Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI PURTAT
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1017 pentru FI PURTAT.
Vasile Alecsandri - Stejarul și cornul
Vasile Alecsandri - Stejarul şi cornul ,,Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie la car." ,,Frățioare românaș, Voios parul da-ți-l-aș Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane țintuită, Și cu dânsa de-ai lupta Să aperi moșia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de boi?" ,,Frățioare românaș! Creanga lungă da-ți-o-aș Ca s-o faci arc de război S-alungi leșii de la noi. [3] Lasă boii, frățioare, Și te dă la vânătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie." ,,Codri, codri, mă jur eu Să ucid cu brațul meu De tot cornul un dușman, De stejar un căpitan." [1] Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum și ale zmeilor și ale feților-frumoși din povești. Zmeii când se întorn la casele lor, aruncă buzduganele din depărtări fabuloase, și acestea după ce lovesc în poartă, merg de se așează în cuiele de la pereți. Lupta între zmei și feți-frumoși începe totdeauna cu lovirea buzduganelor. [2] Moșia strămoșească, patria! Mândre timpuri erau acelea ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... veac mai bun; Cu a cărui așteptare Răul, oamenii suppun. D-amărunt privind natura, Planeți, răsărit, apus, Stam gândind: Așa făptura Cine-ar fi-nvârtind de sus?! Câtă slavă se cuvine La unul ca El, i-o dam! Ș-însumi mulțumit cu mine Mă duceam și mă culcam. Dormind ... Pe pământ ca-n cer, vei ști, Cu plăceri, sau cu durere, Câte trăesc, vor, nu vor, Curând, ori cu-ntârziere Stăpânite-a fi d-Amor. Amor care dumnezeii, Îl slăvesc de Dumnezeu Ce-nblânzește tigrii, leii, Ș-înalță pe om, sunt eu". Câte-a făcut biruințe ... și ciobănaș; Preresună-n multe locuri Dulce glas de flueraș. Toate se deștept, simt, cere Magnetul însuflețit Ce va prin împărechere Sufletul a fi-ndoit. Se deștept cele-nsoțite Spre-a-nălța slavă l-Amor; Ne-nsoțite, despărțite, Spre-a jăli cel mai trist dor ... Destul, te cunosc acum; De tine acum ferice, Acum calci pe al meu drum! Calcă cu statornicie, Rabdă tot neostenit, Ș-orice întâmplare vie Nu fi
Gheorghe Asachi - Osânditul în groapa ocnelor
Gheorghe Asachi - Osânditul în groapa ocnelor Osânditul în groapa ocnelor de Gheorghe Asachi când, în 16 august 1851, a cercetat-o prințul Grigorie Ghica Prin farmecul demonilor Ș-a lor ademenire, În inimă-amorțitu-mi-au Tot simțul d-omenire. Prădat și de religie, De lege, de rușine, Desprețuit-am oamenii, Pre făcători de bine. Credeam că orice dregere De patimă se iartă, Dar iacă-a mele crimine Cumplit acum se ceartă. Din dulce sân a fraților, Unde eram ferice, În prada pătimirilor Zac osândit aice. Mi-i stâns al patriei soarile, Nu văd lucor de stele, Nu simt pădurei freamătul, Miros de floricele. Cântarea dulce-a paserei, Nici murmurul de unde Sau viersul mândru-a doinelor Aici nu mai pătrunde! A me zi-ncep făcliile Ce munca-mi luminează, Pre ea o strâng sudoarile Ce stratu-mi rourează. N-aude-aice inima Cuvânt de vro plăcere, Și raza mântuirilor Din ambe lumi îmi piere! Blăstămul companionilor De crime și de soarte Mi-i mângâierea singură În viață și în moarte. Așa-n genunea ocnelor Un osândit suspină, Deodată când tunericul Răzbate o lumină. Ș- ...
... ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează. Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin -- Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare, Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare, Catifelează ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... cari mai rămăseseră cu credință în legea românească, dar și pe ceice se făcuseră catolici au reușit să-i calvineze, căci altminteri aceștia și-ar fi pierdut dreptupile boierești. N'au reușit însă cu poporul dela sate căci numai în puține locuri s'au calvinit țărani români deveniți apoi unguri. Domnitorii ...
Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17
... bravos! Nu s-a-ntâmplat și mai acu o lună?... — Eu, drept să-ți spun, nu m-am gândit niciodată... S-o fi întâmplat așa o dată. — Numa o dată? — În clasa întâia? — Tocmai în clasa întâia, firește, zice negustorul. Mie, ce să-ți spui ... a trezit la București cu capul buimac, eră singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră. — Ei! i-o fi luat și inelele din deget, zice domnul, râzând ciudat. — De unde știi asta? întreabă iute negustorul. Apoi, după o pauză scurtă, râzând și el ... — Scurt mișcarea! comandă cu autoritate negustorul, și cele două namile au și-nhățat strâns pe domnul, fiecare de câte o mână... Orice luptă ar fi zadarnică! — Luați-i sacul! ordonă aspru negustorul. Oamenii ascultă. — Legați-l bine!... Pe urmă, cătră domnul, care tremură din toate încheieturile și nu ...
Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul
... cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de toate... Unii zic așa, că femeia-i sac fără fund. Ce-a mai fi și asta? Alții, că să te ferească Dumnezeu de femeia leneșă, mârșavă și risipitoare; alții alte năstrușnicii, încât nu știi ce să crezi și ce ... alții să-i facă să se bată până s-or ucide, și câte alte bazaconii și năzbutii de care iscodește și vrăjește dracul. Ce-or fi isprăvit ceilalți draci nu știm, dar acestui de la pădure nu i-a mers în acea zi. S-a pus el ... vreau să intru la stăpân. — Să intri la stăpân? d-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun... Cam de câți ani îi fi tu? — Ia, poate să am vro treisprezece ani. — Ce spui tu, măi?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis ...
Constantin Stamati - Drumeții și câinii
Constantin Stamati - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine, Astupă-i gura cu
... era fericit. A lui port ș-a sa figură Nu făcea macar trii bani; La frig cum și la căldură El purta de triizeci ani O mănta de tot cârpită, Pălărie bortilită, Locuia în un antal, Unde vorbea de moral. Ospătând odată-o ceapă Și cu palma ...
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine, Astupă-i gura cu
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... dealuri! Nici că-mi pasă! Pot să mulg oile, doamne, de la asta nu mă trag; Chiar berbeci încă ți-aș mulge, de ți-ar fi mai mare drag! Însă, n-am cu dor pe nime să-mi deie berbecii-n strungă! Fii pe pace! zise craiul, și noroc o să ... Înzadar ar veni Criton, cu-o nouă apologie; Înzadar și-ar pune vorba cel cu tandem usque chiar Hippocrat să-și sfarme capul, și-ar fi totul înzadar. Cum? S-a mai citit vreodată prin Tit Liviu Patavinul, Prin Salustiu Crisp, prin Tacit, sau prin Xenofon Elinul, Că popoarele ... lucru-așa de minunat; De la un plugar să ceară sfetnicii vorbă și sfat, Nici nu s-a pomeni-n lume cât va fi iarna și vara! Mai umblă vâjul prin casă, mai râde și zise iară: Haida de! Glumă să fie, chiar de-ar fi așa cum nu-i Și-ați ajunge pân la vorba și sfatul țăranului: Totuși nu v-aș spune (deși mi-aș face pomană), Omul câte ... în față la moșneag cu grijă mare. Oare-l criticau și-acuma? Ce fel de logică are? Nu-i poveste! Chiar de cumva bătrânu-ar