Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
... Ntr-un minut Ierburile au crescut; Înfloresc, ș-apoi pe loc Amu spicele se coc, Încât toat-acea câmpie Au produs minciuni o mie. Cele ce cu ochii văd, Pipăind abie le cred. D-oameni îns-atunci o ceată, De minciuni nouă-nsătată, Case și copii lăsa, La cules se îndesa. Mândru-i fiecare spic, Dar denuntru nu-i nemic. De-a gusta toți să îmbie; Altul pune în cutie Trufandale înfoiete, La ținuturi le trimete, Văd colo femei frumoase, Deși ceva minciunoase, A ... A culege au mare dor Minciunele de amor. Îngiositul în trufie, Neavând altă meserie, De novele, care-i plac, Își culege un plin sac. Speculanții de pe loc Pe la bolte marfa cară, Ca s-o vând-în iarmaroc Și pin târguri de pin țară. Cii ce-ascultă pe la ușă Și veninul poartă-n gușă, De bun nume răpitori, Culeg intrigi dintre flori. Când prin chipuri feliurite Unu-ncarcă, altu-nghite, Deodată Se arată, Coborându-să din ceri, Luminosul adevăr. Nici ... au minunat Cum așa s-au îngânat!... Adevărule presfinte, Auzi calda rugăminte: Între noi etern te-așază, Mintea noastră luminează; D-aici intriga să piară, Ce pre noi vra să dezbine, Și poporul
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... Vasile Alecsandri - Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir de Vasile Alecsandri În sfârșit, iată o carte bine alcătuită, bine tradusă și bine tipărită! o carte ce mulțumește mintea prin tablourile satirice și prin duhul filozofic care cuprinde; o carte ce încântă auzul prin armonia versurilor și prin bogăția stilului adevărat românesc; o carte ce desfătează vederea prin frumusețea formatului și a tiparului: Satirele prințutui Antioh Cantemir, traduse din rusește de d.d. A. Donici și C. Negruzzi și ieșite de curând la lumină la Cantora Foaiei sătești. Acele Satire care au făcut atât vuiet în Rusia cu un veac mai înainte și care au fost ... rudă; Cezar și Alexandru și toți bărbații mari Că-ți sunt strămoși socoate-i de-ți plac și de-i voiești. Dar nu te folosește de-ai fi chiar fiu de rigă Când n-ai întru năravuri d-un câine osebire!“ Iată sentimente cu adevărat nobile; iată idei drepte și de care trebuie să se pătrundă tot acela ce vrea să fie cunoscut
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
... Egipetului și acum a Moldaviei; și pe urmă, cu vro câteva sute de galbeni în buzunar, întorcându-te în Iași, să ai cu ce face intrigi, cu ce da rușfeturi, cu ce lua o lojie de rândul întâi la teatrul francez, cu ce cumpăra, pentru cucoana dumitale, zariflicuri de la Miculi, cu ce tăie stos la domnul Cutare și Cutare, cu ce... cu ce...! Ei bine, în mijlocul unor asemene patriotice ocupații, întâmplatuți-s-au vrodată să vezi, sau s-auzi măcar, cum fac flăcăii curte fetelor, mai ales ... pas, aleargă la cimpoieș, care se duce de spune fetei, în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare flăcău moare, piere pentru dânsa. Oare acest fel de declarație nu-ți place mai mult decât declarațiile civilizate de prin capitaliile românești, unde tânărul întreabă dântâi câte mii de galbeni, câte moșii, câte suflete de țigani are fata? Și după ce i-a făcut curte, adică lăzei cu galbeni, face în sfârșit, dar tocmai în urmă, și fetei o declarație, ce putea a aur și a precupeț două ceasuri de
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... Când a lăsat-o Muscalagiul din mâni, juna Zamfira era o masă inertă. Iată cauza întreitei ei betegeli. Curând, după această scenă atât de dramatică, a murit și Muscalagiul de o violentă afecțiune de piept. Ce-i mai rămânea de făcut unei nenorocite văduve, săracă, beteagă de un ochi, de mâna dreaptă și de piciorul drept?... Acuma, cere. Cocoana Zamfira salută grațios pe camaradul ei, îi întinde mîna stângă și se așază alături, pe când băiatul din prăvălie i ... bine, zice: — Părinte Matache, săru' mâna, sfinția-ta ai văzut pe ăștia noii? Și merge șontâc-șontâc la masa părintelui să-i arate bănuții de nichel. — I-am văzut!... răspunde părintele cu humor. — Da... părinte Matache, săru' mâna, o să scoață și de douăzeci de parale?... Dom' Tomița zice... Barabanciu... — O să scoață!... O să vedeți voi ce-o să scoață! — Ce! — Pe dracu o să-l scoață, vai de capul vostru! — Ce-o să scoață, părinte? întreabă d. Iancu. — Ce?... lasă că o să vedeți voi, pârliților, ce! — Ce-o să scoață, părinte Matache, săru' mâna? — O să scoață de câte două parale... — Ce
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... l-oi spune, fiindcă eu însumi nu-l cunosc. Știut este geograficește și statisticește că capitalia Moldaviei nu samănă în nimică cu celelalte capitalii blagoslovite de Dumnezeu. Iașii, oraș vestit prin feredeul turcesc, prin cârnații lui Carigniani, prin apa de la Păcurari, prin vorba nemțească a lui Regensburg și prin plăcintele răposatei madamei dumisale, prin ruinele lui Ipsilant, prin minunatele păpușe ce tot anul se văd ziua, iar de la Crăciun și până la lăsatul secului și noaptea, prin o berărie nemțească, prin lărgimea și frumuseța ulițelor, prin o fabrică de chipuri de ipsos, prin arhitectura bordeielor și baracelor sale, Iașii, centrul civilizației, a literaturii și a gunoiului Moldaviei, are ulițe, dar mai nici ... Les liaisons dangereuses . Societatea noastră avea încă un mare avantaj asupra tuturor strângăturilor și adunăturilor ce iașenii binevoiesc a le decora cu nume de societate, care, după ideea mea, este numai productul civilizației; și, după cum este știut, civilizația este departe de o țară unde se află oameni ce pot zice ziua mare: "Astăzi am vândut sau am cumpărat atâte suflete de țigani." Stăpâna casei nu era tirană, nu vroia să domneze conversația. Pretențiile sale nu se întindeau ca ideile, prejudețele, sentențiile dumisale de filozofie, ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... d-a anilor mucezire, Iar eroii nu mai îmblă gonind cerbi și căprioare, Sau învingând pre vrăjmașii ce venea asupra lor! Vechiule castel de Alva! Cine au fost ai tăi stăpâni? Pentru ce mușchiu învălește al tău zid în dărâmare? Boltele nu mai răsună de a cornului strigare, Numai crivățul vuiește prin curtea plină de spini; Și când vântul suflă tare zidurile zguduind, Se aude un sunet groznic prin galerii vâjiind. Asta e suflarea furtunei izbind scutul lui Oscar; Însă ... Și zâmbirea strălucește p-a ei față îngerească, S-aude cântarea nuntei și strigări veselitoare, Iar echo rezice glasul coarnelor răsunătoare. Vasalii gătiți de nuntă s-adună prin galerii, Au uitat vremea trecută și vorbesc de veselii. Însă cine este oare acest trist necunoscut Ce-n mijlocul bucuriei șede gânditor și mut? A lui aspră înfățășare face mai posomorâtă Flacăra focului vânăt ce stă-n vatra potolită. Învălit în neagră mantă, peana-i e roșă ca focul Sau ca sângele cald încă. Al său glas spăimântător Este semenea ... cupa sa cu vin Pân în vârf și apoi zice: iată beu pentru al meu fiiu — N-oi mai avea fiiu ca dânsul — de e mort sau
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... d-a anilor mucezire, Iar eroii nu mai îmblă gonind cerbi și căprioare, Sau învingând pre vrăjmașii ce venea asupra lor! Vechiule castel de Alva! Cine au fost ai tăi stăpâni? Pentru ce mușchiu învălește al tău zid în dărâmare? Boltele nu mai răsună de a cornului strigare, Numai crivățul vuiește prin curtea plină de spini; Și când vântul suflă tare zidurile zguduind, Se aude un sunet groznic prin galerii vâjiind. Asta e suflarea furtunei izbind scutul lui Oscar; Însă ... Și zâmbirea strălucește p-a ei față îngerească, S-aude cântarea nuntei și strigări veselitoare, Iar echo rezice glasul coarnelor răsunătoare. Vasalii gătiți de nuntă s-adună prin galerii, Au uitat vremea trecută și vorbesc de veselii. Însă cine este oare acest trist necunoscut Ce-n mijlocul bucuriei șede gânditor și mut? A lui aspră înfățășare face mai posomorâtă Flacăra focului vânăt ce stă-n vatra potolită. Învălit în neagră mantă, peana-i e roșă ca focul Sau ca sângele cald încă. Al său glas spăimântător Este semenea ... cupa sa cu vin Pân în vârf și apoi zice: iată beu pentru al meu fiiu — N-oi mai avea fiiu ca dânsul — de e mort sau
Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte
... Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ţi mai aduci aminte Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte de Cezar Bolliac Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte D-acea miniatură a sexului frumos, D-a ei ... din ochiu-i amoros; De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc Ce veselește lumea ca ziua de sărbare, De gestele-i vioaie și timbrul îngeresc; De buclel-ebenine, lucioase și flotânde Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor căzânde Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi? – Pleca când am văzut-o, și tremuram de frică; Căci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura. Purta pe piept o cruce, o cruce mititica, Pe care și evreii părea ...
Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu
... Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu Asta vreu, dragul meu de Mihai Eminescu  Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii râzători?  Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur ... Dragul meu!  Iubești, dulce drăgulină, Doina mea de tainic dor Ca pe lira mea suspină Dulce, blând, încetișor?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Poate cântul de-armonie Care Eol îl adie Printre frunze, printre flori?  Ah! Când aurul suspină În punguța plină, plină, C-o cântare metalină! Asta vreu, Dragul ... meu!  Iubești poate pe Selene, Ca o candelă lucind, Când cu pasu-i lin, alene Se preumblă surâzând?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Iubești poate alba zare Ce-o săgeată mândrul soare Peste câmpul înflorind?  Ah! Când aurul dulce sună În punguța mea nebună Nu-mi mai trebe alba lună! Asta vreu ... meu!  Iubești patria-ți măreață Ce
... fie română? zisei indiferent. — Se-nțelege. N-am putea avea o muzică... mai dulce și mai frumoasă ca cea italiană? — Nu ești venit de mult. — Nu. — Înțeleg, zisei. — De ce? — Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic — ba și mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a privi și a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de națiune civilizată. — Și... oare sunteți aceea de ce vreți să treceți? — Hm... nu ești de aici... cum se vede. — Nu. — A... altceva... Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, miniștri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de
Alexandru Vlahuță - Pentru ochii tăi răpit-ai...
... Alexandru Vlahuţă - Pentru ochii tăi răpit-ai... Pentru ochii tăi răpit-ai... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880 Pentru ochii tăi răpit-ai Foc din stele și din soare, Pentru ... ai De la roz' a ei coloare. Gingășia, frăgezimea Ce se joacă pe-al tău sîn, E plăcută, dar furată, Ai furat-o de pe crin. Rîsul, nevinovăția De la îngeri le-ai furat. Ai răpit tot ce-a fost farmec Din seninul nepătat. Glasul tău de privighetoare, Glasul mierlei mult plăcut L-ai răpi și cînți cu dînsul, Ș-a rămas codrul tăcut. ................................ Înțeleg. Astea-s podoabe; Dar din ...