Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) POATE
Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 1356 pentru (SE) POATE.
Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine
... zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun  Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei ... ne chinuim. Nu, nu... Și fie forma cât de nudă, N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfâșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare ... Ce-arată fața mărei ce-i în mare? O foaie scrisă *** se cade C-un ocean se mișcă, c-un imperiu arde. Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie, Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În jur de soare,-n ocean d-eter  Și toate astea într-un cerc pe-o coală: Mărimea lumei și a ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... Cu tine! Ce fel? GALBENUL (repede, adunându-și suvenirele) : Dar... îmi aduc aminte... într-o noapte întunecoasă, marea era întărâtată de furtună... corabia era să se înece la Sulina... Toți se rugau lui Dumnezeu ca să-i scape.... PARAUA: Așa este, bine zici. Eu tremuram de frică și, deodată, zuruind cu disperare, m-am aruncat și ... ai lipit de pieptul meu, care de mult ardea pentru tine în focul unei dragoste nemărginite. PARAUA (lunecând către galben) : Ah! GALBENUL și PARAUA (lipindu-se într-o amoroasă îmbrățișare) : Soarele meu! Luna mea! Zinghetul pricinuit prin înfocata atingere a monedelor se schimbă încet-încet într-o zuruire slabă sau, mai bine zicând, într-o suspinare metalică care se pierdu în deșerturile lumii și al cutiei. O tăcere drăgălașă urmă după aceasta, tăcere ce dovedea o mare câtime de simțire în sânul monedelor; tăcere ... până și mie, un străin, coardele inimii și mi-a adus două lacrimi de compătimire pe marginea genelor. Peste câteva secunde ambii amorezi se traseră puțin înapoi, se uitară lung unul la altul, făcându-și amândoi o dureroasă revizie, și ziseră următoarele, cu glas pătruns: GALBENUL (oftând din greu) : Cât ești de schimbată
... Ion Luca Caragiale - Reformă Reformă de Ion Luca Caragiale Suntem în epoca reformelor; spiritul public se agită asupra atâtor și atâtor cestiuni, toate vitale, a căror dezlegare nu mai poate suferi întârziere. Una din acestea este și cestiunea bătăii în armată. Dar, deoarece-i vorba să înotăm în cestiuni, caută să spunem că sunt oameni ... deprinderi barbare, dar nu vede încă putința aplicării unei asemenea legi, fiindcă... deprinderi seculare... ignoranța și lipsa sensului datoriei... incapacitatea omului de a se dezbăra de un șir întreg de învățături... ș. cl., ș. cl. Ministrul se încăpățânează... Spiritul secolului... lumina civilizației... demnitatea omului liber... ș. cl., ș. cl. — În fine, această reformă este absolut trebuincioasă: trebuie făcută, măria-ta!! â ... lui conul Mihalache un țigan de casă, care cunoaște bine tabieturile ministrului. Conul Mihalache, trebuie să știm, nu obicinuiește nici papuci, nici halat. Dimineața, cum se scoală, se-ncalță, sembracă din cap până în picioare și rămâne așa toată ziua. Acum se dezbracă să se așeze-n pat. Odaia de culcare a ministrului e despărțită printr-o ușă de-a lui vodă. Conul Mihalache ...
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... tu mă iubești, Vin-acum să-mi slujești. N-apucă să sfîrșească cîntecul și d-odată veniră patru păsări măiestre și puseră o masă cum se pune la domni și la împărați. Roman Năzdrăvan chemă la masă pe slujnicile zmeului și le dete de băut pînă se îmbătară și adormiră; apoi le dezbrăcă de hainele lor și se îmbrăcă el și frații lui cu dînsele, iar pe slujnice le îmbrăcă cu zăbunele lor cele bărbătești și se duseră să se culce. Dar abia ce începură să ațipească de somn și zmeul veni cu paloșul să le taie capetele. Văzîndu-i însă îmbrăcați muierește, merse înainte ... scoborî în grajd cu paloșul într-o mînă și cu biciul de foc într-alta și zise calului: — Unde este Roman Năzdrăvan, bre? Calul se uită împrejur și nu văzu pe nimeni, căci Roman se făcuse pai și intrase în iesle; atunci zmeul, văzîndu-se înșelat, se puse cu biciul pe cal și îi muie binișor spinările, iar după aceea se duse la treaba lui. Roman, văzîndu-se iarăși numai cu calul, îi zise: — Mă, armăsare, vino cu mine! — Acuma viu, stăpîne, dar înainte de a pleca, sapă la ...
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... Ce vra să zică astă răce mulțămire? Nu-nțălegi pănă-acum încă a ta naltă fericire? Nu cumva jugul lui Imen nu-ți se pare prea plăcut? Nu de tot, căci, cum se zice, măritișul la-nceput În noian de miere-noată. Poate-amar acum îți pare? Parc-așa! Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare. Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai, Și, precum ... una. Înțeleg, ce bucurie! Eticheta provințială mă așteaptă la moșie; Masa plină de pastramuri, lapte acru, cașcaval, Cu stafide, turtă dulce, vrei să-mi dai poate un bal? Însă, iartă-mă, siniore, că o nobilă soție Nu e vrednică d-onorul și d-așa galanterie! Dup-asemene sarcasme, care foarte m ... zi începe cu reforma radicală, Trei stafete-n ziua ceea a trimis în capitală. Neputându-mă opune, de acasă am fugit, Iar cucoana se apucă de sfarmat și de zidit. Toate cele le răstoarnă, din loc toate le strămută, Peste-o lună a mea casă în palat ... voia-ți fie, Să ne-ntoarcem la Iași iară, să m-așez p-economie. Așezatu-ni-am aice, însă, dupre bunul ton, Anul nou nu ...
Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul
... Numai nu-i vorbă că am văzut eu și destui bărbați mult mai ticăiți și mai chitcăiți decât cea mai bicisnică femeie. Și așa, trezindu-se el în multe rânduri vorbind singur, ca nebunii, sta în cumpene: să se însoare... să nu se însoare?!... Și, ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară, ba iar la toamnă, ba vremea ... el, nu-i vorbă, luntre și punte ca să-și vâre codița cea bârligată undeva, dar degeaba i-a fost, că, pe unde se ducea, tot în gol umbla. Și tot cercând el ba ici, ba colea, înspre seară numai ce dă de-o pârtie. Atunci se ia tiptil-tiptil pe urma ei și se duce tocmai la locul de unde încărcase Stan lemnele. Și, când colo, găsește numai locul, pentru că flăcăul, după cum am spus, de mult ieșise ... zgribulind pe la poartă. Stan era acasă și chiar atunci luase ceaunul de pe foc, ca să mestece mămăliga; și numai iaca ce vede că se reped câinii să rupă omul, nu altăceva, și când se ...
Antioh Cantemir - Uliul, păunul și cioful
... i trei păsări zburătoare La împăratul vultur cerea locul deschis, Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe Dovezi despre războaie în care s-a luptat, Se laudă păunul cu penele-i plăcute, Iar cioful juruiește că noaptea fără somn În veci o va petrece, făcând și jurământ. Deci vulturul aleasă, pre ... de vreo faptă bună. Nici pe viitorie la dânsul nu e har, Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună, Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar. Păunul este mândru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caută pricini, Se apără cum poate
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... pace, în tăcere, în liniște adâncă, Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în gură, Avându-și întru toate plăcerea de măsură, La fumul ce se-nalță se uită, se gândește, Și slava drept nimica, drept fum o socotește. Tu dar, apostol vrednic al acestei doctrine, Care ne izbăvește de grijile străine, Spune-mi prin ... de porunceală, Și când cearcă pământul vreo mică zguduială, Să fac câte-o duzină de ode sugrumate, Să laud rău sau bine, aș fi mulțumit, poate, În vreme ce acuma, vorbind cum mi se pare, Îmi fac vrăjmași. Sunt oameni ce nu iau îndreptare, Iar mai vârtos aceia ce vor să ne muncească, Cântându-ne cu iadul cântarea cea ... alți câțiva prieteni cu bună judecată Mă apără în lume, le spun că au greșeală, Căci ei o țin tot una și zic că nu se-nșeală. Mulțumesc astă dată și stăpânirii noastre, Care nici vru s-asculte la vorbe așa proaste. Altfel, zău, îmi e teamă că-n loc de ... drept să nu le lase; Ele ne strică gustul, și trista lor mânie Parnasul îl preface în proastă băcănie. Dar fabulele mele detot nevinovate Nu se ...
... aminte de femeie. Și, cum dezgropa țărâna, așa își dezgropa în minte trecutul lui, viața lui singuratică, petrecută aici, între câțiva pereți. Da, era bătrân, se simțea mai slab, i-ar fi prins bine tovărășia unei ființe; și, totuși, când se gândea să mai amestece încă pe cineva în treburile și în mersul traiului zilnic, parcă se cutremura. De când era pe pământ, își ducea rostul singur; de ce s-ar lenevi tocmai la sfârșit? Dar lacrimile femeii îi muiau inima... Dădu ... vin când ți-e sete de apă, o frunză când ai vrea o floare, și totuși o vorbă care, orișicum, mulțumește, cel puțin, dacă nu poate da fericirea. Când auziră tătărășenii că se însoară Cuhulea, mulți au râs, alții au dat din umeri nu era treaba lor , iar unii i-au dat și dreptate. Nunta s-a ... la vie, un petic de vie ce avea la deal, nu tocmai departe; băietanul, vărul Smarandei, rămăsese să mănânce cu dânsa. Și cum da să se ducă, se sculă în picioare și se apropie de nevasta lui Cuhulea: — Zi, tot nu vrei? — Nu. Flăcăul o apucă de umeri și o întoarse bine spre el: — Uită
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... fire; Ar vrea să meargă la curte, Având să-i vorbească multe, Trebi mari și lucruri înalte, Și ferman ca să-i arate. Dar nu poate pentru boală, Că nici din pat nu se scoală. Dar să ne întoarcem iarăși în odaia Beilicului. Capigebașa era în vorbă tainică cu doi boieri moldoveni veniți la dânsul într-ascuns. Nimene nu ... noi știm că zilele lui Ghica s-au numărat. Și mai degrabă s-ar deschide mormintele decât gura noastră. Capigebașa zâmbi de bucurie; trăsurile sale se mișcară și fața sa posomorâtă se învie pentru un minut. Un rob intră în odaie; boierii răsăriră, dar, când văzură cine era, se liniștiră. Robul se închină până la pământ. — Slăvirea ta, zise el, Bogdan-beg a trimis doftori să te vadă. Boierii se făcură galbeni ca ceara, mai că nu se puteau ține pe genunchi. Se uitau cu spaimă din toate părțile și căutau unde s-ar ascunde. Capigebașa zâmbi clătind din cap; în sfârșit, le arătă o perdea lăturalnică ce ... astâmpere focul. Fotachi se ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet se scrie, fie simplu ori sublim, Bunul simț s-aibă cu rima acordul cel mai intim. În van pare că-unul d-alta nu se pot apropia Rima e sclavă și știe-a se supune ș-asculta; Când știm să avem voință și-n adins s-o căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora. Dar ne-ngrijind-o, se ... scap în grădină, asudat până-n călcâi. Fugiți de stearpa-abondanță d-un asemeni autor, Nu vă-ncărcați niciodată d-amănunt obositor; Orice prea mult se va zice e sățios, neplăcut, Mintea, sație de dânsul, îl aruncă în minut. Cine nu știe măsura, nici a scrie poate ști; Peste alt rău dăm, mai mare, vrând d-un rău a ne feri; Un vers nu avea putere, și ajunge noduros; Eu ... ...