Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
... lui. Decadența Greciei. Antipodul ,,bestiei blonde". ,, L'homme, ivre d'une ombre qui passe, porte toujours le châtiment d'avoir voulu changer de place..." Mulțumit cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabilpesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc ,,plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni ,,balneare" și ,,climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor -- ca păpușile cu resort când închizi capacul --, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un ... ăsta nu îmbătrânește. Dar nici nu are ce îmbătrâni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri -- două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive -- cu părul lui sărac și
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... Marea Neagră, făr-a mă opri nicăieri. Cred că nu e nici unul din d-voastră care să nu fi făcut voiajul Dunării și să nu se fi mirat ca mine de sălbatica frumusețe a malurilor acestui râu între Banat și Serbia. E de prisos dar să vă mai vorbesc de acei munți plini de peșteri adânci și înveliți cu păduri vechi, precum și de Porțile-de-Fier, și de Turnul-Severinului, și de rămășițele podului lui Traian. Voi mărturisi însă că, cu cât mă depărtam de centrul Europei și mă apropiam de țările d-voastră, curiozitatea mea creștea. În toate părțile vedeam o altă lume, pe care nici o visasem. Din toate părțile auzeam ... se poticnise calul. Cătam la dânsul, întrebându-l prin semne ce avea de gând să facă? dar el, bodogănind din gură ca un urs supărat și apăsânduși căciula pe ochi cu mânie, se descinse de brâu, legă cu el spițele roții celei stricate și o așeză la locul ei; pe urmă, scoțând șaua din spinarea calului celui căzut, o puse pe lăturaș și, mai adăugând vro câteva noduri la frânghiile ce slujeau de hamuri, încălecă
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu) Primăvară de George Topîrceanu După-atâta frig și ceață Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheață Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuși Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un ... Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele. Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele. Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?... Drept sub nasul lui ...
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... spuneau surorile; dară n-o lăsa inima. Gândul ei era mereu la cartea care spuse că norocul celorlalte surori era să fie așa de frumos și numai ei îi spusese că o să i se întâmple ceea ce nu se mai auzise până atunci pe lume. Și apoi o rodea la ficați călcarea poruncii tatălui lor. Ea începu a lâncezi. Și numai în câteva zile așa se schimbase, încât nu o mai cunoșteai; din rumenă și veselă ce era, ajunsese de se ofilise și nu-i mai intra nimeni în voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin grădină, d-a culege flori ca să le puie la cap și d-a cânta cu toatele când erau la furcă, ori la cusătură. Între acestea, tatăl fetelor, împăratul, făcuse o izbândă cum nu se aștepta, biruind și gonind pe vrăjmaș. Și fiindcă gândul îi era la fiicele sale, făcu ce făcu și se întoarse mai curând acasă. Lumea după lume ieșise întru întâmpinarea lui, cu buciume, cu tobe și cu surle, înveselindu-se că împăratul se întorcea biruitor. Cum ajunse, până a nu merge acasă, împăratul dete laudă Domnului ...
... domn' judecător, săru'mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu! Jud.: Nu e vorba de asta!... Spune cum s-au petrecut lucrurile și ce reclami de la prevenit? Leanca: Eu, domn' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn' Marinescu Bragadiru din piață, încă chiar domn' Tomița zicea să-l iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje ... domn' judecător! Jud. (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?... Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi d-ta acuma de la prevenit? Leanca (cu volubilitate): Onoarea mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ți și dregu-ți, și mi-a spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească... (Cu obidă.) Că eu sunt o fomeie sârmană, și e păcat! vine dumnealui gol pușcă și bea până se face tun, și pe urmă, dacă am vrut să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemenește cu chinoroz și vrea s-o tulească, ș-a căzut peste tarabă ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... viață și să privească în jurul lor, ci mi-au revenit în minte fiind de față la moartea unui copil. Era într-un cartier lăturalnic și umbros al Parisului, unde doi îndrăgostiți își făcuse cuibul pentru cîtăva vreme. Bărbatul plecase chemat de niște afaceri, și mama rămăsese singură cu fetița lor, un odor de copil născut din dragoste și din mîngîieri, o biată floare timpurie ce le înveselea primăvara dragostei. Fragilă ca un ram tînăr era femeia, căci furtună nu se abătuse încă asupra ... muscă imaginară, și marele și înghețatul somn al morții se apropia treptat. Afară, după zidul negru al umbrarelor, trenurile treceau zguduind casele, căruțele grele, încărcate cu legume, duruiau îndrumîndu-se spre Paris, negre și albe se rînduiau orele, neadormită sta însă șubreda ființă. Ea singură, sprijinul ei fiind departe, și ca luptînd pentru doi se încorda împotriva morții. Lacrimi nu mai avea să plîngă, căci arșița durerilor seacă alinătoarele ape. Totuși, marea putere a ... paloarea lor lîngă aceea a morții și ochii deschiși au urmat să privească ochii închiși, lumina să se plece peste întuneric... În mută și
Mihai Eminescu - Minte și inimă
... i greu, căci ești în stare Să sfărâmi ca un... copil Jucăria-ncântătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți câte spuneți, Eu fac haz și-ntineresc. Voi, gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Între rariștea de brazi, Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumănă-n obraz. Și atâta bucurie Văd în ochii tăi cei mari... Nu lipsește decât nunta C-un taraf de lăutari. În zădar oare Teodor Scrie-a codrului ... un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi, când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrânește: ,,Prin pustii și munți sălbateci, Prin prăpastii, râpi, ponoară, Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară; Acolo unde natura Cu puterea ei măreață Răspândit-au pretutindeni Bucurie și viață; Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție; Unde toate împreună Strigă: «Vino, te oprește!» Acolo amorul cheamă, Acolo vin- de iubește. Acolo ochiul ... ...
Alexei Mateevici - Cântarea slavei
... m-a adus în cărările ei A zilelor soartă săracă, Pădurea cea mândră din ani mititei Mi-a fost și iubită și dragă; Cântarea frumoasă din codrii bătrâni Dă strunelor mele viață; Și mândre povești din strămoșii creștini Truditul meu suflet învață, -- Povești — de pe când oameni sfinți locuiau Prin tainica voastră dumbravă, Povești — de pe ... El plânge frumoasele vremi ce-au trecut A sfintei iubiri de aproape, Vremi, de pe când lume multă venea Prin tainica voastră dumbravă Și scârbele lumii cei sfinți mângâia Spre marea a Domnului slavă. * Nu mai vezi pustnici prin dese păduri, Prin tainici dumbrăvi și poiene: Vremi grele de patimi, păcate și uri Venit-au amarnic viclene... Dar știu eu, schimba-se-vor vremile iar, Căci toate în lume se schimbă; Așa-mi povestește bătrânul stejar Cu ... slava Preasfântului este în veac, Lucește în toată schimbarea, Și răul și binele într-un șirag Ne-urmează în veci îndrumarea. Amarele vremi de păcate și uri, Cum au venit — se vor duce;
... rochii, E copilul răsfățat. De gătelele din baluri Pajul sexului frumos Scrie cronici parfumate, Vînturînd eternul sos — Stilul-fard de buduaruri Plin de stele și de flori, Epitetele galante Ce dau babelor fiori !... Astfel, norocosul Sander, Cu toate e înzestrat, Se ridică-n cinstea lumii, Ca un fiu de împărat: Fără muncă, fără zbucium, Toate cele-i merg în plin; Doar cu ... vin. Nici o poartă spre mărire Pentru el închisă nu-i. Alții luptă și asudă, Iar izbînda e a lui. Iată-l, radios și falnic, Pe-așa stepenă-nălțat, Că, privind în jos, se simte De-adîncime fascinat. Toată lumea îl admiră; Însuși veselul hagiu , Cu ochi mari cătînd la dînsul, Nu se-ncrede că-i e fiu !... Însă viermele dorinții, Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit ... C-am ajuns așa de sus, Și averea ce mi-i bună, Dacă fiu de nobil nu-s !... Aspazio, Aspazio, Sub blazonul tău mă ia, Și-ți voi pune la picioare Slava și viața mea !" Cîtă crudă rezistență ! Cît dispreț n-a înghițit Bietul Sander, pîn' s-atingă Pergamentul aurit !... Și în urmă, ce viață De mustrări
Gheorghe Asachi - Limba și portul
... Gheorghe Asachi - Limba şi portul Datine naționale de Gheorghe Asachi Portul și limba au avut la noi totdeauna analogie între sine și vedera starea morală a nației. Strămoșii noștri, venind din Italia în Dacia, purta tunica, toga, coiful și lancea, costium carele astăzi vedem numai pe icoanele sfinților. Patricii [1] noștri vorbea limba latină (sermo urbanus), plebeii acea rustică și peregrină, care limbă astăzi trebuie să o învățăm prin shoale. În acel costium și cu acea limbă, plini de virtute și curaj, dacoromanii învingea pre dușmani, mărea faima și marginele imperiei romane, zidea cetățile Ulpia Traiana, Munițipium Iassiorum, Severinul etc., deschidea minele de la Torda, Auraria, Baia și înarca peste Dunăre puntea cea ghigantică, a căria ruine pun pe lume în mirare. De atunce de câte revoluții s-au prefăcut limba ... fi păstrat niscai papire (manuscrisuri) despre limba rustică, de bună seamă s-ar fi vederat limba noastră cea mai apropietă de dânsa. În luptele lor cu barbarii și nevoiți de asprimea climei, ii au adoptat mai în urmă căciula dacică și au înspătat burca caucazică, și cu aceasta ...
Ștefan Octavian Iosif - Pintea
... destule Despre Pintea Năzdrăvanul, Spaima-ntunecatei cetini Ce-mpresoară Caraimanul. Mari isprăvi de vitejie, Cunoscute poate vouă. — Ascultați acu la mine, Să vă spun și eu vreo două... Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă : Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde, Ca să-i caute pricină... Într-o zi, umblînd cu turma, Întîlnește-n cale-o zînă : — Bună vremea, măi voinice ! — Bună inima, stăpînă ! — Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față ? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață... Pintea stă prostit și rîde... Ce să-i zică ?... Ce să-i ceară ? Mai nu crede, mai se-ndeamnă Și răspunde-așa,-ntr-o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De ... unde apa E ca laptele de caldă... Crișu lui ! Nici mai așteaptă Altă vorbă de la zînă, Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă... Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și