Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE CĂ
Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 1311 pentru POATE CĂ.
... v-adastă cântărețe, Ce numai pentru voi doinesc; De deznădejdi de mai-nainte, Acuma să zâmbiți vă vine Ș-un gand vă luminează-n minte, Că viața-i cel mai mare bine. Pe toate pune stapanire A voastră inimă măiastră... Nu, nu! Atâta fericire Nu poate fi numai a voastră! Se pare că, nerăbdătoare, Viețile din viitor Aud a voastră sărutare Din noaptea neființei lor. Și, dacă nebunii divine Vă smulg în ceruri, tremurând, E ca ...
Anton Pann - Nu e nimic fără cusur
... Și chemă cu grabă mare Un grădinar iscusit, Căruia cu întrebare Într-acest chip i-a vorbit : -Aș vrea să știu : nu să poate A să altui-ntr-un fel Și trandafirul, ca toate, Ca să n-aibă ghimpi pe el ? El răspunse cum că știe Ș-îl va face în scurt timp După cererea-i să fie Curat fără nici un ghimp. Și lăsînd jois altă treabă, Altui un ... în mînă luîndu-l, Foarte mult l-a lăudat. După acestea îl puse La nasul său bucuros, Dar cîtă mirare-i fuse Vazînd că n-are miros ! Și îi făcu întrebare Zicînd : -Asta e ciudat! Dar de ce și miros n-are Acum dacă s-a schimbat ... împărate, Eu nicidecum nu mă mir, Că pilde nenumărate Ne dă acest trandafir. Adică : în lume toate Ca și trandafirul sînt, Fără cusur nu să poate Nici un lucru pre pămînt. Or ghimpi pe dînsul să n-aibă Fără de nici un miros, Or, ca întîi, ghimpi să aibă Și să ...
... scăpasem de groaznicele visuri ce-mi cutreierau somnul. Și totuși, pe urmă doream să mai văd pe sălbaticul soldat. Nu știu de ce îmi inchipuiam că n-aș mai fi tremurat pe spatele calului... Era pe la mijlocul iernii. Auzisem că și regimentul acesta trebuia să plece numaidecât. Toata ziua mă plimbam prin grădinuță, dar pe colonel nu-l puteam zări. Mă hotărâi să mă scol ... i-a rămas porecla. Prin ce împrejurare, nu-mi aduc aminte, căpătasem încrederea acestui om, de care se fereau cu toții. Așa se face că aveam dese însărcinări din partea lui. Într-o seară, cu vreo două zile înainte de plecarea noastră spre câmpul de război, mă întorsesem dintr-un ... ne arunca picăturile în față; caii lunecau, iar al meu, obosit, de-abia se putea ține pe urma celorlalți doi. Repede am băgat de seamă că nu luasem șoseaua și că tăiem câmpul de-a dreptul. M-am uitat înapoi: luminile din bivuac rămăseseră în urmă tare, înspre stânga. Trecusem și pe lângă păduricea ... o. Bine! O scăpărare de lumină îmi trecu prin minte. Începusem să înțeleg. Mergeam la moșia colonelului. Nu mai fusesem acolo, dar mi se spusese ...
Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei
... Garabet Ibrăileanu - Originalitatea formei Originalitatea formei de Garabet Ibrăileanu Cînd vorbim despre formă, nu trebuie să ne închipuim că avem a face cu ceva existent de sine, că ar fi o deosebire obiectivă între formă și fond, căci atunci am face o mare greșeală, am cădea în metafizică. Deosebirea între formă și fond ... cutare sau cutare stare sufletească, cu alte cuvinte, chipul în care se manifestă în afară o stare sufletească oarecare... Dacă este așa, atunci e evident că între ceea ce numim formă și între fond există o legătură, un paralelism perfect, că orice stare sufletească își are și forma sa corespunzătoare. Aceasta e așa de adevărat încât, dacă analizezi o poezie, vezi imediat că măsura, ritmul se schimbă necontenit, după cum se schimbă și starea sufletească. Luați Satira a IV-a a lui Eminescu ... admirabilă, liniștită, ritmul e și el lin; mai apoi, când ni se descriu convorbirile amoroase și pătimașe, ritmul e și el repede, neînfrânat. Este sigur că Eminescu nu s-a gândit să întrebuințeze anume aceste variații de ritm, ci ele au ieșit inconștient, pentru ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... epoca aceasta, le-am arătat adesea; câteva le-am amintit și mai sus, căci sunt comune și epocii anterioare. Cea mai importantă acum e faptul că în Moldova pătura vie, novatoare, o formează boierinașii, moderați și prin însăși psihologia de clasă, și prin faptul că erau depozitari ai unei tradiții culturale mai puternice și mai vechi (ceea ce e un element ponderator), pe când în Muntenia, pătura vie și novatoare ... de entuziasmată de ideile noi.) În epoca lui Eminescu, critica teoretică rămâne în Moldova, dar critica în forme de artă se mută în Muntenia, pentru că acum formele noi și-au dat rezultatele, iar clasa care a rezultat, burghezia, era în Muntenia, și nu în Moldova. Moldova criticase ridicolul ... Delavrancea, unde acest nuvelist își arată aversiunea pentru clasa creată de formele noi. În schimb, lirismul se mută în Moldova (Eminescu și școala lui), pentru că, dacă în vremea idealurilor de redeșteptare, sentimentul dominant al păturii culte, speranța, era mai puternic în Muntenia -- și deci acolo a înflorit lirismul ... Moldova a sărăcit în toate clasele ei, pe când Muntenia s-a îmbogățit măcar în clasa ei cea nouă. Să se adauge că în Moldova boierimea a sărăcit total și repede,
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... mele chipuri grozav a mă munci; Și eu la ce-ntre oameni mai caut simtimente? ..................................... Dar ah, pășind acuma în tânără grădină Gândeam că de necazuri la ea m-oi dispărți; Ș-în loc să văz viindu-mi o rază mai senină, Simțesc c-a mele chinuri ... ntre pietre curgând neîncetat Și el pare că-ntreabă de ce ochiul meu plânge? De ce atâte lacrimi varsă neprecurmat? Zefirul pintre frunze îmi pare că-mi șoptește: Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare că-mi vorbește Că-n veci de-a me dorință nu mă voi îndulci. Cântarea filomelei îmi pare-așa de tristă, Ca plânsul cucuvaiei, ca glasu-i ... Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea să zică: Ființa părăsită de soartă, de noroc! Cu drept aceste lacrimi den ochii tăi tot pică, Că mult încă va arde înflăcăratu-ți foc. Și sufletul acela ce inima-ți iubește Cu cât i-arăți iubirea-ți cu-atât ți-e mai ... ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
... de soare, Cu fruntea ca petala albă a unui crin abia în floare; El, melancolic ca amurgul, cu ochi adânci, de visător, Părea că urmărește-n treacăt al visurilor sale zbor. Dar nu ești fericit? răspunde! îi zice ea învăpăiată; Când vezi ce farmec împresoară iubirea noastr-adevărată, Și ... și-mpărății fără hotar... Tot ca și el sunt visătorii, copil frumos cu ochi de zână, Și pe-al lor suflet doar o clipă iubirea poate-a fi stăpână. E drept că au și ei nevoie adeseori de mângâieri, Ca să mai uite-amărăciunea nemaisfârșitelor dureri; E drept că dulcea sărutare a gurii voastre-nflăcărate Ne mai redă iluziunea unor visări neîntrupate; Dar frumusețile eterne le face inima să salte Și, pentru ...
Ștefan Octavian Iosif - Loreley
... Ştefan Octavian Iosif - Loreley Loreley de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi. Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Și cresc ...
Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul...
... vrea s-ascult a mea durere Cum plânge-n taina ei adâncă. Un cântec, numai unul încă, Dar blând ca și o mângâiere, Că poate
... Heinrich Heine - Loreley Loreley de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi. Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Și cresc ...
... prea puțină, Nu-i a nimănui proastă vină Căci însoață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme, cine știe, Prisosire poate să vie. Că