Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE LOC
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1393 pentru PE LOC.
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... vede strălucind Și spre Ieși înaintând? Un rădvan cu telegari, Șese negri armăsari, Și-n rădvanul boieresc Un luceafăr pământesc, Cu chip dulce femeiesc. Iar pe lângă cel rădvan, Călare pe-un năzdrăvan, [8] Merge mândrul Iordăchel Cu slugile după el: Slugi cu inimile drepte, Înțelepte și deștepte, Ce-s la masă rușinoase, Dar la luptă ... Iar Lisandru, oftând greu, Răspundea: ,,Stăpânul meu! Pâinea, sarea ți-am mâncat, Nu mă vârî la păcat!" [9] Din nou vodă poruncea, Arnăuții se-mbrâncea, Pe Iordache s-aruncau, De păr lung îl apucau, Pe covor îl întindeau Și din zbor capu-i tăiau. Capul se rostogolea, În sânge se tăvălea Și pe scări se cobora Și-n rădvan apoi sărea. Iar Marica, vai de ea! Capu-n brațe apuca Și plângând la el căta, Și bocind îl ... și Zaria în loc de Alexandru și Zaharia. ↑ Această moșie, Milești, din ținutul Vasluiului a fost proprietatea spătarului Neculai Cârnul, care trăia pe timpul domniei lui Ștefăniță vodă, fiiul lui Vasile Albanezul (1660-1662). Neculai Cârnul era un om foarte învățat și cunoștea mai multe limbi, precum elinește ... ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... epocă fiecare voia să aibă spirit și succes ușor. Toți căutau versurile mici, scurte, picante, care se citeau ușor, și care fac să râdă și pe cei mari, și pe cei mici. Pe atunci, cel mai mare talent era să distrezi, și prima calitate: să nu fii ridicol. Epigrama a păstrat ceva din caracterul inscripției. Când ... ținută satirică mult mai pronunțată. El izbi cu vigoare în corupția societății romane, în delapidatorii publici [...]. El se ridică și contra scriitorilor neoriginali și sfătuiește pe negustori să învelească în versurile lor sardele și măsline. Tablourile pe care le evocă sunt uneori pline de obscenități, iar expresiunile nu scapă, cu toată energia lor, de trivialitate. Tibul, Ovidiu și Martial califică pe Catul cu expresia laudativă de Doctus, ca aluzie la savantele lui imitațiuni din grecește. Horațiu tratează pe Catul, pe nedrept, cam de sus și se laudă când spune într-un vers că el e cel dintâi ce a făcut să treacă cântecele ... secolul lui August, iar când subiectul îi îngăduie, el se ridică până la tonul epic. Și hexametrul lui, cum a observat Erasm, reamintește pe ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită, Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ; N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd ... însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață. Lucrînd, și zi, și noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă cînd firea toată moare, Cînd toată firea-ngheață, Ea n-avea altă grijă decît să mă ferească De tot ce doare-n viață, să ... a ta plăcere.» Munceam eu cît și patru, și făr-a face gură : Și cînd veneam din muncă, găseam în bătătură Pe îngerașul meu ! Oh ! ce plăcere, Doamne! cînd într-o zi mi-arată Că am plecat pe drumul de a mă face tată ! Mărite Dumnezeu ! Eu mă topeam cu ziua de multă nerăbdare. Gîndeam ca ce dulcețuri să-i dau ... a lega !... O ! cum ai să mai tremuri, dreptate omenească, Cînd va veni odată Dreptatea cea cerească, Puternica Dreptate! — Este un vis d-acilea
Mihai Eminescu - Do%C3%B1a Sol
... urmă sărutare Și încă una, Doña Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. .................................... Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime, Nici chiar tu însăți, Doña Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adâncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb izvor, sunând domol; De cântă păsările-ntr-una, De tine-mi cântă, Doña Sol. Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc: E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămâne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea, Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea, Gândesc la tine, Doña Sol. De ce doresc singurătate ... văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr- de număr Nu-mi lași o urmă, Doña Sol. Chiar ...
... urmă sărutare Și încă una, Doña Sol! Mă-ntrebi cu ochiul tău cuminte Unde mă duc și ce mă fac, Când de pe ceruri stele sfinte Pătrund în codru, bat în lac. .................................... Au nu ești tu la înălțime Ca steaua vecinicului pol?... Pe mine nu mă știe nime, Nici chiar tu însăți, Doña Sol. Ades când frunzele pe cracă Șoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută și se-mpacă În umbr-adâncă de păduri, Eu stau unde pătrunde luna Pe alb izvor, sunând domol; De cântă păsările-ntr-una, De tine-mi cântă, Doña Sol. Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc: E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămâne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea, Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea, Gândesc la tine, Doña Sol. De ce doresc singurătate ... văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr- de număr Nu-mi lași o urmă, Doña Sol. Chiar ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... băiatul rămase cam pe gânduri; și calul îi zise să bage mâna în urechea lui cea stângă și după ce băgă mâna scoase niște haine pe care le îmbrăcă, ciudindu-se că nu știa cum să le întrebuințeze; calul îl învăță, și apoi copilul încălecă pe dânsul și porni. După ce ajunse în orașul cel mai de aproape și se văzu întru mulțimea aia de oameni, furnicând în sus și în ... zânele îndată se întoarseră acasă. Daca văzură că argatul lipsește și hainele nu sunt la locul lor, se luară după dânsul; și-l urmăriră din loc în loc până ce, când era să puie mâna pe dânsul, el trecu hotarele lor, și apoi stătu. Cum îl văzu zânele scăpat, se cătrăniră de necaz, că nu putură să-l prinză. Atunci ele ... grădină, văzând că și grădinarul se dusese cu alaiul, chemă calul, încălecă, se îmbrăcă cu un rând de haine din cele luate de la zâne, pe care era câmpul cu florile și, după ce-și lăsă părul său de aur pe spate, începu a alerga prin grădină în toate părțile, fără să fi băgat de seamă că fiica împăratului îl vede de
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... stupide, oricât te-ai dezgusta de om comparându-l cu strămoșul pitecantrop, oricât agerimea ta de observator te face să descoperi, în stările sufletești superioare, pe cele primitive și inferioare, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel atât de van, chiar știind că cele mai sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de ... liniștită ironie; a te arăta mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți. Întrucât, vorbind despre asemenea priviri asupra vieții, e loc să pomenim de izvoare, se poate spune, cred, că Schopenhauer și pozitivismul au fost educatorii pe care dl Ibrăileanu i-a verificat, în experiență proprie, cu o deosebită pătrundere și delicatețe de simțire. În cartea aceasta ne reapare lumea ... acestor tineri de astăzi, și cu totul în sensul lor, când, în ultimele rânduri ale cărții sale, spune: nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract. Nu e aici ca o amendă onorabilă a unei generații? Dar nu lasă dl Ibrăileanu pe tineri numai cu atât. În fața fantasticei feerii clădite ...
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... nouăzeci de țări S-au răscolit. De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete și feciori Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din ... fost, Și Bardeș cel cu adăpost Prin munți sâlhui. Și alții, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi țesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau în salt; Și-n creasta coifului înalt Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea ... ghinărari De neam străin. A fost atâta chiu și cânt Cum nu s-a pomenit cuvânt! Și soarele mirat sta-n loc, Că l-a ajuns și-acest noroc, Să vadă el atâta joc P-acest pământ! De-ai fi văzut cum au jucat Copilele ... isteț Perit-au zmei din iaduri scoși! De-ai fi văzut jucând voioși Și feți-voinici, și feți-frumoși, Și logofeți. Ba Peneș-împărat, văzând Pe Barbă-Cot, piticul, stând ...
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 Note I Frunză verde de ovăs Floricică de pe șes! Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat, La inimă m-a secat! Floricică, floare-albastră Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea, Tocmai pe potriva mea, Cărăușii te-or călca. Te-or călca și te-or strica, La inimă m-or seca. Floricică, floricea, Vină pe inima mea, Lângă mine să-nflorești, De pas rău să te ferești, Sufletul să-mi răcorești! II Frunză verde baraboi, Ne-a făcut ... bine Și bădița nu mai vine. Ori de mine-i s-a urât, Ori cazaci l-au omorât, Arză-i focul la un loc, Cum arde pieptu-mi în foc! VI Floare, floricea, Mai zi, puica mea, Cum ziceai aseară Pe din jos de moară. Cum ziceai, ziceai, Inima-mi rupeai, Mai zi încă-o dată Și mi-o rupe toată! VII Cine vede și pricepe ... află sub stăpânirea rusească, căci și-au păstrat foarte bine pân-acum datinile, limba și tipul strămoșesc. ↑ 2 Bălțile sunt un sat mare de pe
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... îndeamnă să uit Ca să spun ce-am început! Mă întorc dar cu priință Către timpul ce-au trecut, Simțind o mare duință De ce pe-atuncea n-am trăit! Să privesc biruitoare Oastea cea nemuritoare, Ce pe dușmani învingea Ș-a țării hotar lărgea; Să privesc solii triimise La scaunul românesc De craii ce zădărâse Pe zimbrul moldovenesc. Lăcrimam gândind aceste, Dar răsării făr’ de veste Di-o rază ce-au luminat Spre-a României olat!!! La 29 ghenarie ... acum România Unită are să fie În a sale vechi hotară Cum au fost odinioară; Și legi să-și întemeieză Unui guvern moderat, Pe pizmaș să-l înfrunteză Ce mult timp i-au fost gelatâ€�... VI O, protecție înaltă!!! Tu sameni această dată Cu marele prooroc, Care pe munte de foc, A legii table săpară Populului bântuit, Pe care el și scăpară De un jug nesuferit... Iar făr’ de-a ta apărare Popoarele împilate Nu-i chip să aibă scăpare De ... ea ca stejar de munte S-au deprins, s-au învățat Cu șioaie să se lupte Și cu furtuni ne-ncetat. Și tot încă odrăslește,
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... etc. Actul I În stânga, o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfârșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. O ușă dă pe terasă. Mai departe se vede turnul castelului. În dreapta, o poartă. Ceva mai în fund, un puț cu două roate și cu un colac de ... adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) Împrejurul meu... așa... așa... ca ierburile crude de pe bătrânul turn al Sucevei... Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârcălabului Dajbog... Da... da... pe rând... Ileană, erai mică când pieri Hrâncu... Și tu, Oleană, ai să vezi pe tat-tău Duma. (Toate sărută mâna domnului. Țugulea nu se mișcă, încremenit.) Dar tu? Tu ești stană de piatră? Ai sabie? A? Bine ... te-nalți la mine? Privește drept în dreptul ochilor mei. A! tu plângi, Oană? Și de ce? Aide... vino încoace... bătrâna mea prietenă. Pe creștetul tău să cadă sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O sărută în creștet.) Destul ați lucrat. (Face semn să se ducă. Fetele se ...