Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane
... de trii cocoane O adunare de trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție — Ia vezi, zău, ce minunat Fustanlic mi-am cumpărat. Și-n credința că nu-i scump Patru lei cotul și-un tult Mai ales pe veresî Fără-a mai puni vadè. Di poftești și dumneata Singură eu ți-oi lua. — Ehei, soro, de voiești, Să mă mai îndatorești Cu-așa facere de bine Cumpără-mi și pentru mine ! — Pre bine, acuș voi zice Numai de mi-a mai aduce ! Și ți-oi faci-atunci de știri De-i veni la tîrguiri. — Ia tăceți, acum ajungă ! Ce atîta vorbă lungă ! Vino-ncoace, tu nevastă Să ... la fereastră, Că s-aude duruind O butcă hodorogind. — Mări, dă-o la nevoia ! Treacă cine cum îi voia. — Ei dichis, mare minune, Cu căzuta plecăciune, Nu vezi, fa, că să închină Și totuna dă din mînă ? — Arză-l focul cotcodeț Că-i un bou de n-are preț ! Iacă și-altul di pe lazul Și-ntocmai Grigori Razul. — Zău îți zic că nu te cred Oi să merg
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la sfinţii şi întocma cu apostolii împăraţ Constandin şi Elena Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elena de Antim Ivireanul Cu slavă și cu cinste l-ai încununat pre dânsul. Cei ce să cunosc pre sine avuț, acĂ©ia pot să dea daruri vrĂ©dnice unui împărat și cei ce să cunosc pre sine învățaț, aceia pot să-i facă și căzuta laudă. Iar eu, cunoscându-mă pre mine foarte sărac de fapte bune și slab de învățătură, n-am să aduc alt dar vrĂ©dnic, nici altă laudă cuvioasă, de Dumnezeu încununatului, marelui împărat și întocma cu apostolii Constandin, fără numai cap plecat și cugetul mieu cel cuciarnic. Drept acĂ©ia, întru cinstea lui am a zice, înaintea dragostei voastre puține cuvinte, nu cu obrăznicie, ci cu multă cucerie; nu cu vorbe ritoricești și alcătuite, ci cuvinte smerite și prostatece, nu după cum să cuvine, ci după putință. Ci vă pohtesc să ascultaț cu dragoste. Și iară cu cucerie iscodesc să afle tâlcuitorii sfintei Scripturi la Faptele apostolilor, oare dintr-atâtea daruri mari, cu
Alexandru Macedonski - Chitară
... Alexandru Macedonski - Chitară Chitară de Alexandru Macedonski Cu ochi mari te urmăresc Printre flori cu vii răsfrângeri, Însă frații tăi sunt îngeri Și mi-e visul omenesc, Cu ochi mari te urmăresc. Sunt migdali și albi și rozi Și e iarbă și e soare, Umbră, apă șoptitoare, Viața, dragoste, nerozi. Sunt migdali și albi și rozi. Sub măceși și liliac Cântă însă taina veche... La ureche, la ureche, Eu ți-aș spune-o după plac, Sub măceși și
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... venit în gând că și hoția este un meșteșug. Aceasta îți rămâne să mai înveți, după care te vei face un împărat ca Solomon împărat și cum altul nu va mai fi pe lume. - Ii! tată, răspunse fiul de împărat, carele se rușină și se roșise ca o sfeclă, cum de mă osândești astfel ca pe un vinovat de codru? Și sculându-se de la masă, se duse unde se duse el, și se întoarse numaidecât, peste așteptarea tutulor, cu o slugă a lui credincioasă, aducând niște scânduri, stinghii, drugi, odgoane și pânze. Cu aceste se apucă, ajutat de sluga lui, de clădi un fel de foișor. Gătindu-se foișorul, se urcă într-însul și, învârtind niște șuruburi și niște vârtejuri la niște meșteșuguri ce avea acest foișor, începu a pluti în vânt și, pe când se tot urca, el își luă ziua bună de la toți cei de față, cari rămăseseră cu gurile căscate și cu ochii bleojdiți la dânsul. Mumă-sa cât p-aci era să-i vie rău de inimă rea; dară își ținu firea. După ce îl pierdură ... așa cam în dorul lelii, fiindcă n-avea altă treabă. Umblând el prin pădure, odată aude un grohăit de porc pÂaproape de dânsul; căută ...
Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)
... Mihai Eminescu - Ştefan cel Mare (schiţe de imn) Ștefan cel Mare de Mihai Eminescu Schițe de imn I Carpații arate Seninele frunți Și focuri pe-orișice Culme de munți. Să arză tulpine Întrege de brazi, Căci astăzi ne vine Eroul viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare ... cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai  Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi laolaltă; Clădiți-le falnic ... noroc Pe orișice culme înaltă. Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri, porni Mohamet, Stârnind mulgătorii de iepe; Îneacă o lume în flacări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns  Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plai, C-o oaste întreagă călare pe cai.
Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor
... pe umeri ; și apoi, cînd săturat de atîtea jocuri bizare, mătură nemărginirea, lăsîndu-ne ochii triști și nemîngăiați, după atîtea frumoase vedenii. Dacă ai fantazie și ești și tu artist, nu te așeza nicăirea și nu prinde rădăcină, nu căuta să revezi locurile unde ai trăit, ci lasă-ți gîndul să umble slobod ca vîntul, clădește-ți cu el palate, cu el umple-ți golul nemărginit din suflet, creează imagini și desfată-te cu ele, alcătuiește-ți închipuiri, și nu iubi nimic statornic, căci statornic nimic nu e pe lume. Cu gîndul umple vasta grădină goală, unde aștepți lîngă fîntîna Medicișilor să vie o dulce formă iubită. Curgerea domoală a apelor, pe care o ... mai căuta printre copacii negri... Privește la porumbeii albi, paznicii aceștia înaripați ai frumoasei gradine, cum se lasă unul cîte unul pe picioarele lor roze, și cu fața întoarsă spre înamoratul grup de piatră, se scaldă înclinîndu-și grațios capul în fața amorului. Înclină-te și tu și uită ora care a sunat și lasă-te întîmplărilor. Uită întristătorul basm al lui Poliphem
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... Fiecare cu ale lui. El cu condeiul și cu paloșul, eu cu cheile și cu poloboacele, el cu Divanul și cu oștile, eu cu gârliciul și cu tâlvul... Dracul mă puse să nu mă dezbrac de za și să narunc coiful și sabia asta? Na... cap sec și bețiv fudul... Și chelar, și înzăoat... până m-apucă vremea logofătului Baloș și-a pârcălabului Groza... A! și grozav mi-e de silă de meseria de ostaș! N-aș tăia un pui de găină să mă tai!... Ce râdeți?... Vouă vă vine ușor ... nalt ca un stejar, Cremene, lat în spete cât trei, și Corbea, scuipat ostaș, negru, tăcut, ca o stâncă... Eu? Un burduf pe două picioare! Și ce picioare... șontâc... șontâc... CREMENE: Ei, cum trăiși tu cu Ștefăniță, cu acea vijelie care răsturnă tot într-o clipă? MOGÂRDICI: Mai mult răsturnat... SANDOMIR: N-avea ce răsturna... MOGÂRDICI: Turna, turnam, până cădeam... Și-mi plăcea, și de frică... CREMENE: De frica cui? MOGÂRDICI: A lui! SANDOMIR: Era fioros? MOGÂRDICI: Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte; vesel și trist; viteaz,
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
... har, de sănătate, Ca stele ochii sănini, De-a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fântâni, Că un altu pețitor Mâna-i cere și amor. Toți boierii vin din țară Și un prinț cu svita sa; Ana plânge în camară Că pe But nu poate-uita; Popa mâine va serba Și pe doamn-a cununa. Zice doamna credincioasă: Nu merg la altarul sfânt Și voi fi mult mai voiasă, De m-or duce la mormânt. Dacă Butu nu e viu, Patul nunțe-i un secriu. Însă-n ziua de ... rog, părul ca să-mi dai, Ce de suvenirul ai. Din păr șerpe vom forma, Două inel-oi împreuna, Din mic deget sânge-ai da Și pre șerpe voi giura, Cu inel oi descânta, Va veni și te-a lua. Doamna-n hârcă se încrede Și se-mplântă în pacat, Butu-ascultă, el purcede De la țărânos palat, Nu cum mersă la război, Doamno, oare nu-i strigoi! În somn toată ... roibul meu, Au cu ...
Iulia Hasdeu - Singurătate (Iulia Hasdeu)
... vrajă, ca-n poveste, Tot universul lămuri-și-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a păr - măreață veste; Iar adevăr, frumos și bine, Făr-a răni cu-a lor prezență, Ne-or apărea chiar în esență, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleși prin excelență! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplăm esența pură Și-a tale taine, o, Natură, Și frumuseți abia visate! E o supremă voluptate, Al cărei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăită! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalți ... Spre bolta cea nemărginită; Dar nu poți - caznă negrăită! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori și dulce să visezi, Ca un avar l-a sa comoară, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdăm. E-o zi anume, Cînd sufletul se liberează, Sfărmîndu-și lanțul, și pe-o rază, Senin se-nalță, ca din spume, Spre-al său locaș din altă lume Și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... ci la soarele de cuptor, care coace fânețile, și grâul, și roadele... Cum să nu, măria-ta! Iacă, ți l-am adus, pârjolind țara Munteniei. Și răsăriși în prag ca o minune. Erai cum ești: naltă, subțire și cu cosițele ca flacăra focului. Și țineai ochii-n jos. Și-o lumină tremura în jurul capului. Și de un an de zile ești soarele meu ăl cald și ăl bun. Doamna Tana: Șia rămas nemăritată... OANA: La ce te gândești, măria-ta? DOAMNA TANA: Iar, măria-ta?... Niculina, du-te și spune fetelor să lucreze cine o vrea în ziua de Sfânta Vineri... (Niculina se închină și iese.) Scena II DOAMNA TANA și OANA se coboară jos. DOAMNA TANA: În acest castel învechit toate mi se par noi. Sălciile-l plâng și ulmii bătrâni îl cântă. Povestește-mi, Oană, de sfântul, că tare mi-e dor de el... OANA: Da, cuibul vulturului, în părăsire... Câțiva ostași, în ... ca doi cărbuni în amândoi obrajii... Și i-aud sărutatul lui... DOAMNA TANA: Te mângâia? OANA: O, mă alinta... Și umbla binișor-binișor cu mine, cu
... Lâng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țâțâne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mult se uită împrejuru-i, cască lung, și a lui coamă Scuturând-o, își întinde mușchii și s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvârtește, Scoate limba, Sperios ... îl ocolește, Sforăie înverșunat, Apoi mormăind se-ntinde Lângă el. Regele mai face-un semn, Și pe două porți deschise Se azvârl doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă Peste tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare  Leul muge, Se ridică în picioare, Fiarele se-nfiorează, Și-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâșia-ntre ele, Se așează. O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan O mănușă