Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CER��I
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1242 pentru CER��I.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... cunoaște ca-n turnul Suharev Dar fără socoteală își cheltuiește starea. Copiii se dezgustă de asprele povețe; Nu trebuie-ntre oameni ades a-i dojeni, Căci stingi pe nesimțite ambiția din ei. Le lasă de joc vreme; folos n-aduce graba, Și când cu ei ești singur atunci îi ... întări-n virtute, Pre altul la pieire tot pilda l-a adus. De-aș vrea să sting din vreme scumpetea-n fiul meu I-aș dezveli năravul în toat-a lui sluție, Și pre Ignat de pildă l-aș scoate înainte: Privește-l, eu i-aș zice, cât este de sărac, Având grămezi de aur, e veșted și mâhnit; Un ceas odihnă n-are; apoi așa viață Cu multă avuție ... iarăși că e risipitor, I-aș face cunoștință viața lui Clearh, Pre care creditorii îl țin la închisoare. Când ar vădi plecare către trupească poftă, I-aș arăta pre Melit de bube rele plin. Slugi, mancă, guvernantă m-aș îngriji s-aleg Tot oameni de ispravă și cu purtări cinstite. Dar ... se face, Căci a avut un mentor curvar și verigaș. În veci din gura Savii nu iese adevăr, Tot ce visează noaptea, ce- ...
... ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dânsele!" Corbul cât îl auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastră se lăsa Și pe limbă-i cuvânta: ,,Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că umblu de rândul tău De trei ani fără-ncetare De când zaci la închisoare. Maică ... tot zbor neobosit Pe spinarea vântului În jurul pământului, Să te aflu, ca să știu De ești mort sau de ești viu." ,,Alei, corbe, de-i așa, Eu nu te-oi mai blestema, Ci cu lacrimi te-oi ruga Ca să faci pe gândul meu Să-mi aduci cu pliscul tău ... în vânt Până ce da de pământ, Apoi el se depărta Și din gură cuvânta: ,,Corbe, corbe, frățior, Mergi la maica cea cu dor Și-i du veste c-am scăpat De la loc întunecat, Și de-acum ca să mă-mpac, Eu din funie-am să fac Colan mândru pentru ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... disciplină a vieții lor, îi crezui de cei mai sfinți călugări din toată lumea. Părea că văd sînul lui Avraam stînd deschis ca să-i primească și doream din inimă să fiu și eu unul dintr-acei aleși ai Domnului. Dar pe cînd mă ocupam de redempțiunea sufletului, pe cînd ... La acești din urmă termeni, călugării noștri, ce aveau prea multă inteligență, se simțiră foarte mult atinși la amoarea proprie, dar vestmîntul ce purtau oprindu-i de a da curs mîniei, se mărginiră numai a se scuza cu niște cuvinte umilitoare, dar foarte contradictorii cu agitarea ce ... văzîndu-l și prin alte chilii, îmi ațîță curiozitatea de a ști care era cauza ce făcea pe bunii părinți a-i da preferința pe lîngă ale altor pontefici ce au lucrat mai mult decît acela pentru prosperitatea ordinelor monahicești. Sub pretext dar că voiesc a ... ale acestei grădini sau făcînd lectura cărților religioase; iar noaptea, ah! noaptea m-aș pune pe această piatră și aș contempla miraculile creațiunei pe acest cer frumos. — Nu știi ce ceri, îmi răspunse călugărul, oftînd din profunditatea inimei. Viața monahală, zise el, își are și ea amărăciunele ei, și încă ...
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... tocmise ceva mai înainte. Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, privește Chiar pe dama aceea cu care-atunci vorbește; I-o dă în nas, se pleacă, și în sfârșit o lasă, Zicându-i: Ce lornetă! te-arată mai frumoasă! Fieșcine cunoaște ce cap tânărul are; Dar pentru că dă bine din mâini și din picioare, Și trântește la ... să te bucuri cu lumea dimpreună. Dacă vreo coconiță, frumoasă, dulce, bună, Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne poftește, Ne ia la joc, greșeala-i îndată și-o plătește; Rar să se afle damă de mijloc așa tare, Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mișcare. Ăsta ... Cine le-a scos acestea? Â Le-a scos Alexandrescu. Făr-a zice nimica, singura ta zâmbire, De te-i afla de față, e o-nvinovățire. În zadar te porți bine și lauzi câteodată, Chiar lauda în gură-ți de satiră e luată. Așa, în ...
Dimitrie Anghel - Reveria unei statui
... întîmplare străveche, un basm din vremuri legendare. Soarele l-a luminat cu strălucirea lui de foc, ploi de primăvară l-au spălat, iernile i-au schimbat pe rînd hlamidele de hermină, și anii au trecut tot mai mulți, tot mai mulți... Peste gîtul încordat al calului cu fruntea ridicată ... privesc, și piața goală dimprejurul lui parcă se umple de lume. De pretutindeni, de pe străzi, roiuri negre curg, pe vîrful catargurilor flamurile bat amintindu-i victoriile lui trecute. Tropote de cai răsună, lumini fugare trec și se mută pe chivere și coifuri, epoletele ard în soare. Și lîngă el, iată ... cuvîntul de judecată, e jilțul lui părăsit la Cetatea Neamțului, de unde a plecat într-un ajun de bătălie. Pete roșii de sînge i se zugrăvesc dinainte, capete tăiate bolborosesc în agonie, chipuri viclene de boieri se adună în sfat, soli cu haine prăfuite apar, și el nu mai ... care ei îl cîntă, cu toate acestea, el îl cunoaște, e cîntecul străvechi pe care îl cîntau oștirile lui, e tot același cîntec, și auzul i se înfioară ascultînd : Hai, frați, hai, frați, La năvală dați, Țara v-apărați. Dar pînă să prindă bine cuvîntul, o suflare de vînt venind a ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea. Sătenii, megiașii lui, puseră mâna cu toții de mai multe ori să-i dea câte vrun ajutor, să-i facă câte vro clacă, dar toate în deșert, că nu-i ieșea înde bine nimic, în cele din urmă și vecinii și tot satul îl părăsiră. Toți cu totul zicea că așa i-a fost orânda și credeau că trebuie să fi căzut asupra capului lui vrun blestem de la Dumnezeu. Ajunsese omul să-și urască ... și mi ți-oi îngrijiÂo ca și pe ale mele. - Bine, cumetre, răspunse Neagoe, să fie precum zici tu. El era bun bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-avea ei ce să mănânce, dar încămite să mai dea și oii. Mocanul se duse cu oile. Omul se ... o, mai la o parte, că am să pui mițele astea acolea. Și fiindcă Sărăcia tot cam întârzia, o lovi o dată cu mițele de-i merse fulgii, și o dete peste cap, mai către ușă. Pe toamnă se pomenește cu un alt argat că-i ...
Dimitrie Anghel - În Luxemburg
... diamant aprins de-o rază, Se desprindea, vuind un zgomot, din naltul unei diademe. În straturi florile-nclinate iar se-nălțau cu bucurie, Și-n cer, făr' de veste-atuncea lumina zilei liniștită Se preschimba în fel-de-fețe ș-o clipă sta ca aiurită, Pân să-și recapete cuprinsul din ... moarte după zece zile ... Pe zilele acele însă cine din noi nu și-ar da anii? Curgea nedumerită vremea, și-ntr-un târziu, vestind că-i sară O darabană-ndepărtată suna ca după bătălie, Și-atuncea, tresărind din visuri, vedeam grădina că-i pustie Și ne porneam și noi pe-acasă rentineriți de primăvară. O vorbă îndemna o alta, ș-un gând chema o amintire Și-n toropeala ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română
... Iminescu și de Victor Cucu. (Ilaritate.) Prezidentul: Cu sora dumitale care a murit? Reclamanta: Da, la spital, de piept; ieșise din azil și-i plăcea poeziile... și eu o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată ... a pus să stau într-un picior, și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ca să fii până-ntr-atât să râzi de o biată femeie ca mine ... voi fi scurt. Spiritismul, această sublimă știință a viitorului, este încă în fașe: ca orice copil în fașe poate face și greșeli; nu-i mai puțin adevărat că viitorul este al lui. Inculpatul, din greșală, în starea impersonală de mediu, a avut o mișcare de somnambul; a ... a pus amanet la cofetărie? Inculpatul: De rușine! Avocatul: Vedeți, d-lor magistrați, de rușine... Apoi poate avea rușine un om responsabil? Nu. Eu deci cer achitarea; în orice caz, circumstanțe atenuante. Nu uitați că trăim într-o epocă unde nu e rău să menajăm spiritismul și pe spiritiști. Tribunalul, sub
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... mult m-am mai necăjit prin Ieșu cela ca să-mi găsesc gineri... știi?... SAFTA: Știu... căzuseși în mâinile unor coțcari!... CHIRIȚA: Cine dracu să-i cunoască? Acu toți îs îmbrăcați într-un fel... și nu poți alege care-i boier, care-i coțcar... Dar ce-o fost s-o trecut. De trii ani de când m-am întors la moșie la Bârzoieni... i-am și uitat. SAFTA: Bine-ai făcut. CHIRIȚA: Hei!... când ar da Dumnezeu să mi se împlinească gândul... aș da de șepte sărindaruri. SAFTA: Ce ... meargă la Ieși ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice din ținut... Doară și el are drituri... ca patriot... ca pătimit... Nu-i vezi, acu, care de care are pretenții să intre în slujbă... sub cuvânt că i-o fost frică la “ 48?... Helbet! dacă-i pe-aceea... apoi și noi avem temeiuri... Adă-ți aminte ce groază-l apucase pe Bârzoi... că striga și pin somn c-o venit zavera ... să nu poți dovedi cu dulcețile... SAFTA: Iaca pozna, că eu mi-am uitat belteua pe foc... și m-am luat cu vorba... CHIRIȚA: Nu-i
Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională
... Iminescu și de Victor Cucu. (Ilaritate.) Prezidentul: Cu sora dumitale care a murit? Reclamanta : Da, la spital, de piept; ieșise din azil și-i plăcea poeziile... și eu o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată ... a pus să stau într-un picior și am stat așa... am stat... preț ca la un sfert de ceas, și zice... Inculpatul: Nu-i adevărat! Reclamanta (izbucnind): Taci, șarlatane, care nu te-am crezut pentru ca să fii până-ntr-atât să râzi de o biată femeie ca mine ... voi fi scurt. Spiritismul, această sublimă știință a viitorului, este încă în fașe: ca orice copil în fașe poate face și greșeli; nu-i mai puțin adevărat că viitorul este al lui. Inculpatul, din greșală, în starea impersonală de mediu, a avut o mișcare de somnambul; a ... a pus amanet la cofetărie? Inculpatul: De rușine! Avocatul: Vedeți, d-lor magistrați, de rușine... Apoi poate avea rușine un om responsabil? Nu. Eu deci cer achitarea; în orice caz, circumstanțe atenuante. Nu uitați că trăim într-o epocă unde nu e rău să menajăm spiritismul și pe spiritiști. Tribunalul, sub
Ștefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase
... și pustii... Copacii, despuiați și jilavi Și triști ca cerșetorii schilavi, Gem biciuiți de vânt și ploi — Podoaba lor de-odinioară O zdreanță putredă-i ce zboară Și-i tăvălită în noroi... Veni-vor zilele senine, Vor râde florile-n grădine Sub arcul cerului senin... Veni-vor toate iar, știu bine... Ci eu, cu ...