție Des în anii de junie Când pluteam din val în val Într-o dulce reverie, Îmi cream un ideal. Și o față așa frumoasă Păr de înger blond îi dam C-o ochire mult duioasă Dulce îi împodobeam Și-i dam cel mai dulce nume De femeie, ce ... in calea mea senină Într-o zi te-am întâlnit Și imaginea divină Viu în gând mi-a revenit. Și o față așa frumoasă, Păr de înger, blond aveai, C-o ochire mult duioasă Împrejurul tău priveai. Și aveai același nume De femeie, ce iubesc Ș-am gândit ...
Ioan Cantacuzino - Cîntec grădinăresc
... fețișoara în fire Fii dragule tot rumeor, Vestitor Bică[ i ] dă mult dor. Nu mi-ți plînge tulpiniță Că ți-l dau din rămuriță. Floricea așa frumoasă Trebuie a fi și norocoasă. Bucură-te, crai dă flori Că o să vezi az doi ochișori, Care omoară și care învie ...
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
... ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viață să-și găseascăâ€�. Cum regele grăit-a așa s’a și făcut Rămasul pâlc de oaste stă lângă tronu-i mut. Atunci al legii preot, mai mare între cei mari Pășește ... când o deșartă: „Iubirea libertății, e al bărbăției semn, Acel-ce ‘n piept n’o simte de lanț și jug e demnâ€�! Și-așa a morții cupă din mână în mână trece Și cel ce gustă ‘ndată alături cade rece. Deodată greaua poartă se sparge și ...