Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂND

 Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 2514 pentru CÂND.

George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui

... despre care se știe cât era de scrupulos cu propria-i producție, nu se mai poate apăra. Și această injurie i se aduce tocmai acum, când se împlinesc 25 de ani de la moartea lui — ca un omagiu! Într-o țară unde bunul-simț și priceperea nu pot ține, în ... a fost . * Partidul Conservator vrea să ridice un bust sau o statuie „aceluia care a fost ziaristulâ€� Eminescu. Acum, în preajma reformelor, când și poetul este la modă, s-a găsit că e bine să se amintească în mod concret conservatorismul lui teoretic. Facem o reflecție ... articole de gazetă, stoarse din mizeria nenorocitei lui vieți — articole care ne-au lipsit poate de câteva capodopere, secătuind, tocmai în timpul din urmă când geniul lui ajunsese la apogeu, o energie sufletească atât de rară și atât de scumpă. * Am văzut, mai ales cu prilejul aniversării, portretul poetului însoțit ... avec sa Jannetteâ€�. Și apoi, din scrisorile poetului către Veronica Micle, se vede clar, pentru cine are ochi să vadă, câtă dreptate avea dl Maiorescu când spunea că pe Eminescu o femeie cu greu l-ar fi putut prinde și reține în mrejele ei mai multă vreme... Și, ca să fim ...

 

Ioan Slavici - Miseri%C4%AD

... gândul, ă ceÄ­ ce gâfâie sub sarcina datoriilor are să facă nouÄ­ datoriÄ­, ca să resufle maÄ­ ușor. Mila ne cuprinde, dacă nu chiar disprețul, când ne maÄ­ aduceam câte o dată aminte de părinâii și de buniÄ­ noștrÄ­, căcÄ­ nu mai suntem în stare să înțelegem farmecele viețiÄ­ lor, de ... după nĂ³ptea petrecută în somunl liniștit și întăritor, el simțea în întrĂ©ga eÄ­ întindere mulțumirea firească, de care tĂ³tă vietarea e coprinsă când sĂ³rele-șÄ­ rÄ•varsă rÄ•sÄ•rind lumina încă slabă peste cele ce numaÄ­ prin’trânsul au ființă. Aerul prĂ³spăt, răcĂ³rea diminețeÄ ... și se bucură, că trÄ•ește și se simte înălțat în gândul luÄ­ de a fi om. Și i se reînoește crescând bucuria când îșÄ­ vede pământul încărcat de rod și via bine îngrijită, stupiÄ­ ceÄ­ plinÄ­ ce albine harnice, scrĂ³fele cu purceÄ­, turma de mieÄ­, herghelia și ... tamaslîcul; îÄ­ saltă inima când se întĂ³rce la cucĂ³na lui harnică și –și mângâie copiiÄ­ voioșÄ­ și neastâmpărațÄ­. Se bucură dar și când ...

 

Ion Luca Caragiale - Despre cometă - prelegere populară

... mersului cometei.) Cu cât se apropie ghe soare, astrul pletos își acțelărează amăsurat mersul său, nețăsare cresțendo, simțind acea atracțiune puchearnică, ca un școler diliginche când s-apropie de focarul luminii intelectuale și morale, de scoala și de profesorele său... Apoi, cu cât se depărtează de la primul țentrum și mere ... o poată cineva pricepe, musai să aibă știință ghespre rățiunea pură, musai să știe jugheca ca Kant. (Școlarii râd tare.) Faveke lingvis! vitelor și grobianilor, când caut să vă scot din acele credințe rătăcite, a căror consecvenție este ignoranția și imbețilitachea!... Căci au fost proști și neghiobi, ștultorum numerus ... un sămn, o amenințare, o piază rea... Școlarul Otopeanu: La noi, la Otopeni, spune, dom'le, tata, că s-a stârpit toate vacile când a venit cometa ailaltă. Profesorul: Dar mumă-ta de ce nu s-au stârpit, boule?... No, merem mai gheparke... fără collocvium! Să vedem ... cu Popescu Ion și cu Otopeanu Marin, și-am stat de la două până la patru, și dumneata n-ai venit. Profesorul: Ha! Școlarul: Și când i-am spus mamii, a zis că n-ai venit de frica cometii. Profesorul (supărat, cu humor amestecat cu dispreț): Pe mine să ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... bine; e un tânăr model: aplicat la-nvățătură; examene strălucite — cam timid — asta nu face nimica: puțină timiditate nu șade rău unui tânăr când face în lume cei dântăi pași. Cum spusei, cucoana a venit să mă roage să merg la văru-său, bărbatul cel sus-pus ... pretinde a-nvăța bărbieria pe capul statului, cu leafă și diurnă din buget! Să meargă tânărul să muncească; să se lupte cu lumea! Până când, orce tânăr, cum iese de la țâța mamei, să treacă la țâța școalei, și pe urmă, de la țâța școalei, la țâța bugetului? D-ta ... schimbul unui mizerabil salariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamie... la o înscenare contra unui adversar politic al regimului dumisale! Dar până când cu sistema asta a persecuțiunii? până când cu această bubă înveterată a societății noastre? cu această gangrenă a statului nostru? cu acest dar funest... — ... pe care â ... scrupulurilor de conștiință, nu e nimic de făcut... A trecut câtăva vreme după nereușita tentativelor mele diplomatice, pe care aproape le uitasem — când ...

 

Ion Luca Caragiale - Inițiativa...

... de Stasache jurându-i că niciodată n-am considerat pana mea altfel decât ca o armă, și promițându-i că îndată voi deschide campania. Pe când mă gândeam cum s-atac chestiunea, iată că mă-ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de încredere-n sine, așa de plin ... naționale?... Nimic! E trist! Ne trebuiesc mai multe teatre... Statul ar trebui să se gândească serios!... Am ascultat cu toată atenția frumoasa tiradă, și numai când m-am convins sigur că s-a terminat, am răspuns: — În fine, daca trebuiesc, daca-n adevăr trebuiesc mai multe teatre, asta ... da, dar artistul, deși i-am promis după, are întâietatea de cauză: chestiunea artei si literaturii naționale reclamă mai urgent o soluțiune. Dar iată, tocmai când încep, d. Caracudi, reporterul, care le află toate cu câteva minute înainte de-ntâmplare, vine, știindu-mă cât mă interesez ca vechi sufler de artă ... — Și statul — urmează, din ce în ce mai enervat, bietul părinte — stă cu mâinile-ncrucișate, și nu vrea să se gândească serios, când este vorba de o chestiune care interesează țara întreagă, secerând atâția copii, chemați să dea tributul lor de sînge... Este o chestie mare, domnule, chestia

 

Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță

... frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i un rus cu coadă. Când c itea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! nu cădea!... potcapul dracului!". Cu ... i] cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său ... gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lăcata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească care vorbeau încet între ei mai una, mai alta ... și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvălesc spre ușă. ― În fereastă: Băh! Când ...

 

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului

... verde porumbică! Drăgălașa de Marică Pe Iordache mi-l trezea Și din gură-așa-i grăia: ,,Hai, frate, la biserică De sfânta Duminică, Că de când ai pribegit Sufletul nu ți-ai grijit!" Iordăchel se întindea Și cu lene răspundea: ,,Mergi, Marico, dumneata, Că eu nu mă pot scula, Drumul lung ... se cobora Și-n rădvan apoi sărea. Iar Marica, vai de ea! Capu-n brațe apuca Și plângând la el căta, Și bocind îl săruta, Când pe frunte, când pe gură, Când pe gât, la-ncrestătură. ,,Alei! Doamne! striga ea, Facă-se pe vrerea mea! Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească, Târgul tău întreg să ... era un om foarte învățat și cunoștea mai multe limbi, precum elinește, grecește, slavonește, latinește, nemțește și turcește. El era bogat și îi plăcea fastul. Când ieșea, avea un cortegiu domnesc, și el purta totdeauna un buzdugan și o platoșă de argint, pe când caii lui erau împodobiți cu pere frumoase și cu hamuri cusute cu fir de aur. Spatarul Neculai Cârnul, uitând binefacerile și amicia lui Ștefăniță vodă ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

... n drum nu mă lasă, Că s-ațin pe-aici Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De haiduci levinți [5] Duși de la părinți De când erau mici La codru-n potici. Ș-acum se găsesc De benchetuiesc La valea adâncă, La muchie de stâncă, La des păltiniș, Mărunt aluniș; La ... iarbă-nverzită, Cu flori înflorită!" II Iată-n codru, iată, Că Ianuș deodată, Cum benchetuiește Și se veselește, Stă, încremenește, Pe gânduri pornește Că din când în când Aude sunând, Codrii răzbătând Un mândru cântic, Cântec de voinic Ș-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună duios ... Și nici că sfârșește, La harță pornește [10] Și se învârtește, Toți îi risipește. Apoi iar purcede Prin cel codru verde. Murgul se urca, Și când el călca, Piatra scăpăra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Ianuș cum îl vede, Din loc se repede: ,,Voi, vitejilor, Haraminilor! Dați cu lăncile, Dați cu ... Ne-om lupta noi doi". Ei cu toți s-adun, La masă se pun Și benchetuiesc Și se veselesc, Ploștile ciocnesc, Vesel chiuiesc. [12] Dar când ...

 

Vasile Alecsandri - Prietenii românilor

... Vasile Alecsandri - Prietenii românilor Prietenii românilor de Vasile Alecsandri Când mintea își ia zborul de se afundă în hăul de suferințe, de prigoniri și de palme dumnezeiești ce de câteva veacuri au trecut și încă ... sous le nom de Romans. — Dl Vaillant a locuit mai mulți ani la București unde a fondat deosebite școli, și când s-a despărțit de români, iată cuvintele ce le-a adresat: „Adio! fiți fericiți; redobândiți dignitatea și virtutea voastră antică ... chiar de la început, dacă Europa nu vroiește ca ele să slujească de teatru și de pricină războaielor; însă sperăm că congresul de la Viena, când va fi să ia o hotărâre asupra soartei Principatelor, nu va trece cu vederea dreapta cerere a moldovalahilor în ceea ce privește naționalitatea ... că va fi luat în seamă de congresul Vienei. Patrioții din Moldo-Valahia aveau toată dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi când, în anul trecut, cereau arme Turchiei și Europei ofițeri pentru ca să se armeze împrotiva armiilor năvălitoare ale Rusiei și să mute teatrul războiului chiar ...

 

Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului

... peste a căror țară se abătuse — se vede — o margine din poalele nesfârșit de lungi ale mantalei mele; și aceasta tocmai atunci când priveam mai inspirat, prin rețeaua frunzelor plopului, albastrul adânc și limpede al cerului, când sufletul meu era gata să străbată, pe o rază de lumină, taina lumilor nevăzute, când inima mea începuse să bată sub pintenul dureros sau dulce al amintirilor, când strălucita mea închipuire era să mai adauge, în sfârșit, o nestemată, încă, la cununa nemuririi mele!!... Cuminte însă ca totdeauna, îmi căutai de treabă; lăsai ... de furnici îndărătnice, care se acațaseră de mantaua mea, hotărâte să mă urmărească cu război chiar dincolo de hotarele lor!... Și fiindcă buna-cuviință cere, când te afli în largul naturii, să cugeți cât o ploșniță cel puțin, mă mulțumii doar să găsesc cusur frunzelor de plop că fac prea mare ... slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin cerdacul larg din față. Când văzu de departe pe cineva intrând călare, făcu repede unghi drept din brațu-i alb, rotund și gol până la cot, puse iute despre soare ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori

... Mihai Eminescu - Memento mori Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce ... însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Câte-au mai văzut și ele ­ ce-ar vorbi de-ar avea glas. Când posomorâtul basmu ­ vechea secolilor strajă ­ Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la ... cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. Acel rege ­ o lume-n mâna-i ­ schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață ... regele. În haină de-aur roș și pietre scumpe, El intră să vad-acolo tot trecutul. ­ I se rumpe A lui suflet ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>