Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT MAI MULT
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 1390 pentru TOT MAI MULT.
... Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi prea mult la tine, Că ea, biata, de rușine Mai mult horă N-ar juca. Tu o vezi și n-o-nțelegi; De-o cuprinzi, ea știe una: Moartă-n brațe ți se lasă, Dar de ... fântână, Treci și las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce vrei; O desmierzi și nu te vede, O săruți și-i pare bine. Ah, dar crede-mă pe mine Și nu-i crede Vorba ... flăcău! Dar te uită să știi ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră oarecine! Tu să știi pe cel ce vine Mai adese Pe la ei! Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Când își mlădie trupșorul! A ursit-o-n fașe dorul De-a ... al meu, De-i păcat! La judecată Eu voi merge pentru tine! Eu dau sama! și pe mine Să mă bată Dumnezeu! Poartă-i grija!
... de aripi ești plină de bufnițe care-ți populează cuvintele șubrede glasul tău sparge izbindu-se de zidul cu care ți-ai înconjurat existența ești tot ce mi-am dorit mai mult durere..............dezordine...................... disperare stare de asediu și dispreț cu pofte desfrânate din rafturi găunoase de bibliotecă doar - doar mă trezesc într-o zi (ca să ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... Doi-trei copaci se înalță, istoviți, cu crengile rare, cu frunzele străvezii, care aștern pe jos, vara în amiază, o umbră destrămată, ce mărește și mai mult setea de răcoare. Dar, ca lucru de neînțeles, ca o minune, se ridică pe dealul lutos și sterp dinspre răsărit un nuc strașnic, bătrân, de ... că-s viță de uriași. Și-n adevăr că cine-l vede pe Toader Odobac, pe moșneagul și pe nepotu-său, pe Mitru Odobac, cel mai tânăr și cel din urmă coborâtor din neamul lor, înțelege pentru ce de vorba lor ascultau până mai deunăzi patru sate: Arșițenii, Moghileștii, Benza și Cotruții. Toader Odobac să fi trecut suta, după cât de multe ține el minte. E un moșneag înalt ... Ruja lui Cazacu. Odobac o luă într-acolo, dar fata lovi cu picioarele în cal și-i ieși în față, apoi, când se apropie de tot, smunci căpăstrul calului și-l opri scurt. Moșneagul își infipse privirile în fața ei. Ruja era voinică, smeadă, cu obrazul rotund, cu părul, ochii și ... cal de furat. Pe urmă sări jos, dădu calului o palmă, și surul își luă vânt spre herghelie, iar fata luă mâna moșneagului. — Lasă, mai ...
... și, cu ochii ațintiți la Sanda, se repede în sus. Pentru o fată care urzește pânză de-a lungul gardului, un câine flocan, mai ales când nu vine, ci se repede, totdeauna este o ivire mai mult decât supărăcioasă. Sanda țipă, apoi rămase încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți la câine. Ca o șopârlă însă, cu ... ea, plecându-se spre câine și netezindu-l. Cât e de slab, sărmanul! Unde e Pascu? La auzul acestui nume, câinele începu să scheaune încet, mai tare, tot mai tare, în sfârșit el își ridică capul în sus și începu să urle. Sanda îl privi câtăva vreme cu mișcare. — Bietul câine! cum urlă ... au dus în cătănie. Și mulți mor în cătănie. Se zice că-i bate și-i țin cu mâncări rele. Vai ș-amar! Nu se mai aude nimic de el. Despre alții tot mai vine câte-o veste. Dar el n-are pe nimeni decât pe bietul acesta de câine, care piere de foame. La acest gând, Sanda privi ... mamă. — Ești galbenă ca ceara! — Nu știu! zise Sanda, mergând să dea mălai la câine. Și din zi în zi Sanda se făcea tot
Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2)
... din vers?... Tu te-ai oprit la colțul unei file... Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers! Ci de trăiai și tu, era mai bine? Nu ești mai fericit acolo, mort? N-ai fi urcat Calvarul ca și mine, Purtând pe umăr crucea care-o port? N-ai fi văzut că cinstea-i ... către Cel-de-sus? O, mi-amintesc de ziua-ngropăciunii, De drumul spre mormânt de la spital, De steagul roșu ce-l purtau nebunii, Cari tot aveau pe-atunci un ideal! Căci inima ta nobilă și mare Și sufletu-ți profetic de artist Crezuse-n noua lumii îndrumare Și-n înfrățirea ... aștearnă cel din urmă pat... Văd o țărancă — e bătrâna-ți mamă — Cu fruntea rezemată de sicriu, Nemaiputând decât abia să geamă De mult ce-a plâns pe singurul ei fiu... Iar când plecarăm, coborî o ceață Ca un zăbranic mohorât și greu, Întocmai ca posomorâta viață ...
... George Coșbuc Publicată în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 52 (16/29 mart.) Stau acum pe-o buturugă Și mă uit prin văi, Nu-i mai mult decât de-o fugă Până-n deal: și parcă-i oaste Cum se văd în șir de coaste Sutele de clăi. Împrejurul meu învie Toate ... și veselie Când e soarele la toacă! Iată-le, sărind la joacă Undele de vânt. Una printre clăi s-ascunde; Umblă pe furiș, După ea mai multe unde, Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. Toate-n câmp acum s-adună Crângul răscolind Iar frunzișul sună, sună! Dar pe când aleargă ... ierburi din câmpie, Vânt și flori și rândunele - Vesel, de-aș putea cu ele M-aș juca și eu! Gâtul mierlele-ntinzându-l Nici nu mai ajung Să răsufle, - așa li-e gândul La ce văd, la câte-ascultă, Și-n uimirea lor cea multă Șuieră-ndelung. Veverița, de mirare, Când ... unii, Alții peste cap s-aruncă, Sturzii hohotesc pe luncă, Și, de râs nebun, Pitpalacu-n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin lunci noaptea răsfățat? Și zorile tot răsar vărsând rouă pe pământ? Și vara tot este cald? și tot aburește vânt? Căci eu vară n-am simțit de când aici am intrat; Nici tu vei putea găsi un fir de iarbă măcar În acest ... să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei ... Și plânsul lor sfarmă uși, obezile risipesc... Inima să moaie pot a crudului temnicer. Și să mă scape de-aici, ah! lumina să mai ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin lunci noaptea răsfățat? Și zorile tot răsar vărsând rouă pe pământ? Și vara tot este cald? și tot aburește vânt? Căci eu vară n-am simțit de când aici am intrat; Nici tu vei putea găsi un fir de iarbă măcar În acest ... să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei ... Și plânsul lor sfarmă uși, obezile risipesc... Inima să moaie pot a crudului temnicer. Și să mă scape de-aici, ah! lumina să mai ...
Ion Luca Caragiale - Două note
... plătit un souper fin [1] â€� - ceea ce l-a făcut să fie a doua zi foarte fără chef, cu atît mai mult cu cît era uÈ™urat de greutatea banilor prinÈ™i cu destulă alergătură în ajun: ca toÈ›i oamenii de felul lui, îi azvîrlise seara ... iscase, ca de obicei, după citirea poemei, stăruise È™i „votaseâ€� pentru modificarea anodină È™i o damă la care el È›inea foarte mult în acel timp. Le spun acestea ca să nu se creză de către public — mai puÈ›in iniÈ›iat în ale miÈ™cării literare — că ar fi citaÈ›iunea de mai sus o falsificare: este o variantă originală, aceea anume la care È›inea poetul, o variantă ce mi se pare mie — care am groază ... lor nu s-ar fi mîhnit — se scîrbea . Dar la varianta aceasta cedase el cel puțin, sub ce influenÈ›ă — nu ne pasă... Mai tîrziu, însă, s-a petrecut ceva mai rău... mai tărziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-a făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări È™i omisiuni cu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfârșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. O ușă dă pe terasă. Mai departe se vede turnul castelului. În dreapta, o poartă. Ceva mai în fund, un puț cu două roate și cu un colac de piatră. O albie cu apă de nălbit. Lângă puț, o salcie pletoasă. Ograda ... și ȚUGULEA MOGHILĂ. (La ridicarea cortinei toate lucrează.) IRINA: Cum, cum? FIRA: Ei, așa... Zic, se duse, se duse, până dete d-un balaur... JOIȚĂ: Mai încet, Hera. Dai peste țeavă... De un ce, Zamfiro?... Și tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai încurcat firele... LISANDRA: De un balaur... Stați... A sărit tindechea [2] . ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a ... ce așa de multe?... Și buna doamnă, când mi le-a dat, mi-a zis: Până diseară să le faci... Și mai lungi, Oană, mai lungi. Și-a oftat. Și, plecând, am văzut-o făcându-și cruce. TOATE: Făcându-și cruce? OANA: Da... Mie îmi miroase a ... smeriți... Veniți să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) Împrejurul meu... așa... așa... ca ierburile crude de pe bătrânul turn al Sucevei... Da... da... sărută ...
Andrei Mureșanu - Un rămas bun de la Brașov
... sosesc Caldele soarelui raze Ce prin munți pustii s-așează. Rămâneți, baști învechite, Ce ades vă cercetam, P-a voastre ruini turtite, Doamne, mult mai cugetam Că asemenea ursită Va fi mie rânduită! Tâmpă, frumoasă Sioane! P-al tău vârf când mă suiam, Ca în nescari vii icoane, Tot ținutul revedeam! Oar, lăsa-m-a cruda soarte Să te mai calc pân-la moarte? Oltule, vale frumoasă! Mult voi fi ție dator, De mi-i trece cătră casă, Ma, trecând , să nu m-omori! Că dușmanii vor fi-n stare Să nu-mi ...